3,631 matches
-
de la răsărit. Azi dimineață am cumpărat trei cărți: Marx-Engel (sic!), Manifestul Partidului Comunist, Lenin, Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capi talismului, [și] Platforma Partidului Unic Muncitoresc. [...] Aici toate sunt bune. Uneori continui: „Madame la Marquise“, cântecul cu care ne amuzam amândouă. Scumpa mea, dacă ai fi lângă mine! Câtă nevoie aș avea de prezența ta, de sfatul tău, de flecărelile noastre. Așa, sunt ca o biată mamă orfană. 15 februarie [1948], duminică, ora 5 [...] Tu continuă-ți munca fără să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fiindcă, în ciuda vârstei mele, îmi place mult munca mea, și în special aceasta, însă mă tem să nu mă risipesc fără să apuc să adâncesc ceea ce fac. Dar mă simt deja mai bine, „Doamnă Marchiză“. Ți-aduci aminte cum ne amuzam cu refrenul ăsta? Scumpa mea fetiță, sunt fericită că am avut în seara asta câteva momente ca să-ți povestesc cum mi-a fost ziua. 2 martie [1948], marți Mouetta mea, abia m-am întors de un sfert de oră; e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ca pentru o jignire personală. Asta este. Te rog să te gândești la asta, copila mea. [...] M. c. p. 10 octombrie [1950], marți Scumpă prietenă, copil scump, nu pot să-ți spun destul cât te iubesc și cât m-au amuzat cărțile tale poștale în care-mi vorbeai de „excursie și camping în Bretania“. Doar că mi am dat seama că ai dus mai degrabă o viață plină de privațiuni, precum amărâții care trăiesc de azi pe mâine, cu camping sau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu îl analizez prea îndeaproape... — Salutări, Obi won Kenobi, se aude un glas grav din spatele nostru, și ne stă inima, și mie, și lui Danny. Mă răsucesc pe călcâie - și îl văd pe Luke stând în ușă, cu un zâmbet amuzat pe față. E îmbujorat de la frig și are câțiva fulgi de zăpadă în părul negru, și e atât de înalt, încât camera pare brusc mai mică. — Luke! strig. Ne-ai speriat! — Scuze, zice. Am crezut că-mi simți prezența. — Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-l înșfaci! Nu mai zic nimic și îmi mușc buza. Luke se apropie în tăcere de dulăpior. Își plimbă o mână pe blatul acestuia, apoi ridică un shaker de cocktail, cu buzele strânse. — Luke, am crezut c-o să te amuze! Și c-o să-ți placă. Tipul de la magazin a zis că am ochiul format pentru lucruri excepționale... — Ochiul format, mă îngână Luke, nevenindu-i să-și creadă. Mi se taie respirația și țip în clipa în care el aruncă shakerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îi amintesc. — Ei, atunci n-ai fost domnișoară de onoare, zice mami imediat. Ai fost... fata cu florile. Așa că, dacă punem și nunta de acum, ai fost de două ori. Da, de două ori. — Te-ai prins, Luke? face tata amuzat la culme. De două ori. Doamne Dumnezeule, ce vor, să mă omoare cu zile? — Ei, oricum, zic, încercând să găsesc alt subiect de conversație. Deci... ăă... — Oricum, Becky cel puțin zece ani de acum încolo nu trebuie să-și facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
am de gând să fug nicăieri! Din câte-am auzit eu, așa aveai de gând. Își examinează o unghie. Nu există o clauză despre asta în contractul ei? — Glumeam! Făceam și eu... o glumă... — Mă întreb dacă pe Robyn ar amuza-o gluma asta. Îmi aruncă cel mai drăgălaș zâmbet cu putință. Biata de ea! Să vezi ce față o să facă atunci când o să audă că Becky Bloomwood nu dă doi bani pe recepția pentru care se străfoacă ea. Că mironosița Little
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
spune un personaj dintr-un roman cu subiect românesc, scris În 1939-1940 de prozatoarea britanică Olivia Manning. „Așa li s-a ordonat cu sute de ani În urmă, pentru a arăta că sunt la fel de vicleni ca o vulpe. Astăzi se amuză și Încă o poartă. E adevărat că sunt inteligenți, dar se țin deoparte ; nu fac nici un rău nimănui” <endnote id="(789, p. 122)"/>. Și F. Brunea-Fox a recurs la această asociere, Într-un reportaj din Sighetul anului 1928, scriind despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spune un personaj dintr-un roman cu subiect românesc scris În 1939-1940 de prozatoarea britanică Olivia Manning. „Așa li s-a ordonat cu sute de ani În urmă, pentru a arăta că sunt la fel de vicleni ca o vulpe. Astăzi se amuză și Încă o poartă. E adevărat că sunt inteligenți, dar se țin deoparte ; nu fac nici un rău nimănui” (789, p.122). Și publicistul F. Brunea-Fox a recurs la această asociere, Într-un reportaj din Sighetul anului 1928, scriind despre stramlăh
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că am făcut-o în limite rezonabile. Fiecare dintre scrisori a avut la vremea ei un ecou particular. Unele m-au emoționat, unele m-au enervat, unele m-au alertat, unele mi-au produs remușcări, unele - pe alocuri - m-au amuzat. Nu sînt un sentimental, înclin totuși să-i dau dreptate poetului care a spus, vorbind în numele celor sensibili, că . în cazul meu, vîrsta sugerată de această frază a venit mai devreme. în celălalt deceniu, am ținut și un curs despre
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Deși cititor al lui Lovinescu, nu ținea seama de sfatul acestuia că „Spiritul polemic nu se cultivă la temperaturi înalte, ci numai la temperaturi medii și chiar reci”. Hărțuirile, dinamitările, pregătirea „rachetelor” și aruncările de „bombe” îi dădeau satisfacție, îl amuzau, dar după beția scurtă a loviturilor reușite urmau îndoielile asupra eficienței lor. „O polemică - spunea Camil Petrescu - impune o mică sforțare”. Zeci de polemici aproape înlănțuite înseamnă negreșit o foarte mare sforțare, care duce la oboseală, la „căderi”, la „pase
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fel. La patru zile după 6 aprilie un șarpe (D. Costea) umbla prin redacția Cr[onicii]cu S[cînteia] și interpreta docomentul bucurîndu-se că bine mi-a făcut că „prea m-am lăfăit în paginile Luceafărului”. între cei care se amuzau și-i țineau hangul erau L. Ciobanu și unul dintre cei mai perverși dușmani ai mei - Al. Andriescu. Tot ce-ți spun aici este absolut confidențial... Alții s-au dat pe față mai puțin. Acum două zile am avut o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din cînd în cînd, note profunde: dezvăluie un om calm, modest, migălos, atent (inclusiv la data onomastică a destinatarului), surîzător, dispus să compună urări în stil popular, să-și etaleze scepticismul și melancoliile, să se declare „vechi” ori să se amuze improvizînd belferește cronici rimate. în ciuda vetusteții sale, l-am respectat, iar în cîteva privințe l-am luat și de exemplu, căci - cum am mai spus undeva - efortul pentru aflarea amănuntelor e o parte a luptei pentru adevăr. (1) <citation author
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
bună („...circa 500 de oameni”) fapt ce a determinat, În opinia lor vădit subiectivă, surparea terenului de sub fundurile sioniștilor, vechii lor dușmani de clasă. Noi credem că cei 500 de privitori (dacă vor fi fost atâția!) au venit să se amuze și la piesa „Digul” interpretată de tovarășele și tovărășelele din UFDR. b.i. „Ruginiții” de la C.D.E. Așa i-am numit pe veșnicii 70 de membri ai acestei structuri care, iată, nici după patru ani nu reușiseră să facă pui, rămânând
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
puține ori am fost tentată să explic localnicilor că România este departe de America și chiar și un pic mai încolo de Europa la ora respectivă! Pornesc, într-un final, într-un taxi rablăgit, condus de un cetățean șugubăț, foarte amuzat de ideea că vreau să merg în satul coloraților. Pe drum îmi dă tot felul de detalii despre „colorați”, cum că au capul de o formă mai ciudată, pielea mai roșie și urechile ceva mai înafară. După vreo 30 de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
problemă și îi voi da de știre dacă decid pozitiv. Mă ridic, îi mulțumesc, mă gândesc o secundă dacă să-i spun că face găinării la drumul mare, decid că nu are sens, că doar și el știe și plec amuzată de întregul scenariu. Am auzit o mulțime de povești despre turiști fraieriți de asa-ziși șamani, care de care mai colorate. Multe hoteluri, mai ales în Cuzco, un paradis turistic, au legături cu un șaman și oferă experiențe șamanice, opțional
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
o curea la fiecare mână și picior, plus una la gât. Sala se umple progresiv și îmi vine să râd de mine, imaginându-mă cu zgarda la gât, stând calmă pe scaunul de demonstrație sub sute de priviri curioase. Privesc amuzată în jur, Grazyna stă în primul rând, atentă la fiecare detaliu, în mod clar gata să mă protejeze de orice s-ar întâmpla în timpul demonstrației. Leslie începe prin a prezenta tehnica, realizată, din ce înțeleg eu, pe principiile bazice ale
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
timpul nopții. Nu se miră apropos de ego-ul lui Jorge și adăuga că plantele dintotdeauna au avut grijă de noi și ne-au protejat; sunt aliații noștri neștiuți și fideli. Un gând pasager îmi trece rapid prin minte și mă amuză: conversăm normal despre ceva ce pare anormal. Oricare dintre amicii mei din Anglia ar fi convinși că mi-am pierdut „uzul rațiunii” dacă ar auzi un fragmențel din discuție și ar suspecta că vorbesc serios. Cum ar veni, un nebun
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ars. E suficient ca fata să-i ia mîna și s-o pună pe sînul ei pentru ca el (deși se presupune că predă într-o școală, deci s-a mai confruntat cu puștoaice tulburătoare) să-și piardă toată morga patern amuzată de pînă atunci. E suficient ca fata să se mai joace un pic cu ei pentru ca amîndoi (fiecare separat) să-i propună bani în schimbul tăcerii, deși ea nu le știe nici măcar numele de familie, iar accidentul nu i-a lăsat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Cei doi copii ai lor, lăsați acasă, în California, în grija bonei mexicane (Adriana Barraza), ajung pe undeva pe lîngă granița americano mexicană, singuri la marginea unui cîmp. Cei doi păstori marocani și ei tot niște copii , care, ca să se amuze, au tras în autocarul cu turiști, sînt vînați de poliție ca niște coioți. Pușca pe care au folosit-o îi aparținuse înainte unui om de afaceri din Tokyo, care călătorise în Maroc după ce soția lui se împușcase. Fiica omului de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cred în a doua ipoteză, că atributul „vederii” se poate transforma în obiect al ei, și că autorul vizionează monstruozitatea societății în care trăia, cu toate excesele, exagerările și enormitățile ei de care nu încetează să se și să ne amuze. Prin urmare, Caragiale ne înscrie în memorie un avertisment, iar în fibra cea mai intimă a acestui mesaj labirintic se află Minotaurul. Asupra unei alte etimologii mi-a atras atenția Regele arinilor, romanul lui Michel Tournier, etimologie posibil eronată, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de mai multe ori... De mici aveam sen- timente civice în orașul meu natal !” De la bun început excesul originează într-o experiență infantilă și evident deformatoare a politicului. Al treilea episod vizează un joc crud, o distracție cupidă care-i amuză pe măturătorii nocturni. Jocul presupune încolțirea unui animal și lovirea sa repetată din toate părțile ceea ce provoacă teroarea absolută a victimei oca- zio nale. Descrierea supliciului este amănunțită și dra- matizată, senzațiile și în special sentimentul de teroare sunt înregistrate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de contrazis. Între bărbați și femei diferența se instalează nu la nivelul utili- zării unor mijloace mai brutale de obținere a mărturisirii, ci doar în privința rezistenței la tortură. Toate aceste amă- nunte sunt trecute cu vederea la lectură pentru că ne amuză comportamentul lui Lefter Popescu și văietăturile pitorești ale țigăncilor care însă nu exclud suferința și abuzul la care sunt supuse. Al treilea stadiu al violenței reprezintă doar o virtualitate a cărei concretizare este blocată. Disponibilitatea de a exercita violența pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
imagina acest personaj prelungindu- și interogația la infi- nit. Golită de orice conținut din moment ce alegerile sunt aranjate, acțiunea de a vota devine autoreferențială, chiar cu o notă existențialistă în care absurdul își aduce o substanțială contribuție. Acest personaj care ne amuză prin absența oricărui pragmatism și a cărui onestitate o găsim justificată de starea de intoxicație alcoolică, este totuși cel mai tulburător nimic din comedia lui Caragiale. În altă ordine de idei, ceea ce pare să-l minimalizeze în plus pe acest
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]