15,564 matches
-
dar cu care mai și tratează, cum am văzut. Acelea erau forțele aflate În luptă, iar raporturile aveau loc Între gentilomi de rang egal. Cine erau evreii pe vremea aceea În Palestina? O minoritate religioasă și rasială, tolerată, respectată de arabi, care Îi tratau cu condescendență, și cu care creștinii se purtau foarte urât, pentru că să nu uităm că În decursul diferitelor cruciade, pe drum, se jefuiau ghetouri, iar masacrele se țineau lanț. Și noi ne facem iluzii că Templierii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
maniheiști la gnostici, de la neoplatonici la mistica iraniană, de toate acele sugestii pe care le urmărisem de ani de zile În cursul dezvoltării lor occidentale? Istoria era lungă, nu reușeam s-o depănăm, asta și pentru că feluriții autori și protagoniști arabi aveau nume foarte lungi, textele cele mai serioase le transcriau cu semne diacritice, iar seara târziu nu mai reușeam să distingem Între Ab¿ ‘Abdi’l-l³ Mu¡ammad b. ’Alș ibn Razzam aÚÙ³’ș al-K¿fș, Ab¿ Mu¡ammad ‘Ubaydu’l-l³h
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
diacritice, iar seara târziu nu mai reușeam să distingem Între Ab¿ ‘Abdi’l-l³ Mu¡ammad b. ’Alș ibn Razzam aÚÙ³’ș al-K¿fș, Ab¿ Mu¡ammad ‘Ubaydu’l-l³h, Ab¿ Mu’ini’d-Dșn N³Ìir ibn Hosrow Marw³sș Qob³dy³nș (cred că un arab s-ar fi găsit În aceeași Încurcătură având a distinge Între Aristotel, Aristoxenes, Aristarh, Aristide, Anaximandru, Anaximene, Anaxagora, Anacreon și Anahars). Dar un lucru era sigur. Șiismul se scindează În două ramuri, una zisă duodecimană, care rămânea În așteptarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sar În spate și-l rănesc. Unul dintre Asasini este omorât imediat de gărzile marchizului, celălalt se refugiază Într-o biserică, așteaptă să-i fie adus rănitul, sare asupra lui, Îl lichidează și-și dă duhul fericit. Căci, spuneau istoriografii arabi din linia sunită, iar apoi cronicarii creștini, de la Odorico da Pordenone până la Marco Polo, Bătrânul descoperise o modalitate Înfiorătoare de a-i face pe cavalerii săi foarte fideli până la ultimul sacrificiu, adevărate mașini de război invincibile. Îi ducea Încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
destule când stau pe loc“. Atunci domnul Îi zisese: „Ce de-a ziare citiți dumneavoastră, și de toate orientările. Probabil că sunteți judecător sau om politic“. Belbo răspunsese că nu, că lucra Într-o editură care publica lucrări de metafizică arabă; spusese asta sperând să-l terorizeze pe adversar. Celălalt arătase de-a dreptul speriat. Pe urmă venise controlorul. Întrebase de ce Belbo avea bilet pentru Bologna și locul pentru Roma. Belbo răspunsese că-și schimbase ideea În ultimul moment. „Ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu orice preț. Dar lăsase să-i scape că lucra la un jurnal, sau la o editură, pentru ceva În care era vorba (iar aici opiniile martorilor difereau) de fizică, de metan sau de metempsihoză. Dar În mod sigur de arabi. Secțiile de poliție și posturile de carabinieri intraseră În alarmă. Deja primeau semnalări, după aprecierea anchetatorilor. Doi cetățeni libieni opriți la Bologna. Desenatorul poliției Încercase să facă un portret-robot, care acum trona pe ecran. Desenul nu semăna cu Belbo, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de amiază, În seara aceea trebuia să se petreacă ceva la Conservatoire. Ce trebuia să fac? O luasem pe rue Saint Jacques și din când În când mă uitam Înapoi. La un moment dat mi s-a părut că un arab mă urmărea. Dar de ce credeam că e arab? Caracteristica arabilor este că nu seamănă a arabi, cel puțin la Paris, la Stockholm ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
petreacă ceva la Conservatoire. Ce trebuia să fac? O luasem pe rue Saint Jacques și din când În când mă uitam Înapoi. La un moment dat mi s-a părut că un arab mă urmărea. Dar de ce credeam că e arab? Caracteristica arabilor este că nu seamănă a arabi, cel puțin la Paris, la Stockholm ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la Conservatoire. Ce trebuia să fac? O luasem pe rue Saint Jacques și din când În când mă uitam Înapoi. La un moment dat mi s-a părut că un arab mă urmărea. Dar de ce credeam că e arab? Caracteristica arabilor este că nu seamănă a arabi, cel puțin la Paris, la Stockholm ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
O luasem pe rue Saint Jacques și din când În când mă uitam Înapoi. La un moment dat mi s-a părut că un arab mă urmărea. Dar de ce credeam că e arab? Caracteristica arabilor este că nu seamănă a arabi, cel puțin la Paris, la Stockholm ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ar fi altceva. Trecusem prin fața unui hotel, intrasem și cerusem o cameră. În timp ce urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea recepția, Îl văzusem intrând pe presupusul arab. Pe urmă mai observasem pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
urcam cu cheia În mână, pe o scară de lemn care dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea recepția, Îl văzusem intrând pe presupusul arab. Pe urmă mai observasem pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat că nu știam cui să telefonez. Iar acolo ațipisem, neliniștit, până pe la trei. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dădea spre un prim etaj cu balustradă de unde se vedea recepția, Îl văzusem intrând pe presupusul arab. Pe urmă mai observasem pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat că nu știam cui să telefonez. Iar acolo ațipisem, neliniștit, până pe la trei. Pe urmă mă spălasem pe față și mă Îndreptasem către Conservatoire. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Mariana, n-o să sun, dar dacă dai de mine, asta e! Un mesaj de la Ivan: „Ai pierdut o petrecere pe cinste. Noul nostru primar a hotărît să-și onoreze promisiunile electorale și a arestat șaizeci de șoferi de taxi, majoritatea arabi și ruși, pentru că nu aveau licențele necesare sau pentru că le-ar fi cumpărat ilegal. Eu nu m-am numărat printre ei, dar eu am plătit mai mult și Îl cunosc și pe tipul cu pricina - pe vremuri beam Împreună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
planînd jos, pe deasupra unei imensități de cartiere cu căsuțe de cărămidă, animate de familii vechi de varii etnii, de imigranți proaspeți și de familii muncitorești. — Ce mai face ceaunul meu favorit, În care toate cele fuzionează? Îl Întreabă pe taximetristul arab care Îl duce de la aeroport la hotelul la care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
minuțios al Mirei Baciu-Simian („More on Urmuz — the Language”). În 1970, poetul Ștefan Baciu va dedica la Honolulu un număr special al revistei Mele (în limba hawaiană — poezie) autorului „Fuchsiadei”. Alături de traduceri în limbile catalană, franceză, poloneză, engleză, hawaiană și arabă, este tipărit și un capitol despre Urmuz din teza de doctorat a Mirei Baciu-Simian. Tot în 1970, Marcel Iancu scoate în Israel un album de lux — în tiraj necomercial — cu gravuri inspirate din Urmuz (Fablation Urmuz-Dada), unde numele lui Tzara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nu mai circula nimeni, dar se mai auzeau voci pe aleile lăturalnice - bărbați care se-ntorceau de la cârciumă. Pentru urechile unui străin, cum era și Gaston de altfel, cântecele lor aveau un soi de melancolie orientală. Se asemănau cu cântecele arabe, triste, pe care le auzise în Aden. Era abătut. Îl dureau picioarele de atâta umblat și oboseala l-a pătruns din cap până-n picioare. Cu toate acestea, era mai îngrijorat din pricina câinelui. S-a oprit și a privit în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
stins mi-a spus: - Ridică-te, Stiliano, fiu al lui Evangrio, mi s-a spus că ai călătorit și că ai o misie importantă la cancelaria ducală. Ai auzit ceva legat de cel care se proclamă noul profet în ținuturile arabe? Mi-am ridicat privirea pentru a o întâlni pe a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a sa: nu era încețoșată sau pradă demenței celor bătrâni, ci doar învăluită în cenușiu între trandafiriile pleoape căzute. Aș fi vrut să evit întrebarea, dar el a stăruit, așa că i-am spus ceea ce știam: - Este vorba despre un nobil arab care a studiat și a călătorit mult la viața lui. Zice că i s-a arătat de mai multe ori Arhanghelului Gavril, care i-ar fi dictat o nouă credință ce-ar urma să fie răspândită în lume. Începând el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
doar siriana și greaca, și a rostit un interminabil discurs semănat cu plecăciuni, amestecând cele două limbi. Un discurs din care Rotari nu a priceput nimic. I-am făcut eu un rezumat: îi erau recunoscători că îi scăpase de pericolul arab și se simțeau onorați că puteau pune la dispoziția sa modestul lor meșteșug. Între timp, și-au făcut apariția și funcționarii ducali și nobilii longobarzi și romani. Toți se uitau curioși la compatrioții mei care, deși îmbrăcați în haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vasele arăbești străbăteau de-acum Mediterana și jefuiau coastele. Asta însă, probabil, era o problemă mai mult a mea, căci mă durea dispariția Siriei natale. Chemați de Gundeperga, au sosit și emisari ai papei Onoriu cu scrisori îngrijorătoare, descriind acțiunile arabilor și țelurile lor. Regele era implorat să trimită un ambasador la Roma care să ducă tratative de pace. N-au avut o mai mare trecere decât cuvintele mele. Rotari a început imediat să facă planuri de continuare a războiului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arabii cei războinici. Uluit să constat că un imperiu cu o armată de o sută de mii de oameni nu reușea să stăvilească o mână de triburi cam dezbinate, Adeodato m-a informat că o mare parte dintre formidabilii generali arabi fusese instruită și pregătită strategic și pentru comandă chiar de Bizanț, pentru a-i folosi în contra perșilor. În plus, Heraclion, deși arabii aproape că-i forțau porțile, se gândea doar cum să impună monotelismul ca dogmă a credinței. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Heraclion, grav bolnav. Prevăzând dificultățile războiului, am început negocieri cu regele bulgarilor pentru a ne furniza oameni. În ianuarie, au trecut prin ducatul friulan trupele de mercenari bulgari, și în ziua de zece februarie împăratul Heraclion, după ce a obținut din partea arabilor un armistițiu, a murit. În a șaisprezecea zi a lunii martie din anul 640, în vreme ce la Bizanț domnea Constantin, iar pe tronul lui Petru se afla Severino. Rotari a adunat o mare armată sub zidurile Paviei. Eram pregătiți de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cum începea: „Senatorul Giuliano scrie cu smerenie regelui longobarzilor, Rotari. Stiliano, bărbatul cel drept care vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
facă să mă însor sau să optez pentru castitate, mi-a impus o mai mare discreție în relațiile mele cu femeile. Într-o seară, când afară ningea, împresurați de o tăcere absolută, vorbeam despre înțelepciunea Alexandriei, ce se pierduse din pricina arabilor. Adeodato spera în ceea ce îi fusese de curând dezvăluit: câțtre cărțile străvechi și prețioase conservate în cele două biblioteci ale școlilor alexandrine. În plus, ca întotdeauna, încerca să mă aducă la credință. Eu îl respingeam cu tot felul de sofisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]