11,066 matches
-
umeri vremea și-a depus fiorul Ne-a prins în dinți o margine de lună, Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă sărutăm pe mână. Privim icoana DOAMNEI diriginte Mai dojenindu-ne în pauze matern Și rușinoși ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern. De printre noi plecat-au spre vecie, Ca frunzele pornite înspre seară, Doi dascăli într-un vânt de întâmplare ... Citește mai mult PRIVIND PESTE UMĂRDragii mei, ne bate toamna-n poartă,Zăbrelele au
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
năzbâtii, fluturând.Pe umeri vremea și-a depus fiorulNe-a prins în dinți o margine de lună,Azi la-ntâlnirea după trei decenii Profesori dragi vă sărutăm pe mână.Privim icoana DOAMNEI diriginteMai dojenindu-ne în pauze maternși rușinoși ne aplecăm genunchii Rostind iertare într-un psalm etern.De printre noi plecat-au spre vecie,Ca frunzele pornite înspre seară,Doi dascăli într-un vânt de întâmplare... XXX. MAREȘALII ROMÂNIEI, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 373 din 08 ianuarie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
Cartea mea, exact atunci când ei o luau pe a lor și, când ei își puneau ochelarii la ochi - hop și eu! -, îmi așezam cu toată seriozitate niște ochelari la ochi ce mi-i făcuse tata din sârmă. Când ei se aplecau asupra Cărților, mă aplecam și eu asupra Cărții mele și urmăream slova citită de ei cu glas tare, ca și cum aș fi știut și eu a o citi și înțelege. Mama, care lăsa și ea treaba pentru a oficia primirea de
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
ei o luau pe a lor și, când ei își puneau ochelarii la ochi - hop și eu! -, îmi așezam cu toată seriozitate niște ochelari la ochi ce mi-i făcuse tata din sârmă. Când ei se aplecau asupra Cărților, mă aplecam și eu asupra Cărții mele și urmăream slova citită de ei cu glas tare, ca și cum aș fi știut și eu a o citi și înțelege. Mama, care lăsa și ea treaba pentru a oficia primirea de oaspeți, se ridica apoi
CINE N-ARE CARTE, N-ARE PARTE! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358417_a_359746]
-
tăticul e bun și ne iubește pe amîndouă ... Ce înțelegea oare plodulețul ce prindea viață încetul cu încetul, cu răbdare și cu dragoste, ocrotit în acea lume lichidă prin care soarele se vede ca o tulbureală, contururile fețelor ce se apleacă spre el sînt vagi, dar iradiază blîndețe și îi par cunoscute, nimic nu-i este lui ostil în burtică, bănuiește că o să iasă cîndva în altă lume și o să respire aer adevărat, dar deocamdată plămînii lui nu simt nevoia să
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
se pricepea la dedesubturile afacerilor necurate. Dar tînărul căpitan? Adelina s-a ridicat și s-a arcuit ca o liană. Trupul ei striga cu nerușinare: hai, masculule, tu ai soluția, dezlănțuie-te. Adelina s-a apropiat de el, s-a aplecat peste birou și l-a întrebat răspicat ce i se pare lui mai greu, să facă lumină în șmechereala aia sau să-i dea ei jos “ceva”? Căpitanul, bărbat puternic, sigur pe sine, a zîmbit mulțumit și a rugat-o
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
pod și au pășit în crîngul de sălcii cu umbre înfricoșătoare, ca într-un sanctuar al virginității împodobit cu păsări și, cînd Mancuse a împins-o cu blîndețe în fața lui și i-a răsuflat fierbinte în ceafă, ea s-a aplecat ușor din mijloc și și-a depărtat picioarele, pentru ca să-i ușureze, ca într-o realitate onirică, întoarcerea la sacru, încărcătura emoțională, dorința și scopul, călătoria lăuntrică a acelui element care se constituie într-un fel de ax al lumii, fără de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
acești pașii ii duc spre o moarte cumplită. Pășeau cu sufletul plin de bucurie că vor cânta Prohodul Domnului. Biserica era mică și veche de peste 200 de ani, construită din lemn, cu o intrare joasă, pentru care trebuia să te apleci ca să pătrunzi înăuntru și cu ușă deschizându-se spre interior. În biserică, neputând încăpea toți oamenii, au intrat numai copiii, înghesuindu-se cum au putut, iar cei mari au stat afara, cât mai aproape de biserică pentru a asculta Prohodul. Lumina
PAŞTELE DE FOC DE LA COSTEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358445_a_359774]
-
sau urma să fie numit într-o funcție importantă, Adelina nu reținuse prea bine sensul frazei, Gabriela abia mai respira, își privea soțul fascinată, cu uimire parcă și cu un devotament înduioșător, el o mîngîia din cînd în cînd, se apleca spre ea, o strîngea în brațe și o mîngîia pe umerii ei frumoși, de zeiță pufoasă, și o săruta pe buze. Mîncaseră încet, inginerul Marcu parcă nu se mai grăbea, dar asta era doar o impresie, constatase Adelina, dîndu-și seama
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
dorești mulți ani Chiar dacă greul cel de ieri a fost sărutul Iudei, Nu poți să ceri acum codane și nici bani Căci anii ce-ai avut s-au dus și sigur nu-i mai vrei!. Bătrâne umblător pe multele cărări Apleacă-ți ochii sau tocmai către cer să-i duci, Acolo, vei găsi un foc ce-a ars aici până mai ieri Si-acolo,va arde veșnic de-ți va fi dat să te ridici! Să nu te doară de nu
BATRANE UMBLATOR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358487_a_359816]
-
rușina Cât am avut sau cât de mult, pe toate ție ți le-am dat Acuma am ramas săracă și nu-nțeleg ce s-antâmplat? Pe creangă de salcâm, măi balnsează-un scrânciob, Ce știe el de noi, îl ninge sau îl apleacă astăzi un potop, Un zgomot m-a trezit din reverie, o pasare a spart un geam Și-mi amintesc de cum a fost, îmi amintesc cum noi eram. Mătasuri albe îmbracă patul, iar fluturii mai mor pe lampă Întinsă pe covor
CAND NOI ERAM de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358494_a_359823]
-
si morții/ Biruite în doi/ Ce-aș fi putut să mai murmur/ Toate-ale lumii sunt moi și ușor/ Dăruindu-se brațelor mele/ Uriașe și grele în suflul uimitei tăceri/ Frumusețea și pacea cu care/ Într-o mare de grâu/ Mă aplec înspre fiu/ Și-l învăț lângă zori să pornească...” Un oarecare zgomot de fond retoric se aude, dar în ansamblu poezia este autentica. Derivată din sentimentul despre care am amintit mai sus este și poezia cuplului. Soțul, cum însăși Angela
ANGELA NACHE. “DAMNATĂ” LA FERICIRE DE A.I.BRUMARU. REVISTA SĂPTĂMÂNA de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357982_a_359311]
-
anevoie. Greutatea cea mare este, înainte de toate, întoarcerea către tine însuți, regăsirea, întâlnirea - desigur printr-un necurmat lanț de convertiri intime, de război și ceartă cu tine - a lăuntrului tău cel adevărat, personal original, al interiorului tău cel din fire, aplecat spre Sfânta Rânduială, cel de sub copleșitorul înveliș de împrumuturi, influențe, psihoze și exasperări de tot felul, sub care ne mascăm. Această regăsire este semnalul încordării și cuceririi tale cu tot adâncul ființei tale pentru Ordine; și sforțarea aceasta de cinstită
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
în: Ediția nr. 325 din 21 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Încerc să scriu cu lacrima din privire pe fila nopții dorul de tine care-mi fură în aceste clipe somnul. mă rătăcesc în visare ca-ntru-un labirint de vorbe mă aplec timid peste marginea clipei, să simt fiorul adânc al dragostei. printre genele visului mi-alunecă secretul fericirii închis în căușul timpului. vino, vino iubite să-l descifrăm împreună lumina din a ta privire e un amalgam de cuvinte ce-mi
MĂ RĂTĂCESC ÎN VISARE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 325 din 21 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358011_a_359340]
-
eu, apropiindu-mă de loja oficială, unde trona misterioasa doamnă, pentru a-i înmâna personal scrisoarea. Doamna cu ochelari mari, negri, ovali, cu o pălărie imperială, elegantă și avangardistă, se ridică puțin din fotoliu și cu mâna dreaptă pe inimă, aplecându-și capul încet spre stânga, în semn de binecuvântare, zise: - Grazie! O voi citi, întocmai! Și veți primi negreșit răspunsul meu. Apoi, cu palmele ei cu mănuși albe, perfect drepte și întredeschise, mi-a făcut semnul discret al crucii-înclinate, transmis
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
frescă a vieții la țară păstrate în cufărul inimii George Voica, Râmnicu-Vâlcea * Festivitatea de premiere nu va mai avea loc din motive financiare, urmând ca diplomele să fie trimise prin poștă. Mulțumim tuturor participanților pentru truda cu care s-au aplecat asupra universului satului românesc. Pentru orice lămurire ne puteți contacta la telefoanele 0726234732, 0744682591. ORGANIZATORII Pentru sufletele domniilor voastre, o poezie despre sat: TREC PRIN SAT Trec prin sat când abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful
REZULTATE CONCURS NATIONAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358024_a_359353]
-
vii. le formulez tăcerea. în mine cresc și păsări, și șerpi și licuricii, și fiarele din gânduri ce-atacă-n miez de nopți. acum, în noapte, umblu, s-aleg cuvinte albe. din colțuri de odaie flăcări se-aprind, se sting... pereții se apleacă și îmi ucid o lume. șterg din privire ziduri. te șterg pe tine, umbră. la piept te prind... adorm. Referință Bibliografică: șterg umbra / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 542, Anul II, 25 iunie 2012. Drepturi de
ŞTERG UMBRA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358038_a_359367]
-
dă un sărut pe fruntea îmbrobonată, iar eu cânt cu vocea sufeltului o melodie ce-mi sfâșie întreaga ființă: „Stau în genunchi, mă uit în mine,/ văd buzele inimii/ sărutând povara dimineții/ din plânsul tăcerii/ cu care mă strigi”. Mă aplec și umplu cupa cu stropi de „apă vie” pe care buna mea fântână îi dăruiește muritorilor să-și astâmpere setea, beau cu nesaț acea licoare binecuvântată de Cerescul TATĂ, și prind puteri fasntastice: inima mea pulsează a viață plină de
CRONICA DE CARTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358028_a_359357]
-
în sala cu mesuțe ce-mi amintește genul de cofetărie provincială din România - nu-i! Ma uit și pe terasă. Goală. Mirodan nu-i nici aici. Mă-ntorc să plec. Dar... cine-i tipul ăsta dintr-o parte a sălii, aplecat peste masă, astfel că nu i se vede fața, având deja a doua ceașcă de cafea și câteva file desprinse de prin diferite publicații străine?! Citește absorbit, cu pixul în mână, transcriind ori traducând ceva pe un caiet de lucru
„ÎNTÂLNIRILE” MELE CU AL. MIRODAN.. de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358033_a_359362]
-
nevoie să mă justific față de prietena mea pentru că separ cu grijă deșeurile de plastic, hârtie și sticlă. Doar n-o să-mi risc actualizarea în plan spiritual așa, din nimica toată! Nu mai uit nici să ud florile până când li se apleacă frunzele a îndurare și, de asemenea, mă voi gândi să opresc apa de la robinet în timp ce mă spăl pe dinți. Abandonez lectura unei cărți plictisitoare, fără riscul de a necăji persoana care mi-a împrumutat-o, spunându-i simplu că am
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
celor de munte). Situația satului românesc nu a fost singulară, ea s-a suprapus peste criza întregii agriculturi care a devenit un sector marginal al economiei naționale, căruia decidenții din ultimii 22 ani nu au găsit timpul necesar să se aplece asupra situației critice a acesteia, avantaj al hipermarketurilor străine care asigură aprovizionarea cu produse alimentare pentru români, în proporție de 70-80% din consum, oferind produse din import, în condițiile în care balanța de comerț exterior a României este deficitară de
CORNELIU LEU ŞI ŢĂRANII de GHEORGHE MANEA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358136_a_359465]
-
dreapta și la stânga drumului se întind nemărginite pășuni, pe cari pasc cirezi de vite și turme de oi. Iar acolo unde se isprăvesc pășunele încep lanuri de bucate: grâul se înalță ca un zid de amândouă părțile drumului, spicul e aplecat spre pământ, de plin ce este; ceva mai departe se întind fânețele. Pâlcuri de flori presară întreaga câmpie, unele mai înalte, altele mai îndesate. Fiecare floare pare că ascultă și șoptește cu vântulețul care adie printre mii și mii de
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
un vis urât. Da, da, ce te-a apucat, băiete? părea să-mi spună și tanti Pipi, care, îmi rămăsese în minte, își însoțea cu zâmbetul ei perpetuu atât laudele, cât și cuvintele de dojană. Tata se oprise din nou, aplecat peste balustradă, respira greu, are să cadă, mă fulgerase gândul. Nu mai fi supărat, îi strigasem, că n-am vrut să ... , am uitat ce țineam în mână atunci, mai bine te lăsam să dai, poți să dai și acum, dacă vrei
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
ar fi vrut să-i facă în ciudă, domnul Magda îi vorbea cu voce de stentor: Mai ții minte, dragul meu, spunea, când ne-a vizitat la spital madam Antonescu, cu toată suita ei de cucoane simandicoase, și s-a aplecat spre tine, că păreai rănit mai grav, dacă dorești ceva în mod special te-a întrebat, iar tu abia ai îngăimat că nu-ți lipsește nimic? Noroc că eu m-am amestecat în vorbă și am zis că domnul locotenent
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
statura lui semeață din fotografie, călare pe calul cel alb cum era, zâmbetul ușor sfidător, de om gata să înfrunte orice pericol, îl vedeam acum prematur gârbovit, albit la tâmple, cu ochelarii lăsați pe nas, bătrânește, cu colțurile buzelor căzute, aplecat asupra tastaturii mașinii sale de scris Continental, cumpărată cu bani anume strânși de la consignație. Când îmi spusese, parcă glumind, că poate pe von Rennhoff îl mustra conștiința, din moment ce îl invita cu atâta insistență la el la Hamburg, să-l ducă
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]