4,413 matches
-
doar o figură de stil, ci o modalitate de a contrui universul poetic, alternativă preferată reducționismului uman și pierderii în clișee. Absurdul lumii e reflectat în răsturnările de imagine, textul renunță la coerență în favoarea unui imaginar care continuă parcă jocurile avangardei, dar scopul pare a fi acela de a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
închis;/ -Domnule paznic, intervino să termin cu acest romantism,/ altfel mâine seară clarul Lunii mă îneacă precis". Proiectarea în viitor banalizează trăirea care-și pierde caracterul de inedit. Cu aceeași retorică a provocării audienței (pe care o descoperim și la avangardă) se deschide și Conspect de toamnă, titlul refăcând ironic sintagmele consacrate pentru pasteluri. Textul poetic nu mai e unul mimetic. "Domnilor,/ am vrut să scriu ceva și despre toamnă,/ dar toamna aceasta a fost banală/ căci toate toamnele-s la
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realizează tocmai atunci când el propune o discuție despre aceste clișee. De la constatarea simplă a neputinței de a oferi un tablou al toamnei original se trece rapid la generalizare, "niciuna" sugerează clar și aceasta. E poate aici Tonegaru mai aproape de viziunea avangardei ca oriunde în altă parte (unele dintre grupări s-au autodesființat când au constat că riscă să-și clișeizeze discursul dinamitard). Cele două strofe care ar trebui să ofere tabloul, conspectul concludent al toamnei prezintă o lume răsturnată, tema este
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu viața. Poemul devine aproape unul ekphrastic, tablou ireal ale cărui margini se pierd în universul cotidian. Imaginarul clasic, romantic și simbolist pare a fi prelucrat într-o manieră ce amintește ușor de descrierile parnasiene sau mai de grabă de avangardă: "vino să-ți sărut fiecare deget ca pe un tub de clarinet;/ mai frumoasă ești decât Venera fiindcă ai și brațe/ și dacă ții degetele în vânt, marșuri funebre bântuie încet". Tot tabloul acesta devine o istorie a alunecării spre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Perimarea acestora se datora, în principal, epigonilor care preiau și utilizează până la epuizarea lor anumite procedee artistice. În consecință se va dori repunerea literarului sub semnul originalității, eliminarea structurilor poetice clișeizate, toate acestea fără a se adopta revolta anihilatoare a avangardei. Pentru generația aceasta atât poezia de factură gândiristă (pășunism literar - vor spune cei de la Sibiu), cât și experimentele dinamitarde dadaiste, expresioniste, suprarealiste etc. sunt departe de ceea ce s-ar putea numi poezie adevărată. Inițial acești poeți își definesc idealul de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
idealul de creație mai mult negativ, delimitându-se de poezia pe care nu vor să o facă. Geo Dumitrescu promovează o orientare spre realism, e, de fapt, un îndemn pentru refacerea inventarului poetic fără ca aceasta să aibă efectele devastatoare ale avangardei istorice. Dacă raportăm realismul pe care îl promovează Geo Dumitrescu în articolele sale la propriile poezii, înțelegem că acest realism se referă la depășirea clișeelor vetuste și căutarea unor modalități lirice noi, printr-o permanentă oscilare între concret și abstract
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lirice noi, printr-o permanentă oscilare între concret și abstract. Mai târziu poetul va manifesta o oarecare reticență în folosirea termenului, poate datorită denaturării sensului de către tot ce a însemnat poezie proletcultistă. Deși păstrează o serie din tehnicile literaturii de avangardă, poeții aceștia îi refuză caracterul demolator specific, încercând să stabilească o punte de legătură între literatura trecutului și cea nouă, fără preluarea formulelor sau modalităților de creație într-o manieră stereotipă, ci tocmai prin realizarea unui nou imaginar poetic sau
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acesteia, Adrian Urmanov, redactează chiar și un manifest, Poemul utilitar, în care încearcă o distanțare atât față de postmodernismul optzecist, cât și față de nouăzecism. Diferențele nu sunt atât de evidente în ceea ce privește producția poetică propriu-zisă. Manifestul fracturismului împrumută limbajul specific mișcărilor de avangardă "fracturismul desfide șoarecii de bibliotecă, cât și poezia scrisă pe diploma de absolvire a facultății", propunând o literatură a autenticității, în care să primeze sinceritatea, prin care să se poată reface unitatea dintre viață și operă, și pune la zid
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tembelizat, care face fricoși,/ din bibliotecă îl și/ înjunghie." (Pe dreptunghiuri de iarbă). Însăși necesitatea existenței poeziei este pusă sub semnul întrebării pentru că, în orice caz, elementele ficțiunii au invadat realitatea. Textul poetic dobândește așadar ceva din violența nihilistă a avangardei istorice, literatura pe cale de a se scrie, acționând independent de voința creatorului, este ea însăși brutală autodistrugându-se. Procedeul se regăsește, într-o oarecare măsură și la Geo Dumitrescu, unde se remarcă aceeași îndreptare violentă împotriva instrumentelor de scris dublată de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
a transformat în text fără ca acest fapt să poată împiedica o apocalipsă iminentă. "oraș adormit/ mai înainte de cuvântul sfârșit" (Cangrenă). Poezia și-a întors fața către pământesc, către profan (o schimbare de perspectivă pe care încercase s-o impună și avangarda): "oraș-pământ, oraș-plictiseală, oraș-mărăcine" (Cangrenă). Transformarea universului în text apare într-o oarecare măsură și la Geo Dumitrescu unde se împletește cu refuzul polemic de a mai scrie într-o astfel de lume: "Mai sus, mai sus! - vom trece de Dumnezeu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în bătaie// Ele știu că astfel nu rezolvă nimic./ Eu știu că astfel nu rezolv nimic." (Epistola IV). Se pune în discuție aici inerția limbajului care nu reușește să iasă din tiparele prestabilite. În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de avangardă nu a fost total depășit și, în consecință, creatorul se îndreaptă cu violență împotriva poemului, împotriva limbajului poetic care ar trebui să-i reflecte într-o manieră originală trăirile: "Noaptea caligrafiez curtezanelor epitaful meu pe ferestre:/ Sunt condotierul Tonegaru fără
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și să se transforme el însuși în personaj al textului. Geo Dumitrescu este poate cel care se apropie cel mai mult de dialogurile postmoderne pe această temă (rădăcinile trebuie însă căutate și într-un caz și în celălalt în poezia avangardei): "La dracu! Ei bine, nu sunt singur!/ Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/ nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e nici lună - nu-i nimic..." (Singur-lună). Poetul nu mai are încredere în consistența realității, în ceea ce-i transmit simțurile
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dezumanizării artei și-și propune să-și "centreze atenția pe ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de aici și de acum"246. Omul revine în artă, dar vremea miturilor a trecut și atunci, așa cum invitase și avangarda, accentul nu mai cade pe spiritualitate, ci pe trăirile fiziologice, pe reacțiile corpului, pe senzorial, pe sexualitate sau senzualitate, ca și pe existența sa cotidiană, în lumea contemporană preponderent urbană. Se conștientizează și faptul că diferitele măști pe care le
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic. Aceasta din urmă se realizează prin aducerea în prim-plan a lumii cotidiene, prin refacerea recuzitei literare prin apelul la tot ceea ce fusese considerat banal și, în consecință, marginal, nedemn de a se integra într-un text poetic. Experiența avangardei este, într-o bună măsură, pilduitoare. Concomitent cu deschiderea poeziei spre o existență prozaică, intervin și o serie de modificări în taxonomia temelor și motivelor. Cele clasicizate nu mai sunt acceptate fără o schimbare prealabilă a registrului imagistic sau recuperarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
motivelor. Cele clasicizate nu mai sunt acceptate fără o schimbare prealabilă a registrului imagistic sau recuperarea lor se va face la modul ironic și parodic. Mutația aceasta în domeniul poeticului pare a se concretiza odată cu poeții din generația "pierdută" (activitatea avangardei fusese una, în principal, demolatoare, distrugătoare a universului liricii și nu una constructivă) și pare a deveni definitivă în poezia contemporană. Prin această "coborâre" în banal, în cotidian, atât la nivelul subiectelor alese, cât și la cel al limbajului, al
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
albatrosistă, dar pare să caracterizeze într-un grad mult mai mare poezia contemporană este teoretizarea acestei ancorări în cotidian chiar în interiorul textului poetic. 4.2. Autenticitatea exprimării Introducerea masivă a modalităților de exprimare orală în literatură a fost realizată de avangardă. Numai că aceasta le folosea ca mijloace de destructurare a textului literar fără o intenție explicită de a institui o nouă poetică, ci, mai degrabă, cu aceea de a distruge sfera literarului așa cum era înțeleasă până în acel moment. Poezia contemporană
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu epicul, resimțită acut în ultimul secol, ne forțează să acceptăm că ambele genuri și-au lărgit granițele, invadându-și reciproc teritoriul astfel încât poezia modernă necesită o nouă poetică. Poezia lui Geo Dumitrescu are încă de la început ceva din violența avangardei păstrându-și chiar și mai târziu caracterul de experiment, de "aventură". Expresia simplă apare ca act de sfidare a convențiilor, dar are totodată, datorită contextului, și putere expresivă deosebită evitându-se, în mod subtil, transformarea poemului într-un text insipid
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în ambele cazuri aceeași funcție de a acționa ca un semnal de avertizare asupra jocului textual. Limbajul e frust, nu se uită niciun registru lingvistic, cel solemn e singurul evitat și cel mai adesea parodiat sau ridiculizat; ca și în cazul avangardei se apelează inclusiv la termenii din domeniul sexualității, fără ca funcția lor de a șoca să mai fie preponderentă, pentru că avem o integrare aproape firească în universul poetic: "cu hernia lui la testicule" (Liviu Ioan Stoiciu, Inimă de raze) sau "bătrâna
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
stele de carton". Motivele au rămas aparent aceleași, dar sunt tot timpul puse între paranteze, degradate "și-și întinde mâna după mine/ luna, ca o rufă, din copaie." (Viziunea de la No. 7). Textul postmodern păstrează ceva din jocul lingvistic al avangardei, atât la nivelul elementelor de paratextualitate (și aici Florin Iaru este cel care se impune "De-a wați ascunselea sau Hai ku mine peste muntele Fudji), cât și la cel al textului propriu-zis. 7. Între suprarealism și onirism Onirismul estetic
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
absolute în care orice este posibil. De aceea ne-am propus să prezentăm trăsăturile definitorii ale generației albatrosiste, accentul căzând pe tentativa de a modifica orizontul de așteptare, de a schimba criteriile esteticului, reluând într-o variantă sublimată procedee ale avangardei istorice, dar anunțând totodată și literatura finalului de secol al XX-lea. Astfel am acceptat faptul că literatura celei de-a doua jumătăți a secolului trecut nu mai poate fi structurată în funcțiile de criteriile tradiționale și o împărțire în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Corin, 10 studii de arhetipologie, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999. Bodiu, Andrei, Direcția optzeci în poezia română, I, Editura Paralela 45, Pitești, 2000. Buzatu, Gheorghe, România sub Imperiul Haosului (1939-1945), Editura Rao, București, 2007. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism. Avangardă. Decadență. Kitsch. Postmodernism, Editura Univers, București, 1995. Cărtărescu, Mircea, Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999. Chioaru, Dumitru, Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești, Editura Dacia, col. Discobolul, Cluj-Napoca, 2000. Clement, Liviu, Fragmente despre postmodernism și poezie în Crai nou, 2002
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
București, 1972. Culcer,Dan, Serii și grupuri (Citind și trăind literatura), Editura Cartea Românească, București, 1981. *** Din presa literară românească (1918-1944), ediție îngrijită, prefață și note de Eugen Marinescu, Editura Albatros, col. LYCEUM, București, 1975. Duda, Gabriela, Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Felea, Victor, Reflecții critice, Editura pentru literatură, București, 1968. Felea, Victor, Secțiuni, Editura Cartea Românească, București, 1974. Filerot, Sergiu, Reîntâlniri, București, Editura Cartea Românească, 1985
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
42, 48, 49, 50, 54, 91, 134, 136, 156, 168, 169, 206 Arghezi. Tudor Și Dumneata?, 42 Arhivele Olteniei, 57 Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination, 108 Auden, W. H., 68, 76 Ausonia, 57 autoironie, autoironic, 41, 115 avangardă, avangardism, 10, 11, 12, 16, 18, 21, 23, 30, 44, 45, 46, 47, 59, 71, 74, 84, 88, 95, 100, 105, 109, 111, 112, 113, 114, 116, 120, 125, 144, 150, 151, 154, 157, 158, 163, 168, 177, 184, 185
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
București, 1972, pp. 237-240 passim. 209 Petru Poantă, Modalități lirice contemporane, p. 259. 210 Idem, pp. 260-261. 211 Al. Piru, Panorama deceniului literar românesc, pp. 170-171. 212 "Considerat drept unul din cei mai dotați poeți din al doilea val al avangardei, C.T. cultivă exotismul, are nostalgia ținuturilor tropicale evocate și invocate în exclusivitate prin posibilitățile fanteziei. Refractar la o stare socială conformistă, el construiește utopii pe care le plasează într-un trecut imaginar, dar își ia de obicei măsura de precauție
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
doar la simboliști, Macedonski, Minulescu, Stamatiad, Densusianu. Cruțați, sau ignorați? în fine, un cuvînt și despre Petre Locusteanu (1883-1919): ziarist și scriitor nonconformist, cu voluptatea scandalurilor de presă, a fost el însuși un „caz”. La întoarcerea spre casă de la cenaclul „Avangarda XX” (o „avangardă” cam zaharisită), unde am mers doar de hatîrul unui coleg ce urma să fie sărbătorit de cei de acolo, Octavian Voicu m-a întrebat: „De ce, oare, n-a colaborat I. I. Stoican la «Ateneul cultural»?” Ba a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]