3,686 matches
-
Italia. Cu vioiciunea care le stă în caracter, femeile ghicesc fără de greș stupiditatea și, din această pricină, pe autorii de scrisori, ele îi respectă cu dispreț. În vreme ce bărbatul rămîne convins că fiecare cuvînt al său a fost incandescent, doamna se amuză. Ar trebui să se știe, odată pentru totdeauna, că dragostea e acel lucru foarte mare alcătuit numai din fleacuri. E limpede că nici pînă acum eroul nu s-a însurat. În compensație, eșecul l-a convins că celibatul îi conservă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Dacă vor să audă o poezie de‑a mea (și Sophie scrie poezii, dar cam fără chef), am să le citesc în franceză un pasaj porcos din de Sade sau Bataille, ceea ce n‑o să‑i șocheze, în schimb o să‑i amuze. Dar nu așa cum o face Schwarzenfels, care nu de mult, la club, și‑a înjurat într‑un mod ordinar partenerii de joc și a spart câteva pahare. S‑a aruncat așa îmbrăcat cum era peste o masă încărcată, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
redută: să mergem să prânzim, să zicem vreo două săptămâni, În fiecare zi, la McDonald’, Îmbrăcați În halate albe, cu mănuși chirugicale pe mâini și, eventual, cu măști pe față. Nu era o idee rea, pe mine chiar m-a amuzat, nu atât proiectul, cât confirmarea fetișului bănuit. Dar nu ne simțeam În stare nici măcar de-atâta. Nu ne-am putut urni, am continuat fiecare ceea ce Începuse peste vară: eu - filmul cu Sorin, Leac - poeziile, Andreea - proiectul cu emigranții, avea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
până la sfârșitul anului, la Începutul celui următor trebuiau scoase cărțile pe tarabe, atunci le cerea piața. Cam așa treceau zilele În Republică: ne Întorseserăm la literatură, Vasile nu se mai oprea din scris, Cătălin Începuse și el un roman, se amuza, dorind să scrie povestea unui criminal În serie a cărui regulă era să-i omoare pe cei care tocmai scăpaseră cu viață dintr-un tragic accident. Înainta greu cu scrisul, deși Cătă nu avusese parte de sincopa politică În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
se vedea ? proaspăt profesor de retorică și latină ? jude sau slujbaș în ascensiune ? vraci sau vreun nou stilat scrib al curții ?... Nu se înșela prea des ciudatul magician, înțelept și cucernic. De la fereastra casei unui prieten schițase într-o zi, amuzându-se, secretul necu noscutului care traversa strada : „Despot vanitos și invidios, în inima căruia însă meditația și dragostea pentru Domnul nu sunt străine... însetat de mărire, ceea ce îl îndeamnă la căință și rugă“. Gazda se apropiase de fereastră, identificând, stupefiat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al tău sunt. — Al meu, dar rătăcitor... Pânza se cută iar, cu un foșnet aspru : amicul se foise alături, închizând revista. Nu prea îl amuzau vecinii, se ținea deoparte. „Ce-ar fi să mă ridic, acum, brusc, spre toți ? Să-i întreb : știți că proiectul la care lucrăm va ruina țara, va fi un crematoriu ?...“ Încordat, vecinul se răsuci de pe un cot pe altul, apoi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lucra nicăieri, o ducea prost. Așa că el, impresionat, reuși să-i găsească la șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să malaxeze această pățanie, să creadă că Prostul poate fi înșelat ușor ușor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a-ți găsi un locșor ! Poți avea cândva norocul să te întâlnească surpriza. Atâtea disponibilități, nu-i așa ? dar glasul se ridică brusc, întors, suspect, parcă prea viu și vesel. Celălalt tresare, sub această avalanșă neobișnuită de cuvinte. Își privește amuzat amicul, îi zâmbește. Moment suspendat. O clipă confuză, care deconectează circuitele... Colegul se oprește, privește buzele celuilalt, uscate sub mustăcioara îngustă. Colegul colegului se oprește și el, obligat să-i primească iar întrebarea. — Spune-mi, ce s-a întâmplat în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
gândul de ce am făcut noi. Se bucură cu sufletul. - Ah. Aici, zise Vindecătorul și-și puse mâna pe piept. Cred că știu ce spui. Da... Suflet să-i spunem atunci. Hm. Se rostește de parcă am da aerul afară. Sssuuuflet, se amuză el precum un copil. Eu cred că Bodolona s-a bucurat cu altceva dar, zău că te Înțeleg. Ce-ar fi dacă trimisul lui Moru ar fi, de fapt, un om bun? Un om bun la suflet? Încheie el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de amintiri. Îl lua cu ea peste tot, ba chiar cred că dormea cu el sub pernă. CÎnd una din fete vrea să se distreze, zice: „N-ai vrea să-mi scrii ceva În carnetul de amintiri?“. Tot timpul ne amuzăm de povestea asta. Dar domnișoara Powers a fost Într-adevăr tare sîcÎitoare și nimeni n-a regretat că se desparte de ea. Ziua de astăzi am petrecut-o În Elveția. De dimineață am vizitat Liga Națiunilor din Geneva și celebrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să trec prin Piața Palatului, acolo unde e depus sicriul cu rămășițele lui Corneliu Coposu, liderul țărănist. Mă întreb dacă o să-și facă cineva timp să-și ia rămas-bun, să-l salute. Nu prea mă pasiona politica, dar bătrânul mă amuzase teribil cândva, citind un interviu pe care i-l luase o ziaristă cam prea fragedă pentru așa o treabă. Seniorul, cum îi spuneau simpatizanții, se lăsase provocat de întrebările referitoare la detenția lui de șaptesprezece ani. Când îl aruncaseră comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tătar mititel, zbârcit, învârtindu-și ochii ca două iatagane. Femeiușca asta cu voce periculoasă mă tot invita la ea, la Constanța. O amânam. Mă întâlneam din când în când cu ea la Biblioteca Pedagogică. Discutam ore în șir - adică mă amuzam teribil pe seama spiritului ei de Gică contra. Enunțam un adevăr general valabil, iar ea se și grăbea să-l întoarcă pe dos. Dacă spuneam că Victoria din Samotrace nu are cap, ea susținea că i s-a descoperit capul; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de când se tunseseră regulamentar și Îmbrăcaseră uniformele. Pentru el au fost nevoiți să caute mai Întâi un posibil frizer printre ceilalți ostași. Acesta fusese un anume Zare Popescu. De fapt, nici acesta nu mai tunsese niciodată pe nimeni, dar Îl amuza să Încerce experiența și din acest motiv spusese că el știe să tundă. Aveau să păstreze apoi Între ei o prietenie moderată și să se Întâlnească din când În când prin curtea unității, Întâmplător sau expres, să stea la palavre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas. „Poșircă d’asta duceți voi la doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-ați prezis Încă de când eram mic, nu sunt deloc un tip care să facă mulți purici În locul În care i-e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru pe care acesta și-l confecționează În timp ce se șterge cu mâneca pijamalei pe față, cuvintele lui de reproș blând, respectuos (Hai, tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el, Grințu, din camera 33. Deci autorul fictivului scenariu nu se amuză și se preface sever În continuare. — Păi, dacă dormi la ora-sta, Axente! Te-ai boierit sau ți-a intrat democrația În cap? Ia pune-ți boarfele pe tine și du-te până la camera 11, la parter, și vezi că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cap În cap. O iei și pe urmă vii la mine În cameră să punem de cafea. Ai Înțeles? — Da, zice Axente scurt În timp ce-și scoate bluza pijamalei și Încearcă să-i stoarcă gulerul. Abia acum Grințu se amuză de fapta lui, râde și iese din cameră. Din ușă mai Întreabă, pe același ton serios, sever, bine jucat: — Nu știi unde-i Meșteru Popescu? — Nu știu, tov pedagog, că el n-a venit cu noi. — Bine, mă, da’ de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu mai scapi dă el! Bineînțeles că Todirică Începe să se Învârtă În jurul fetei, să sară și să repete pe diferite tonuri: — Dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l, dă-mi-l! Pe fată o amuză grozav jocul, Își apără iepurele ținându-l sus, deasupra capului, dar În același timp Îl și giugiulește și-l și gâdilă, se poartă ca o femeie tânără care se joacă cu pruncul, Îl apropie din când În când de obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de tractor. Copiii din numeroase sate nu mai știu de mult să se joace cu cercul, dar să Împingă o anvelopă pe asfalt Îi amuză. Ba, Într-un sat din județul Neamț am văzut și o mică industrie care folosea anvelope ca materie primă. Țăranul care pusese pe roate respectiva industrie avea o mașină cu care tăia anvelopele scoțând din ele niște cercuri de cauciuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
O compensație. Încât m-am hotărât să n-o decepționez. Și m-am grăbit să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
obișnuit. Pe Magi deși cel mai înalt din clasă l-a instalat coleg cu el... fiind miop, iar el stătea la margine, acolo unde se simțea în largul său. Când începeau profesorii să strige catalogul, primul era Kemi și se amuza de situație: - Ești turc? Îl întrebau unii profesori curioși de numele alambicat Keamuran, totuși crezând că pot prevedea răspunsul care spre surprinderea lor venea invariabil. - Nu... sunt tătar ! îi contrazicea colegul lui cu demnitate. Încă din primele ore se vedea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
revine în cameră Florin; ascultă uimit dialogul care capta atenția camerei, avu un moment de ezitare, nu pricepea ce se întâmplă însă îi lăsă în pace. Toți erau veseli de neștiința și credulitatea lui, prilej pentru mai târziu să se amuze și dialogul continuă cu o nouă întrebare stupidă, - Este adevărat că putem rămâne corijenți la seminarii... tot ne primesc la examene ? Unul vine repede cu explicația, - Da, că facem orele cu asistenții! - Cum ...facem orele cu asistenți? Deci mergem și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în pat, deja se dezbrăcase din mers cu nivelul politic ridicat și a hotărât: - Costumul lui Adam nu îl dau jos în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în așteptarea desertului la conservă. Giulia, uimită, mai mult amuzată de ținuta de oraș a lui Edy, își lăsase niște chiloței, un furou minuscul și îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot rupt și culmea, curat, să-mi ocup locul; Mimi neplăcându-i cămășuța s-au nevrând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-se în dormitorul ei sub pretextul unei migrene de care suferea periodic. Și astfel, Godfrey, Mildred și Tabitha, așa cum poate ei înșiși își doreau, au fost lăsați în voia lor, petrecând câteva zile plăcute între ei, hoinărind prin grădini și amuzându-se în vastele saloane, camere de zi, sufragerii și săli de primire de la Winshaw Towers. În după-amiaza în care Godfrey urma să plece la aerodromul din Hucknall în prima etapă a misiunii - despre care soția și sora lui aveau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mama lui, în mai mare sau mai mică măsură, sentimentele pe care le are față de majoritatea oamenilor - adică un asemenea dispreț, încât nici nu consideră că merită să-i contrazică - zâmbește doar. Ceva din ultima ei observație pare să-l amuze, și în ochii lui se strecoară o licărire rece, provocată de o amintire intimă. Se gândește de fapt că mama lui este departe de adevăr: pentru că interesul lui față de tinerele actrițe, deși puternic, nu vizează contactul fizic. Pe el îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]