3,643 matches
-
este un vierme lat parazit ce măsoară 0,6-2 m x 8 mm. Scolexul are rostrum armat cu o coloană dublă de croșete, diferite ca mărime. Gâtul este mai îngust decât scolexul. Proglotele imature sunt mai lațe decât lungi, iar cele ovigere sunt mai lungi decât lațe. Marginea posterioara a proglotei o depășește pe cea anterioară, imprimând
Taenia pisiformis () [Corola-website/Science/316152_a_317481]
-
cu prilejul vizitei făcute surorii sale Irma, în vara anului 1792. Pe atunci sora sa locuia în Prusia, unde lucra ca servitoare în casa doamnei Keller și a fiului său, Jean. În perioada vizitei sale apar zvonurile unei posibile înfruntări armate între Franța și Germania. Când izbucnește războiul între Franța și Prusia, Delpierre și prietenii săi trebuie să găsească atunci calea de a se întoarce în Franța. Jean Keller este obligat să se alăture armatei prusace și să lupte sub comanda
Drumul Franței () [Corola-website/Science/320038_a_321367]
-
1 iulie, iar în această perioadă, uniformele au fost interzise. Decizia a fost primită cu stupoare de Reinhard Heydrich, Heinrich Himmler, Hermann Göring și generalul Walther von Reichenau, șeful statului-major al lui Blomberg, care își dăduseră acordul pentru o revoltă armată împotriva SA-ului, deci un complot contra conducerii SA, miliția partidului nazist. Întrebarea care se punea era, cum avea Röhm să fie eliminat, dacă SA-ul era în permisie. După câteva zile, ciorna textului unei cuvântări din partea lui Röhm și
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
teritoriul său a fost ocupat de Polonia. Un an mai târziu, ofițerii ucraineni aflați în exil au fondat Organizația Militară Ucraineană ( Українська Військова Організація, Ukrayins'ka Viis'kova Orhanizația, UVO), o organizație militară clandestină, a cărui obiectiv era continuarea luptei armate împotriva Poloniei, destabilizarea situației politice din țară și pregătirea veteranilor de etnie ucraineană pentru o viitoare insurecție antipoloneză. UVO a fost o organizație pur militară, cu o structură de comandă militară. Comandantul ei a fost Evghen Konovaleț, fostul comandant al
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
octombrie 1666 - 3 mai 1739) a fost fiica cea mare recunoscută ("fille légitimée de France") a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale Louise de la Vallière. La vârsta de treisprezece ani s-a căsătorit cu Louis Armând de Bourbon, Prinț de Conți. O mare frumusețe și fiică favorită a tatălui său, Mărie Anne a rămas văduva în 1685 la vârsta de 19 ani. Nu s-a recăsătorit și nu a avut copii. Născută în secret la Castelul
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
după decesul mamei sale. În adolescență a fost cunoscută al curte că "Mademoiselle de Blois", titlu acordat mai tarziu mai tinerei sale surori vitrege, Françoise-Marie de Bourbon. La 16 ianuarie 1680, Mărie Anne s-a căsătorit cu vărul ei, Louis Armând de Bourbon, Prinț Conți, care era "prinț de sânge", în capelă Castelului Saint-Germain-en-Laye. Zestrea ei a fost de un milion de livre. În 1683, și-a pierdut fratele iubit, Contele de Vermandois, care a fost născut în aceeași zi la
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
încorporat în armată, iar la 1 octombrie 1938 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității București. Urmează, în paralel, și Școala Militară de Artilerie (pe care o absolvă în noiembrie 1939 cu gradul de sublocotentent în rezervă, armă artilerie). În noiembrie 1941 este mobilizat și pleacă pe Frontul de Răsărit cu Regimentul 36 Artilerie (Armata a III-a), cu care participă la luptele de la Odesa, Sevastopol, Cotul Donului, asediul Stalingradului. Este rănit de două ori pe front și
Florea Răgălie () [Corola-website/Science/321040_a_322369]
-
focul împotriva contingentului aliat. În ciuda situației foarte complicate, nici guvernul regal, nici aliații nu au întreprins măsuri care să ducă la un conflict deschis. Pe 29 noiembrie, guvernul regal a hotărât să respingă cererile amiralului francez și a organizat rezistența armată împotriva aliaților. Până pe 30 noiembrie, unitățile militare și milițiile regaliste ("epistratoi", „rezerviștii”) au fost chemate în Atena și regiunea învecinată (peste 20.000 de oameni). Aceste trupe au ocupat punctele strategice și au primit ordine clare să nu deschidă focul
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a devenit cunoscut în istoriografia greacă cu numele de „Noemvriana” (de la luna în care s-au desfășurat evenimentele, noimebrie, pe stil vechi). Noemvriana a produs o falie profundă între venizeliști și oponenții lor, ducând la apariția „Schismei Naționale”. După confruntarea armată din Atena, guvernele francez și britanic au recunoscut oficial pe 19 noiembrie/2 decembrie 1916 guvernul lui Venizelos, rupând efectiv Grecia în două entități separate. Pe 24 noiembrie/7 decembrie 1916, guvernul provizoriu al lui Venizelos a declarat război Puterilor
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
în schimb întreaga Bosnie și Herțegovină de astăzi. Taberele Ustaša au fost înființate în Italia și în Ungaria, în principal la Brescia și Borgotaro în Italia și la Jankapuszta în Ungaria. În 1933, Ustaša a încercat să declanșeze o insurecție armată în Iugoslavia. Înarmați de italieni, ustașii au încercat fără succes să invadeze Iugoslavia trecând Marea Adriatică în bărci cu motor. Ulterior, ei au mai făcut două tentative de a-l asasina pe regele Alexandru I al Iugoslaviei. Ultima dintre ele a
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
nu a beneficiat de privilegiile dictate de eticheta strictă de la Versailles, cum ar fi dreptul de a se așeza pe scaun în prezența regelui. La 9 iulie 1713, Louise Élisabeth s-a căsătorit la Versailles cu vărul ei primar, Louis Armând de Bourbon, Prinț de Conți. Soțul ei, care era cu trei ani mai mic decât mireasă, devenise Prinț de Conți în 1709 după decesul neașteptat al tatălui său, François Louis, Prinț de Conți. Mama lui era pioasa Mărie Thérèse de
Louise Élisabeth de Bourbon () [Corola-website/Science/321126_a_322455]
-
orleaniști de astăzi la tronul Franței și ai Italiei și regii Juan Carlos I al Spaniei și Albert al II-lea al Belgiei. Louise Henriette s-a născut la Paris și a fost singura fiica a Prințului de Conți, Louis Armând de Bourbon și Louise Élisabeth de Bourbon. Tatăl ei a fost al doilea fiu al lui François Louis de Bourbon, Prinț de Conți cunoscut drept "le Grand Conți" și a soția lui, Mărie Thérèse de Bourbon. Bunica paterna și bunicul
Louise Henriette de Bourbon () [Corola-website/Science/321128_a_322457]
-
metodele incipiente de implementare a programării circuitelor era chiar aceea de ardere a diodelor interne cu un curent destul de mare pentru a produce discontinuități în circuit. Primele circuite de programare a PROM-urilor au fost de asemenea dezvoltate de ingineri Arma sub conducerea lui Chow și au fost dispuse în laboratorul Arma din Garden City și la comandamentul SAC (Strategic Air Command). Primele circuite PROM comerciale, bazate pe tehnologia semiconductorilor, au fost disponibile încă din anul 1969, valoarea celulelor de bit
PROM () [Corola-website/Science/321167_a_322496]
-
cu cât prigoana nazistă contra evreilor europeni era în creștere. Pentru contracararea acestor măsuri de limitare, sioniștii au organizat "Aliyah Bet", un program de emigrare ilegală în Palestina. Grupul sionist extremist Lehi, a pus la cale o serie de atacuri armate împotriva autorităților britanice din Palestina. În schimb, Agenția Evreiască, care reprezenta principalul curent al sionismului, mai spera încă să convingă Regatul Unit să permită reluarea emigrației evreiești în condițiile de dinainte de 1939 și a cooperat cu Aliații în timpul celui celui
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
navei Nimitz a fost lansată la 22 iunie 1968 de Newport News Shipbuilding în Newport News, Virginia. A fost botezata în 1972 de Catherine Nimitz Lay, fiica amiralului Nimitz. USS Nimitz a fost livrat marinei în 1975, si a fost armat la Naval Station Norfolk pe 3 mai 1975, de către președintele Gerald Ford. USS Nimitz a fost trimis pentru prima dată în Marea Mediterana pe 7 iulie 1976 alături de USS South Carolina și USS California. În noiembrie 1976, Nimitz a fost premiat
USS Nimitz (CVN–68) () [Corola-website/Science/321211_a_322540]
-
proveni ele”. Speranțele sale de continuare a neutralității nu i s-au împlinit mai mult decât lui Sihanouk. Așa cum au relevat imediat operațiunile de luptă, cele două tabere erau puternic dezechilibrate. Trupele guvernului, denumite acum "Forces Armees Nationales Khemeres" ("Forțele Armate Naționale Khmere", FANK) și mii de tineri cambodgieni din mediul urban li s-au alăturat în lunile de după înlăturarea lui Sihanouk. Creșterea numărului de recruți a dus, însă, la extinderea FANK dincolo de capacitatea sa de a absorbi noi resurse umane
Războiul Civil Cambodgian () [Corola-website/Science/321212_a_322541]
-
trei zile mai târziu, din partea acestui minister s-a prezent sculptorul Dimitrie Paciurea, care a elogiat modul în care a fost realizat monumentul. "Monumentul Eroilor Regimentului 21 Infanterie", reprezentând un ostaș având într-o mână steagul desfășurat, iar în cealaltă arma cu baioneta în sus, a fost inaugurat cu mult fast în ziua de 9 ianuarie 1923. (În clădirea regimentului se află acum Muzeul Militar Național). Macheta soldatului ce înfățișează „Avântul” a fost refolosită pentru „Monumentul Infanteristului“, statuie realizată de sculptor
Spiridon Georgescu () [Corola-website/Science/321295_a_322624]
-
de artilerie din obuzierul K9 , împotriva pozițiilor nord-coreene. Întrucât alimentarea cu electricitatea de pe Yeonpyeong a fost oprită și mai multe incendii au izbucnit ca urmare a bombardamentelor nord-coreene, armata sud-coreeană a ordonat civililor să evacueze buncărele. Armata sud-coreeană și-a armat trupele sale de pe insulă aducând avioane de vânătoare F-16. Potrivit unui rezident al insulei, după ce forțele sud-coreene „au organizat un exercițiu de artilerie, proiectile din Nord au început să cadă pe insula noastră.” La ora 11:33 GMT, Secretarul Kwon
Bombardarea insulei Yeonpyeong () [Corola-website/Science/321330_a_322659]
-
abilitățile de a supraviețui condițiilor australiene, reprimarea revoltelor și rebeliunilor - precum Rebeliunea Bathurst din 1830 - și suprimarea rezistenței aborigene la extinderea așezărilor europene. O implicare notabilă a soldaților britanici este cea din bătălia de la Baricada Eureka, din 1954, singura rebeliune armată din istoria Australiei. În această rebeliune au fost implicați căutatorii de aur de la Filonul Eureka din Ballarat, Victoria iar violenta confruntare s-a soldat cu moartea a 28 de persoane, 6 fiind soldați britanici. Membri ai regimentelor britanice din Australia
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
un număr de canoniere și vedete torpiloare pentru apărarea porturilor și râurilor precum și unități navale pentru necesarul de marinari și forturi. Victoria a devenit cea mai puternică dintre toate coloniile din punct de vedere al capacităților militare navale deținând nava armată în oțel HMVS "Cerberus" în serviciu activ din 1870 și nava de război cu aburi HMS Nelson împrumutate de la Marina Regală, trei canoniere mai mici și cinci vedete torpiloare. Noul Wales de Sud a format o Brigadă Navală în 1863
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
consimțământul pentru căsătorie în credința că, deoarece tânără mireasă a fost crescută într-o mănăstire, ea ar fi fost un model de virtute și, ca atare, o soție ideală pentru fiul său. Louise Henriette era singura fiica a lui Louis Armând de Bourbon, Prinț de Conți și a lui Louise Élisabeth de Bourbon. Louise Henriette era prințesa de sânge ("princesse du Sang") și cunoscută la Curte că "Mademoiselle de Conți". Cuplul s-a căsătorit la 17 decembrie 1743 la capelă Palatului
Louis Philippe, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320743_a_322072]
-
a moștenit un pian de la mătușa să Antoinette, decedată în iulie. Acei ani, el simte primele dureri de spate însoțite de colica renală. În 1946, s-a împrietenit cu activiștii libertarieni ( în special cu pictorul Marcel Renot și cu poetul Armând Robin) și a citit Mikhail Bakunin, Pierre-Joseph Proudhon și Peter Kropotkin. Aceste lecturi și întâlniri l-au condus să se implice în mișcare și să scrie câteva articole în ziarul Federation anarchiste și Le Libertaire (acum Le Monde libertaire) sub
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
album, Elígeme, apărut în 1988, el interpretează Marinette 28, (Marieta). El mărturisește că este influențat de muzică 29 lui Brassens. • 1996 : 15 chansons mythiques, Universal • 2002 : Georges Brassens : "L'anticlérical modéré" et "leș images de șa vie" în regia lui Armând Isnard • 2004 : Elle est à țoi cette chanson, casetă cu 3 DVD-uri, Universal; reeditare 2011 • 2005 : Maritie et Gilbert Carpentier prezintă Numéro 1 Georges Brassens 30, LCJ-éditions/INA • 2006 : Porte des Lilas, edițiile René Chateau. • 2011 : Brassens ou la
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Kiryu este unic, fiind un vânător de vampiri și un vampir. El este prietenul apropiat al lui Yuki și gardian de pază la Academia Cross, si a fost instruit să fie un vânător de vampiri de către Yoga Yagari. Zero poartă armă anti-vampir un pistol numit "Bloody Roșe". El a fost primit de către Kaien Cross și de Yuki după ce a fost mușcat de un vampir pursânge care i-a ucis, și familia. Datorită atacului, Zero a dezvoltat o ură profundă pentru neîcrederea
Vampire Knight () [Corola-website/Science/321611_a_322940]
-
și turcești conduse de Basarab cel Tânăr (Țepeluș) și Alibeg. Lupta a fost câștigată de moldoveni, cronicarul Grigore Ureche scriind în letopisețul său că s-ar fi ""arătat lui Ștefan vodă sfântul mucenicu Procopie, umblându deasupra războiului călare și într-armatu ca un viteazu"". În semn de mulțumire pentru victoria sa, Ștefan cel Mare a înălțat între 8 iulie și 13 noiembrie 1487 o biserică cu hramul "Sf. Procopie" în satul Bădeuți (astăzi parte componentă a orașului Milișăuți) din apropiere de
Biserica Cuvioasa Parascheva din Dolheștii Mari () [Corola-website/Science/321650_a_322979]