5,053 matches
-
murim mulțumiți" (p. 19). Cuplajul dintre morala creștină și patriotismul sacrificial este dificil de realizat, întrucât preceptul creștin de iubire necondiționată a aproapelui nu pare a fi conciliabil cu principiul etnocentric promovat de patriotism de a iubi cu predilecție doar apropiații naționali. Pleșoianu reușește totuși, fără mari eforturi justificative (nici nu este cazul într-un abecedar destinat copiilor dintr-o școală primară), nu doar să împace cele două principii aparent conflictuale, ci chiar să transforme iubirea aproapelui național într-o poruncă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de polemică față de prezent și de conducătorii de acum. Când operatorul de interviu îi întreabă pe oameni despre trecut, atunci ei răspund și cu gândul la modul în care va fi judecată declarația lor. Cred că, astăzi, românii care sunt apropiați partidelor de opoziție simt nevoia să exagereze nostalgia trecutului pentru a sublinia că actuala guvernare reprezintă un regres sau chiar un dezastru față de trecut. Oamenii știu că sondajele de opinie se publică și poate că unii gândesc strategic: vrem să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
regulă, ei se cuplau cu organizatorii, de unde luau datele ședinței ASC la anul cutare, facultatea cutare, seria cutare și se duceau acolo. Uneori îi și intersectau, ăștia care erau mai tineri asistenți. Rodica mergea la Agronomie și la Universitate. Cei apropiați mie care erau și meseriași și știau să vorbească, 5-10 din domeniu, lucram bine, ne sfătuiam, gândeam. S. B.: Ce făceau ei ca studenți propagandiști? L-am văzut între acei studenți pe fostul meu diriginte din calsa a X-a
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
nu pățească ceva!" Ei, era să pățească ceva chiar înainte de evenimentul acesta, dacă nu mă înșel. Grăbindu-ne, m-am dus să o iau de la Hotel "Unirea", unde era cazată. Eu foloseam atunci și o logistică proprie, cu mașinile celor apropiați, și toți prietenii mei de atunci (Nae Naum, Cristi Popescu, Mircea Ignat) și-au pus mașinile la dispoziție. Și protocolul cu Nadia l-am dat lui Nae Naum, care avea și conexiuni cu cine trebuie ca să aibă cale liberă. Era
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
chiar printre noi, care au avut un rol de jucat în găsirea soluțiilor pentru problema vietnameză, la a cărei soluționare au participat unele dintre statele care jucau atunci un rol însemnat în rezolvarea unor probleme importante pe plan internațional (Orientul Apropiat, problema vietnameză, securitatea europeană etc.). Pentru cei care ar dori să cunoască aprecieri referitoare la problemele menționate mai sus ar fi util să consulte ziarul "The Washington Post" din 12 martie 1982 referitor la contribuția României în soluționarea problemei vietnameze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
darurilor românești. Întreținerea instituțiilor culturale și religioase creștine în acea zonă în exclusivitate de către români până în anul 1863 a constituit un element deosebit de semnificativ. Asemenea fapte de cultură au fost prezente în memoria cărturarilor iordanieni și a celorlalți din Orientul Apropiat, care vor rămâne ca mărturii de prietenie ce lega popoarele arabe de poporul român 61. Între anii 1937-1939, Marcu Beza, consulul general al României la Ierusalim, a cercetat arhivele muzeale și bibliotecile și a comunicat Academiei Române, al cărui membru era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
un astfel de curs. Seminarul l-am făcut cu domnul conf.dr. Mihai Lazăr. Am fost superîncântat de maniera de lucru a domniei sale. În primul rând era foarte documentat și avea o gândire de mare fiziolog. Era deosebit de simpatic și de apropiat de noi, fără a ne permite intimități nefirești. Dezbaterile de la seminar erau foarte interesante și ne ajutau foarte mult la înțelegerea și fixarea cursului. După absolvire i-am citit cursul de Fiziologie animală multiplicat pentru studenții de la Institutul Pedagogic de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
ca niște lentile și totdeauna nins pe umeri cu o mătreață albă și abundentă, ne cucerea prin spiritul său de observație, prin experiența didactică care ieșea la iveală prin toți porii și mai ales prin comportamentul deosebit de manierat și de apropiat. S-a lipit de sufletul nostru și a crescut ca un erou din basme când am aflat că este un specialist marcă în studiul Calcididelor și Proctotrupidelor. I-am simțit urmele la Stațiunea de la Agigea și l-am regretat atunci când
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
erau asupra-i. Nu s-a dat învins. El știe că pentru fiecare din noi există o răspântie a vieții când te găsești singur ca într-un început de amurg al dezamăgirilor. Cei care ți-au rămas până la această epocă apropiați încep a te părăsi. Anii ce-i poartă în spate mai păstrează ceva elan de tinerețe ce-l salvează de răceala patimilor senile. In ultimii ani îl văd lucrând în compania muzicii sinfonice, în seninătate și poezie. Il văd evadat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Lupu au dat zapise de scutire de toate angheriile pentru oamenii care lucrau la feredeu (butucari, bărbieri, și alte feluri de slugi). - Mănăstirea Trei Sfetite a mai primit danii de la enoriași pentru pomenirea după moarte a lor sau a celor apropiați. Zapisul unei asemenea danii, cea din 22 oct. 1669 (7178), sună destul de interesant, dragule: „Adecă eu, giupâneasa lui Dumitrașco Soldan ce-au fost vornic mare...scriem și mărturisim cu acest zapis al mieu...(precum) am dat danie a mea direaptă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nasului și cu o dorință malefică de a mi-o plăti. Nu știu dacă mi-a făcut-o sau nu. Ceea ce știu, cu certitudine, e că, până la urmă, am fost prieteni. Deși ne deosebeam întrucâtva ca fire. - Și altul, mai apropiat, îți mai amintești? - Un prieten cu adevărat mi-a fost Micu lui Ciobanu. Eram, de fapt, și rude. Eu îi eram un fel de nepot de văr, el fiind văr bun cu maică-mea. Bunicul dinspre mamă și mama lui
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
firește, și oarecari „pagube colaterale“ ale acestei diminuări a spiritului critic. Nefiind preocupați să-i judecăm pe alții, pierduserăm și deprinderea de a fi atenți la ei. Fiecare își administra singur supraviețuirea, fiecare se concentra asupra lui însuși și asupra apropiaților săi. Resemnarea, duplicitatea și decizia spontană de a îndura totul în tăcere țineau loc de morală și de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
zi. Fără televizor, constați că ai dinainte o seară lungă, intens și divers utilizabilă. Poți citi, poți face conversație, poți întâlni prieteni, poți să te plimbi, să reflectezi pe cont propriu, să ieși în oraș, să-i redescoperi pe cei apropiați. Poți, de asemenea, să te plictisești în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăți. Nimicul fără
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
diferitor academii europene, ci și un strălucit orator și scriitor, vorbitor al mai multor limbi, între care și româna, precum și un bun cunoscător al antichității. Pentru calitățile sale a fost apreciat de împăratul Iosif al II-lea, fiind chiar un apropiat al acestuia. La rândul său, compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart, membru al unei alte loje masonice vieneze, l-a imortalizat pe Born în opera sa "Flautul fermecat", sub forma personajului "Sarastro", iar pe împărat, prin personajul "Tamino"211. Sub conducerea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Aulice Unite, concepistului Vasile Balș i-a revenit răspunderea traducerii în limba română a ordonanțelor, patentelor și a legilor imperiale, care erau destinate Bucovinei. În efectuarea acestor însemnate traduceri juridice, el l-a antrenat pe mai vechiul său colaborator și apropiat, Ion Budai-Deleanu, precum și pe sasul Georg Oechsner, fost secretar al agențiilor consulare austriece din București și Iași. Deși proveniți din straturi sociale și din provincii diferite, între Balș și Budai-Deleanu a existat o relație destul de apropiată, ce a lăsat urme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
care, încă din memoriul său din anul 1780 denunța cumpărarea posturilor în biserica ortodoxă, ca o practică moștenită de la regimul turco-fanariot, a acționat pentru curmarea acestor stări de fapt, ceea ce l-a pus în conflict cu episcopul Daniil Vlahovici și apropiații săi. Mai mult, putem considera că acest conflict între administrație și cler, ce se constituie într-o prelungire a luptei dintre stat și biserică în perioada iosefinistă, are și anumite conotații naționale, dat fiind faptul că Balș, ca naționalist moldovean
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lucrări în fortificațiile de la Bender și la celelalte lucrări publice, în măsura în care cheltuiala depășește pomenitul cuantum al contribuției lor și, în plus, sunt datori să achite impunerea goștinei și a deseatinei. Ca totuși scopul final al noilor Preaînalte organizări să devină apropiat, creșterea impunerilor în primii ani n-ar fi admisibilă, căci se poate face presupunerea sigură că, după aplicarea bine gândită a respectivei măriri, vistieria va fi practic despăgubită în cursul a doi ani și că, în decursul acestui termen, țăranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
primă : au fost sparte în mici bucăți care au primit monturi din lemn sau din os pentru a se fabrica unelte de sfredelit, vîrfuri de săgeți, ferăstraie, seceri. Acestea sînt așa-numitele industrii producătoare de microlite. Se cunosc în Orientul Apropiat situri care au fost ocupate fără întrerupere timp de zeci de mii de ani, în cursul cărora tehnicile de prelucrare a pietrei și forma uneltelor nu s-au schimbat. Prin contrast, în vremurile preistorice au existat și adevărate explozii tehnice
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
bogate și diversificate, apoi unul net tumoral ca urmare a absorbirii de țesuturi vegetale și animale obținute prin domesticire. Aceste celule maligne au migrat sub formă de microsateliți agricoli în regiuni submucoase ale Europei Meridionale și Asiei. Chiar în Orientul Apropiat s-au dezvoltat metastaze sub aspectul unor plăci groase „urbanoide” care prezentau numeroase incluziuni litice, urmate de altele cuproase și feroase. Multă vreme cantonate în emisfera estică, aceste tumori agregate au declanșat malignitatea, poate deja latentă, a unor celule analoage
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
derulată continuu vreme de trei miliarde de ani, a putut genera, pe măsura extragerii sulfului din atmosferă, de care avea nevoie pentru unii aminoacizi, implicit proteine esențiale, un petrol bogat În sulf, apoi mai sărac, până la acela tânăr, atât de apropiat de suprafață Încât se scotea cu ciutura ca din fântână, pe care l’a cunoscut Mendeleev, În care sulful era „de leac“. În știință chiar eroarea e binevenită totuși, pentru simplul motiv că semnalează că acea cale nu duce nicăieri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
neîncăpătoare. Eram fascinată de schemele logice, ajutătoare, de desenele cu spectru aplicativ, dar dincolo de toate, era omul, doar omul care sfințește locul, iar Dumnezeu îi sfințește calea și devenirea. Acesta era distinsul domn profesor Băcăoanu, un om, un nume, un apropiat al inimilor noastre frământate și mereu în căutarea adevărurilor existențiale, a celor lumești, a celor palpabile, nicidecum a celor sofisticate, filosofice. Doamne, ce-o fi fost în capul nostru dacă l-am fi avut la momentul acela pe umeri, de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
un motiv anume. - visezi că ți se scoate un dinte sau o măsea, cu sânge și durere. - ți se pătează mîna fără un motiv anume, în culoare galbenă. Dacă pata o observi când te afli în casă, îți moare cineva apropiat, dacă o observi afară, îți moare o rudă mai îndepărtată. - ți se bate ochiul stâng. După cum atunci când ți se bate ochiul drept, vei primi o veste bună. - observi căderea unei stele, undeva îți moare o cunoștință. 6. Leacuri băbești Inserăm
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
naltu-i, cât de mare/ Nicăieri nu vezi cărare,/ [...] La temei de codri deși/ Nu-i cărare ca să ieși154. Dovada cea mai clară a comuniunii profunde a omului cu pădurea (organism viu și prieten nedespărțit) este aceea că la moartea cuiva apropiat se "smulge" din codru un arbore drag pentru a-l resădi, ca veșnică aducere-aminte, la căpătâiul celui pierdut: Iar când am auzit/ Că bărbatul mi-au murit,/ Teiu-acesta am sădit,/ Crește teiul și-nflorește/ Și viața mi-o umbrește./ Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care-l avea de la părinți. Am spus-o, și mai spun, omul nu trăiește numai cu mâncarea, ci cu dragoste, cu gânduri frumoase, cu prietenie - cum ați scris dvs. într-o carte - dacă se poate cu un ajutor de la cei apropiați. Grătarele de fripturi care iau aerul pădurilor, distrug cele mai frumoase imașuri, poienile curate și bogate în ierburile care le mâncau vitele și cu flori care le culegeau băieți și fete, multe au dispărut și fără măsuri în prezent și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
secretara șefă, Olguța Huțanu. Altădată volubilă, expansivă, zâmbind mereu și adresându-ni-se numai cu diminutivul "Puiuțule" (aceasta îi era și porecla în Institut), acum făcea fețe-fețe, se bâlbâia și abia își găsea cuvintele, ca atunci când trebuie să anunți cuiva apropiat un deces în familie: Puiuțule, a umblat prin satul dumitale unul Lazăr, de la Arhivele Județene de Partid, de la cadre. A venit și la noi. Și-a răscolit dosarul tău... Rectorul mi-a lăsat răspuns să-ți comunic să fii mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]