17,527 matches
-
se întîlni cu Dan Bogdan, care, extrem de rigid și cu ironia lui specifică pe față, îl vesti că are a-i comunica o chestiune foarte serioasă. Cum amândoi se aflau în preajma Universității, Dan Bogdan, profesor la științe, îl pofti pe arhitect în cabinetul lui seminarial. Trebuie neapărat lămurit că în ultima vreme Dan Bogdan devenise antipatic studenților și dintr-o tabără și din alta. El, Panait Suflețel și Andrei Gulimănescu alcătuiau o trinitate cu câteva note comune, cu toată disparitatea caracterelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deplasat în alt element, pentru care oameni ca mine și ca dumneata n-au organe de respirație. - Ar fi bine totuși... mai voi Dan Bogdan să plaseze un sfat. Însă Ioanide se pretextă grăbit și ieși pe ușă. Mergând îngîndurat, arhitectul se trezi în campamentul lui cu Ioana, deși avusese intenția de a se întoarce acasă. I se născuse o a doua abitudine din distracție. Cu toate acestea, simți falsitatea condiției sale și de aceea viziunea lui din cuprinsul acestui spațiu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide i-o cunoștea și menaja. Nu însă și Indolenta. Așadar, fără să răspundă, Ioanide se uită distrat la Ioana, contemplîndu-i trupul cu oasele mari antice, bărbia și buzele puternice, rotunde, ca de piatră, fără obezitate, privirile moi, uneori (observase arhitectul) teribil de placide. Indolenta nu era o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim la masă! zise Ioana și porni, legănîndu-și șoldurile statuare, spre sufrageria învecinată, unde servitoarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o femeie fără inteligență, dar era femeie și manifesta adesea în ochi o incomprehensiune mirată pentru ciudățeniile lui Ioanide. - Poftim la masă! zise Ioana și porni, legănîndu-și șoldurile statuare, spre sufrageria învecinată, unde servitoarea adusese mâncarea, așezată acum pe réchaud. Arhitectul făcu un gest evaziv cu mâna, care însă în limbajul lui însemna: Sunt în delirul facerii, mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată, ea sau servitoarea aducea o tavă cu mâncare. Dacă mâncarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată, ea sau servitoarea aducea o tavă cu mâncare. Dacă mâncarea se răcea era reîncălzită și, dacă și așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea sociabil. Indolenta așteptă puțin în sufragerie, mai strigă o dată: "Nu vii la masă?", apoi începu să mănânce singură. Arhitectul, cu totul preocupat, nu dădu nici o atenție faptului și nu remarcă deocamdată schimbările de mecanism din existența sa casnică. Dar pe la orele cinci, ridicând instinctiv mâna spre a căuta un pahar cu apă, se trezi puțin din absența lui și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mănânce. Se plimbă puțin prin odaie cu mâinile la spate, aruncă ochii spre dormitorul improvizat, a cărui ușă era deschisă, și zări pe Indolenta tolănită pe divan, cu un aer cam indispus. - De ce n-ai venit la masă? Întrebă ea. Arhitectul se afla cuprins din nou de planurile lui și, fire extrem de subtilă și chiar sofistică în delicateță, nu găsi nici un cuvânt de răspuns. Ar fi trebuit să spună: Dar n-ai văzut că sunt ocupat? Nu puteai să pui să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arhitectul tăcu, fiindcă era jignit, precum și din frica de a nu se exprima brutal. Femeia G. Călinescu începu să mânuiască tacâmurile și Ioanide auzi, atins până în adâncul sufletului, sonoritatea cuțitului și furculiței. Indolenta, plictisită și renunțând a analiza cazul, mânca. Arhitectul, om inteligent, nu putu să nu observe comicul împrejurării. Ar fi putut curma scena intrând pur și simplu în sufragerie. Însă amorul propriu, curiozitatea psihologică de a vedea până unde merge insensibilitatea Indolentei îl opri. Speră într-un minim de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dimineața să-i spună un cuvânt bun? De obicei cafeaua cu lapte i se aducea la pat. De astă dată ea îl aștepta în sufragerie, rece. Indolenta, fără intenții rele, din obtuzitate psihologică, nu voia să exacerbeze un om "supărat". Arhitectul deveni brusc misogin, făcu asupra Indolentei un examen moral amar, exagerând din exces de fineță insensibilitatea femeii. Nu se atinse de cafeaua cu lapte rece, iar spre douăsprezece, ca să evite privirile servitoarei la masă, coborî în stradă, cu gândul de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Când se sculă, Indolenta ședea încă la masă, cu fața în farfuria din care mâncase, cu capul în mâini. Anomalia purtării lui Ioanide o pusese pe gânduri, în cele din urmă, ideea care i se fixase în minte era că arhitectul avea "evident" o nouă relație. Ioanide se dădu jos pe scara de serviciu și plecă drept acasă, unde rugă pe madam Ioanide să-i facă un ceai cu rom mult. După ce-l bău, se culcă în patul lui auster, împreună cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-i fiți lui Fleischlein într-o afacere de închiriere? - Sunt student în drept, puteam să-i dau consilii juridicela redactarea contractului. - Dar Fleischlein e și el jurist. - Jurist german, nu cunoaște procedura locală. Apoi s-agîndit probabil că, tata fiind arhitect, puteam să supun schița sumară a localului tatii, ca să-și dea avizul fără a se deplasa. - Ați vorbit cu Dan Bogdan când ați intrat în casă? - Eu nu. Dan Bogdan s-a scuzat din capătul scării că nupoate ieși, trimițând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fost construit? Attila, Genghishan au străbătut veacurile prin erupție și distrucție. Viața fiind luptă, a dărâma e mai tonic pentru omul tânăr decât a construi. ("Nenorocitul! glosă Ioanide. Cu astfel de spirite primitive nu-i de trăit pentru un arhitect. El visează să dărâme ceea ce eu visez să construiesc.") Numai bătrânii caută culcușul ca să moară. Artistul e totdeauna un sclav și marele bărbat îl cumpără cu bani. Tata își face iluzii. Niciodată numele lui Ioanide nu va întuneca pe al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Am voit aceasta nu ca să mă îndrept, ci din simpla bucurie de a suferi și de a mă umili în fața camarazilor mei, ca nu cumva să-mi intre în suflet orgoliul de a fi o persoană de excepție, fiul ilustrului arhitect Ioanide. ("Poți să fii modest - scrise Ioanide - și să ții seamă de părerea semenilor fără să cazi în patru labe.") Singurul lucru de care mă tem este de a nu mă fi ilustrat prin umilința mea. Dar dacă despici firul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a ține primatul trebuie să se constituie militărește. Consider viața ca o stare de asediu continuă împotriva umanității de structură inferioară (Notă orală a lui Ioanide: "Te pomenești că Tudorel mă clasează și pe mine în umanitatea inferioară, ca sclav arhitect. Numai el, cu pumnalul, are dreptul dea conduce. Iată pe cine am zămislit și crescut!") Mărturisesc că la început n-am înțeles rostul religiei în disciplina noastră și termenul spiritualitate, atât de familiar printre noi, nu-mi spunea mare lucru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și are dreptate acela care învinge. Noi trebuie să fim în tabăra învingătorilor.¤ (Ioanide trecu repede asupra unui soi de teorii din care rezulta că unitatea patriei nu-i necesară. Erau folosite haotic evenimente din istoria Italiei. "Nu credeam - glosă arhitectul - ca sub acoperământul meu să se gândească lucruri așa de triste. Nenorocitul, e infirm!") Am încercat în repetate rânduri să-mi explic divorțul sufletesc ce există între mine și tata, și concluzia la care am ajuns e următoarea: și eu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încă și mai ridicol: el susținea, zice, că temeiul religiei este miracolul; direcția l-a acuzat că e mistic și l-a eliminat. - Astea sunt paradoxuri care se-ntîmplă la noi; să vezi căpe mine are să mă dea afară din corpul arhitecților fiindcă vreau să construiesc. Ei, și pe urmă? - Pe urmă a încercat sa se facă ofițer... - Te pomenești că de aci l-au dat afară pentru exces de spirit militar! - Nu prea e departe de ce spui tu. Gavrilcea are obiceiulacesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă văd că spune de ortodoxie, dar asta e, cum să zic, un fel de politică. Bisericos nu-l știu. - Bun! Dar, mă rog, de ce toți câți îl cunosc îl acuză de instincte criminale, de omor? - Lumea, nu știți, domnule arhitect, cum îți scoate vorba?Mie unul nu-mi vine să cred. Băiatul ăsta e milos ca o femeie. Mi-aduc aminte că a pus taică-său să taie niște pui de găină și s-a dat la o parte scârbit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii mei, e tot ce pot să fac, ireparabilul nu se poate repara. În aceeași seară, într-o trăsură, Ioanide conducea pe Pica în casa lui Hergot din strada Tritonilor. Pica dormi din acea noapte în odaia de la mansardă a arhitectului. George CĂLINESCU BIETUL IOANIDE ** Colecție inițiată și coordonată de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Concepția grafică a colecției: Vladimir Zmeev REFERINȚE ISTORICO-LITERARE : Nicolae Manolescu, Ion Bălu, Ieronim Șerbu, Ion Vlad, Eugenia Luca, Alice Vera Călinescu, Dinu Pillat, Ion Negoițescu, Alexandru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gândea la asta, lui Pomponescu, om lipsit de violență, cu reacțiuni secrete, i se urca o roșeață în obraz. Rușine, vexațiune, un complex de turburări îl invadau. Aflând că Ioanide se retrăsese pe neașteptate, Pomponescu își concentră toată maledicția împotriva arhitectului. Acesta era în fond adevăratul vinovat, începea s-o scuze pe Indolenta. Ioanide, cinicul, o amețise. Dacă Pomponescu ar fi admis că era posibil ca Ioanide să comită o asemenea faptă din pasiune adevărată, l-ar fi scuzat pană la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fost dezagreabilă pentru Pomponescu. Pericolul consta în faptul că Ioanide era un om care, dacă-l invitai, nu venea, însă venea neinvitat. Saferian, care cunoștea drama casnică a lui Ioanide, afacerea Tudorel (lucrurile se petreceau înainte de vizita făcută de Gaittany arhitectului), emise părerea că Ioanide nu va veni. Astfel, Pomponescu se prezintă la ceaiul lui Saferian, sărută mâna doamnei Valsamaky-Farfara și avu o primă consolare de a fi întrebat de aceasta de ce o ocolește. - Am început să îmbătrînesc, zise ironic madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă nu mistifica. Era sincer și într-adevăr emoționat. XX În luna februarie i se întîmplă lui Ioanide un lucru îngrozitor. Era zi de ger care scârțâie, după o săptămână de zăpadă abundentă, și săniile începuseră să circule. La poarta arhitectului se opri o sanie, din care se dădu jos Hergot. - Hergot plimbîndu-se în sanie, iată o poveste nouă! ziseIoanide de la fereastră. Doctorul de copii intră în casă parcă amețit, aruncând priviri rătăcite. Îmbrăcat cum era, cu căciula pe cap, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
auzind acestea, bănui că Tudorel căuta caietul cu memoriul. Acesta se afla încă la el. N-avusese vreme să-l înapoieze Pichii, o clipă avusese gândul să arunce acele inepții în sobă.) A treia zi, deci, Hergot alergă personal la arhitect. Ioanide trecu drumul la Conțescu, pe care-l găsi luîndu-și temperatura cu termometrul și notîndu-și-o grijuliu pe o foaie, în scopul de a informa pe doctor. Avea de câteva zile o mică stare febrilă, inexplicabilă, fără a se simți propriu-zis
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Când acesta auzi cine se anunță, clătină din cap și zise și el: - Nenorocitul! Era mai bine informat decât toți, nu totuși pe deplin. După știrile lui, Pica fusese împușcată - împreună cu, sau fără Gavrilcea, bine nu știa. În momentul când arhitectul se prezenta la Casa de Artă, toată lumea cunoștea teribilul secret, afară de Ioanide. Greutatea pentru Gaittany era de a înfrunta primul moment. - Să trăiești! zise Gaittany întîmpinînd pe Ioanide. (Suprimase hohotele, zâmbind doar echivoc, neștiind dacă arhitectul e informat.) - A dispărut
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]