16,035 matches
-
exemplu, există o sută de traduceri, dintre care cel puțin 26 considerate de excepție. De ce tocmai albatrosul? Chiar și eu m-am străduit să fac o variantă a mea, șlefuind textul mult timp ca pe o pepită de aur. Câtă bătaie de cap mi-au dat de exemplu cuvintele simple „prince des nuées“ care fuseseră traduse diferit de poeții traducători - regele norilor, monarhul furtunii, prințul printre nori, prințul înălțimii, regele rudă cu norii, sau pur și simplu stăpânul orizontului! Desenam tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
care nu-i cunoscusem. Nunu și Simon mă fixează în vise ca niște străini. Tata și mama, într-un timp necunoscut mie, sunt numai o pereche de îndrăgostiți, proaspăt logodiți, cu neînsemnate supărări de nuntă. Uneori aud în aer puternice bătăi de aripi, simt cum mâinile mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ține încă. MAREA BUNĂTĂȚII Feifel zăcea treaz în pat, cu un picior umflat. E un bărbat înalt, are ochi negri și o gură cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a orașului. Toți purtau măști proaspăt pictate ca să nu fie recunoscuți de marile puteri: Diavolul și Moartea. Cei care se descopereau din nebăgare de seamă primeau o mamă de bătaie de la cavalerii ce formau cortegiile Diavolului și Morții. Carnavalul amenința să degenereze într-un haos îngrozitor. Nimeni nu mai recunoștea pe nimeni. Cuvintele grosolane erau binevenite - fiecăruia îi era rezervată o insultă la care nu se gândise niciodată. Sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și Franco ne-a luat în mașina lui ca să ajungem acolo. Amurgul începea să cadă și soarele luase acea formă de polenta despre care scriu școlarii în caietele lor. De-a lungul drumului, tufișuri mari de rozmarin se legănau în bătaia brizei de sud care se abate mereu la sfârșitul zilei. Aerul intra prin ferestrele mașinii, îmbătându-ne de miros de lavandă și alte ierburi tipice acelei părți a Italiei, bogată în miresme greu de identificat. Când ne-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
început, am zis încurcat, cred că se termină imediat. Și într-adevăr filmul dispăru. Un deșert. Dune. Multe dune. Vânt puternic, apoi slab, rafale, furtună de nisip. Apoi din nou vânt slab. Un cadru mai strâns. Fire de nisip, în bătaia vântului, mutate de colo-colo, când la stânga, când la dreapta. Fire de nisip. Acest cadru dură foarte mult, vreo jumătate de oră, enervându-mă chiar și pe mine cumplit. - Aha, făcu Bogdan, cred că înțeleg. Timpul curge de la stânga la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mea și a prințului Luca, vom face un mișto atât de crunt de biata moarte, încât ea nu va mai vrea să aibă de-a face cu noi vreodată, plecând și înjurând-ne groaznic. Biata de ea. Vom fi o bătaie de joc veșnică pentru dânsa. Își va strica reputația, dar asta e, ne-am născut și trebuie să ne ia și pe noi. Sau nu. Iată acum, pasta condensată și magma lichidă care pare să fi ajuns trupul apei verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încolo, statuia lui Bobby Teleferic rânjea la cer, mijindu-și ochii. Liniște deplină, adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în ușa biroului domnului Clossettino se auzi o bătaie ușoară. Nu răspunse nimeni, deoarece atât directorul, cât și Teleferic erau morți. Bătaia se repetă, ceva mai puternică. - Domnule director... se auzi o voce slabă, de fată. Nimic, așa cum am mai spus-o. - Domnule director... repetă vocea, ciocănind în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
adevărată, în care nimicul se și instală, degrabă, stăpân. Liniște. Definitiv. La aproape o oră după acest ultim incident, în ușa biroului domnului Clossettino se auzi o bătaie ușoară. Nu răspunse nimeni, deoarece atât directorul, cât și Teleferic erau morți. Bătaia se repetă, ceva mai puternică. - Domnule director... se auzi o voce slabă, de fată. Nimic, așa cum am mai spus-o. - Domnule director... repetă vocea, ciocănind în același timp încetișor, cu teamă. Ușa se întredeschise, scârțâind, ceea ce o făcu pe biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
rechini și tigri, toate acestea se luminau și apăreau, clar, pe măsură ce magma și pasta perfect omogenă pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
și pasta perfect omogenă pe care o forma piesa trupei Ionescu se stingea ușor, declarând dulci revederi și păreri de rău. Acum - liniște. Odată cu trupa se opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
am trse vitejește cozorocul peste ochi și am strigat plin de mândrie: - Mână! S-a auzit un țocăit ca o sărutare, calul a pornit-o lin, sania a alunecat pe nesimțite, iar eu am simțit cum tremur tot la această bătaie de joc a birjarului. Când însă, după două intersecții, am ieșit în bulevardul Tverskoi, vizitiul a strâns brusc hățurile și a strigat: — Heeeppp! cu un „e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cel nou mă lovi. Era mai mare și mai puternic decât mine, așa că m-a bătut de-a-binelea, iar eu m-am retras într-un colț îndepărtat și am început să scâncesc. Nu mă durea nimic, dar plângeam pentru că am primit bătaie din cauza unei chifle de trei copeici, spre care mi-am întins mâna nu ca s-o fur, ci ca să-mi ofer prilejul de a-mi dărui prietenia, de a oferi o parte din sufletul meu. Bătut ca în copilărie, rătăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
privirii mele altă interpretare. Ridicând mâna și trăgându-și pe ochi borul pălăriei pe care vântul îl întorcea în sus, el îmi zâmbi cu buzele lui arse de vânt. - Ai rămas băiatul frumos pe care-l știu, strigă el în bătaia vântului, și văd - în acest moment vântul îi întoarse din nou borurile pălăriei -, văd în ochii tăi - striga el - dorul nemuritor al disperatului. Și, mormăind ceva, pare-se, nu căuta sau ceva de felul acesta, care se pierdu în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care rămase fără expresie și bătu tare cu inelul în sticla mesei. Hirghe privea undeva lateral cu o lene plină de silă. O chelneriță cu fața îngrozitor de trasă, care îmi păru cunoscută de cum am zărit-o, se întoarse repede auzind bătaia în masă; atingând colțul ascuțit al mesei cu șorțul ei scrobit, aceasta începu să strângă paharele goale. Doar când începu să adune mucurile de țigară (aruncate direct pe fața de masă, iar nu în scrumieră) și când, cu buzele lăsate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că ușa este întredeschisă. „Poate-i pus lanțul“ mă gândesc, dar abia ating ușa cu mâna, că se deschise ușor, fără să scârție. Am în fața ochilor bucătăria noastră. Deși e foarte întuneric, îmi dau seama că e apartamentul nostru, după bătaia ceasului din bucătărie care merge șonticăind ca un șchiop pe scări: doi pași repezi, apoi iar un pas, și încă un pas. Tot ce se petrece apoi în acest apartament parcă părăsit capătă un aer straniu, dar simt că stranietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu ceva mai puțin de un ceas mai devreme, era aproape de marginea orășelului Baia de Sus. Dincolo de coroanele înalte ale merilor bătrâni ce creșteau în fundul grădinii mai erau doar câteva gospodării după care, muntele se ridica semeț spre înălțimi. O bătaie discretă în ușă îl făcu să tresară. Da, poftim! spuse el, întorcându-se de la fereastră. În cameră intră doamna Maria, mătușa prietenului său Traian, cu un zâmbet ce i se întindea pe toată fața. Era o femeie mărunțică și plinuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fost dispus să se înregistreze cu un asemenea caz în secția pe care o conducea? Seara trecută, cinaseră singuri. Simion venise acasă târziu de tot. Cu excepția lui Cristi, toată familia se dusese la culcare. Puțin înainte de miezul nopții, auzise o bătaie discretă în ușa camerei sale. Scuză-mă că te deranjez așa târziu! spusese Pop intrând în încăpere. Am văzut pe sub ușă lumina aprinsă și m-am gândit că nu dormi. Nu-i nici un deranj. Poftim, intrați! îl invitase Cristian lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de mult la treabă. O întrebase unde este secția de poliție și pornise și el într-acolo. Uite, rosti Simion răspicat, în orașul nostru nu s-a mai petrecut nici un omor de mai bine de treizeci și doi de ani. Bătăi la cârciumă, cu niscaiva nasuri rupte da, ceva furtișaguri și din astea am avut, dar moarte de om... de când sunt eu șef aici, nicio dată. Toma se uită la el mirat. Asta nu înseamnă nimic! spuse el privindu-l în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iarăși cu plodul. Și, ce ai făcut acolo? A mărturisit? Stați să vedeți, bicicleta era acolo rezemată de gard. O adusese îndărăt tatăl celuilalt puștan și ceruse înapoi banii dați de fecioru-su. Pe ăsta, autorul, îl luase taică-su la bătaie după ce plătise. Vedeți că avusei dreptate? Bine, măi Vasilică, m-am lămurit, spuse Cristi reușind cu greu să-și păstreze o mină cât mai serioasă. Agentul Pohoață pricepea că ceva nu e în ordine dar nu mai lungi vorba. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urcă în mașină. Ileana îl urmă imediat și porniră imediat la drum. Nu prea sunt de acord ai tăi cu excursia noastră, spuse Cristian, în timp ce conducea spre ieșirea din oraș, cel puțin tatăl tău era gata să mă ia la bătaie. Ei, nici chiar așa, îl liniști Ileana. Tata nu-i atât de violent. Imaginează-ți cum ar fi reacționat dacă ar fi aflat că mergem pe Muntele Rău! Nici nu vreau să mă gândesc. După ce se întorseseră de la școală, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ce vom face la noapte? Habar n-am, îi răspunse Calistrat care îl privise atent în tot acest timp, deocamdată nu știu decât că trebuie să o împiedicam să mai ucidă. Nu se poate, trebuie să ai un plan de bătaie. Eu propusesem chiar s-o ucidem, dar tu mi-ai spus că e imposibil deci trebuie măcar s-o închidem înapoi în bârlogul ei. Ușor de spus, băiete! Ia spune, cum vrei tu să facem asta? Pe mine mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu cădem în ea. Absolut de acord cu tine. De asta am și spus că trebuie să ne întoarcem în pădure ca s-o căutăm. Ai răbdare numai câteva clipe, îl opri Cristian, hai să ne facem un plan de bătaie! N-are rost să rătăcim la întâmplare. No, spune repede la ce te-ai gândit! Acesta este cel mai scurt drum spre oraș, începu inspecto rul, arătarea nu a venit pe aici, cel puțin nu pe unde am mers noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vâlcelei și se pierdu printre copacii de acolo. Calistrat rămăsese nemișcat, Cristian se temea că ajunsese prea târziu. Îngenunche alături de el și își lipi urechea de pieptul bătrânului. Sângele îi pulsa zgomotos în timpane, așa că îi era imposibil să audă bătăile inimii acestuia. Încercă să-l ajute să respire, trăgându-i mâinile în lateral și apăsându-i-le apoi pe piept. După câteva minute, în care repetă aceste mișcări, bătrânul gemu și trase adânc aer în plămâni. Ochii îi avea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-ar fi îngrețoșat brusc, aruncă pe jos țigara, strivind-o sub talpă. Nu-ți poți închipui ce bătaie am luat de la taică-meu într-o seară, când m-am întors acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că nici ei nu au făcut-o, pentru că fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
munte, opri mașina chiar înainte de podul de lemn peste Râpa Dracului. Cu motorul pornit, examină cu toată atenția platoul din fața sa. Soarele după-amiezii scălda totul în lumină. Era liniște și nimic nu părea schimbat acolo. Doar crengile copacilor foșneau în bătaia domoală a vântului. Nu era chiar cel mai bun loc de observație, pentru că de acolo nu putea vedea gura cavernei, ascunsă după pintenul de piatră de lângă intrare. Introduse mașina în viteză și trecu dincolo de pod. Înainta încet, cu ochii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]