KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...133 134 135 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care au fost alături de tine în drumul tău spre scenă, dă-le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a chemat pe frate-su, care-i student; femeia a făcut un cec pe numele băiatului... Radu face un gest brusc, lovește o farfurie, împrăștiindu-și pe jos gustarea, apoi începe să înjure, plimbîndu-se pe lîngă fereastră. Ce te-a apucat? saltă Paula din umeri. Ți-am reamintit doar... Ia te rog să mă mai lași în pace cu toate aranjamentele tale! Te pomenești că nu-ți mai convin! explodează Paula. Și te rog nu mai vorbi așa tare spune domol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din brațele sale. De ce scoți mîncarea din gură? Acuși o iei, na-na! Lasă-l că-l hrănesc eu spune soțul. Fă-le niște lapte praf și dă-le în biberon arată soția cu privirea spre una din sacoșe. Dacă-i apucă aici colita? Colita! -face un gest furios soția. Nu eu i-am îmbolnăvit de colită răbufnește soțul. Eu, sigur că da! Puteai să le mai dai piept o lună, pînă se răcea, nu să-i înțărci în miezul verii. Sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Letiția. Mănîncă pui și bea brandy... fără nici un ban. La o adică, dacă e să vă dezbrac pe amîndouă, ea e mult mai... Ovidiu se oprește la jumătatea frazei, rămînînd așa aplecat spre femeie, simțind dureros mîna care i-a apucat strîns umărul: Mă tem că pe doamna n-ai s-o poți dezbrăca; are poale cam lungi, ți-ar trebui prea mult timp... Mulțumește-te cu fetița aceea, care-ți poate oferi și ceva surprize tari; mai tari decît brandy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o mănîncă fără prea multă poftă, arătînd după fiecare înghițitură spre sticla de ceai. Stai, drace! se înfurie femeia, trăgînd cu putere de bluza care nu vrea să iasă pe capul copilului. Ușor, că-i rupi urechile, ce te-a apucat?! șoptește soțul. M-am săturat, asta-i! Și-i copilul de vină că tu te saturi așa repede?! Nu vezi cum mă chinuie? Stai, drace, locului! Ce bine-ar fi să se poată crește copiii așa cum scrie în cărți, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit de privirea plină de groază a femeii, care-și strînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lui Radu, ca și cum s-ar petrece aievea afară, în viscol, dincolo de tufele ce mărginesc aleea din fața ferestrei, mama lui trece grăbită, să potolească vaca ce-și scutură furioasă coarnele legate cu lanțul de un țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
copilul, ducîndu-l pe celălalt de mînă. Hai, Vlăduț, hai cu tata. Amîndoi copiii se îndeasă în genunchii femeii, întinzînd mîinile mici spre cățelușă. Cît au stat la tata, se scuză bărbatul s-au jucat mereu cu un cățel. Copiii au apucat broboada în care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la întrecere în a exclama cîte un "am!" tot mai convingător, să obțină un semn de prietenie din partea animalului, care s-a micșorat și mai mult, clipind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un chin, ca pentru ei. Mama lor sare de pe scaun ca arsă, intră între ei ca un uliu, ia cățelușa pe laba piciorului și o aruncă în direcția stăpînei, apoi începe să-i plesnească pe copii cu vîrful palmei unde apucă: Paștele mamei voastre de draci! Mi-ați scos sufletul... Ce-o să mai mîncați de-acu'? Soțul încearcă o vorbă, dar văzîndu-și soția cum se încinge lovind mai cu spor, face un pas, îi prinde brațul obligind-o să se îndrepte spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
unul din spectatori va fi profesorul universitar Teofănescu, de la Iași. Îl știu. Am citit, l-am auzit cînd a conferențiat la noi despre umanismul socialist... Îi urmăresc articolele... Vezi ? se bucură Negrea. Tocmai discutam mai înainte cu directorul; ne cam apucă neliniștea: dacă merge bine premiera de mîine, duminica viitoare facem premieră oficială, cu invitați oficiali de la județ, reviste..., știi mata, ca de obicei; și-atunci, cu ce umplem restul sălii? Cu saci de cartofi răspunde Mihai acru. La un moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd i se aduce apa chiar nu mai vrei să vii la noi? Nu, și-n felul acesta voi răspunde dorinței tale de-a o lăsa în pace pe Doina. Ți-am cerut eu așa ceva?! Nu, pentru că n-ai mai apucat să spui de ce ai venit. Te rog! face semn spre paharul în care a mai turnat două degete de vodcă. Dacă nu mai vii pe la noi, soțul meu s-ar putea supăra. Cred că s-ar supăra mai tare dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Nu. Nu știu ca mama, la țară, să le fi dat răspunde tatăl copiilor. De ce? Este grea, și dacă nu-s învățați... Am să le dau puțin, cît să-i amăgesc încuviințează tatăl, iar copiii, înțelegînd parcă, întind mîinile și apucă strîns bucățile de carne, cedîndu-le cu greu. În toată sala restaurantului, peste nedumerirea de mai înainte, cînd șoferul, ajutat de doi călători, a adus de la cursă cele două geamantane, plutește acum aerul optimist, reîmprospătat continuu, odată cu valurile mirosului de la friptura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nea Toader, ori pe mîna Miliției..." Un fior de teamă îl strînge pe Mihai în spate, apoi, brusc, își simte tîmplele zvîcnindu-i cu putere. I se pare că i-a apărut și durerea din piept, de deasupra inimii, cum îl apucă uneori, spre ziuă, după consum îndelungat de cafea la masa de scris. "Asta-mi mai trebuie: o criză de inimă la douăzeci și opt de ani... Și-ncă din ce motiv: o femeie! Drace, idiot mai sînt!" Bagă mîna sub masă, scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
descoperi. Bunica n-a stat niciodată mai mult de două zile la noi, deși, singură, fără serviciu, n-avea nimic de făcut, iar tu te chinuiai cu mine... Nu-nțeleg ce vrei... Cred că v-ați iubit foarte mult, dar apucaseși să te căsătorești cu mama... Căci dacă n-a fost ura aceea mare, din cauza denunțului, care să vă distanțeze, atunci numai o dragoste putea duce la o asemenea comportare... Surprinsă de propriile-i vorbe, Doina rămîne cu gura deschisă, gata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cutremurat nu eu murdăresc totul pe unde trec. Maria bagă sutele înapoi în poșetă, după care pocnește scurt încuietoarea, furioasă, cu aerul că asta-i tot. Bine... oftează ea, îmbrăcîndu-și atît de repede blana, că Mihai nici n-a mai apucat să se ofere să i-o țină. Păcat! zice Maria, aranjîndu-se la oglindă. Am venit încoace înfuriată că te-am văzut cu vînzătoarea aceea. Celelalte au apărut pe parcurs. Cît despre femeia de la hotel... Se oprește cu mîna în aer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceilalți doi mai mari, Coca, la bunici. Pe urmă, bunicii n-au mai dat-o, nici ea n-a vrut, că, de cîte ori venea pe la noi... Și tu acum! îi dă un ghiont bătrîna cu ochelari. Ce te-a apucat?! Erați amîndouă înțepate, îți semăna răbufnește bătrînul. Cînd venea la noi, o rupeai din bătaie. Abia a așteptat să plece în lume, să-și ia serviciu, cînd s-a făcut mai mare. Ce știi tu? M-ai lăsat gravidă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce i-o purta. Sînt Maria Bujoreanu, fosta dumneavoastră profesoară... N-a mai apucat să-i spună că vrea să-l vadă, să-i ceară un sfat. Săteanu a și exclamat: Dumnezeule, unde ești? Vreau să te văd! Le-a întîmpinat un bărbat matur, cu semnele oboselii vizibile pe față, corect îmbrăcat, sigur pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce i-o fi făcut lui taică-su? N-o fi vrut bătrînul să intre în colectiv, pe el îl presau la uzină să-și lămurească tatăl..., știu că-mi spunea... Cînd? Aa... Doar mi-a fost elev, la seral. Apucase odată să mi se plîngă... Săteanu?! s-a mirat fata. Nu-i ăla care te-a spus directorului că-i iei peste picior?... Bătrîna a încremenit. Trecuseră deja cinci zile, dar ea mai păstra încă încrederea că va veni. Credea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
fost întrerupt din gîndurile lui despre Cristina. Tovarășe inginer, aude vocea operatorului am anunțat de trei ori, prin interfon, că s-a băgat apă caldă în reactor... Da, și? Păi, au intrat doi tovarăși, vin sus, către birouri. Mihai nu apucă să mulțumească operatorului, că ușa se deschide și intră Săteanu, urmat de un bărbat tînăr. Ca să vezi! clatină lung din cap Săteanu. Salut, Mihăiță! Faci de noapte? Da, de noapte răspunde Mihai timid, strîngîndu-le mîna. Și ce faci acum? Tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu vin. Poate adoarme Sultana la mine, să poți umbla la bani șoptește Pavel lui Ovidiu. După un timp, cînd toți s-au aciuat în camera de alături, Andrei se întoarce cu mîna goală. N-am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
alte orașe. Pentru copii am făcut ceva clatină Săteanu din cap -, dacă mai rămîn în funcție, ori ajung prim-secretar, vreau să fac și pentru bătrîni, că nu se știe dacă, peste ani, cine știe! Fotbal n-am să mai apuc să joc și nici să privesc nu mă dau în vînt, că mă poartă gîndul la luptele gladiatorilor; popice nici atît, pîrtie de schi avem, teleschi nu-i neapărată nevoie, dar cine-mi garantează că n-o să ajung la azil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să merg în dormitor, unde, în oboseala mea, să mai pot găsi încă putere să întind mîna, să dau plapuma la o parte, apoi, cu palma tremurînd, să ghicesc prin întuneric formele unui trup... Dar... mereu aceeași răceală. Și mă apucă o ură și o furie... De multe ori îmi dau singur pumni. Apoi îmi frîng furia zicîndu-mi că Doinița a adus atîta soare în sufletul meu că nu-și mai au rost regretele pentru..., dar nu-i același lucru. Doinița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să se explice am doi copii mici, de doi ani jumate și de un an; soțul a plecat ast' noapte la douăsprezece, în cursă, pe locomotivă; i-a lăsat dormind; aș vrea să mă duc acum, mai devreme, să nu apuce să se trezească și să plîngă; am un tren la cinci fără un sfert, la cinci și-un sfert sînt acasă, că stau lîngă gară... Dacă cel mic plînge mult, iar face roșu-n gît și iar trebuie să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așa mi-ai zis și-n urmă cu șaptesprezece ani. Spune ce vrei. Du-te la maternitate și controlează în registrul de intrări din octombrie, noiembrie 1954, să vezi ce scrie la numele Bujoreanu... Voi sînteți nebuni, ce v-a apucat? Care noi? Tu și soacră-ta. A venit săptămîna trecută la mine s-o ajut să legalizeze fotocopia unei rubrici din registrul de internări: "Maria Bujoreanu, 40 de ani, profesoară, internată pe 23 octombrie 1954, a născut pe 24 octombrie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ei... Ce naiba nu te poți abține?! se ridică agale Mircea Emil. Nici măcar ușa nu-i încuiată... caută el un pretext. Nedumerită o clipă, femeia se saltă în coate, ar vrea să-l recheme, dar, văzîndu-l preocupat să se îmbrace, o apucă o furie vecină cu isteria, născută din insatisfacția amestecată cu dezgustul față de ea însăși; vrea să întindă mîna spre lemnul cu care a venit, dar Mircea Emil, observînd-o, împinge lemnul cu vîrful piciorului și, curtenitor, îi oferă mîna s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]