5,096 matches
-
într-o convorbire din 3 septembrie 2002 cu Gabriela Defour Voiculescu, spunându-mi că numele de botez al mamei sale nu era Maria, ci Mărioara-Florioara, și cum se întreba: „Mă mir de unde această Florioară ?!”, am putut să-i răspund: „De la balada Mărioara-Florioara lui Vasile Alecsandri !” Poetul i-o dedicase Mariei Cantacuzino, pariziana, soția pictorului Puvis de Chavannes, care, servindu-i de model pentru Sfânta Genoveva, a imortalizat-o în fresca Vie de Sainte Genevieve de la Pantheon”... „Considerați că destinul tragic al
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
particulare ale realului. Personificarea este o antropomorfizare fie a obiectelor însuflețite, fie a celor neînsuflețite, cărora li se atribuie în principal calitatea de a fi grăitoare. S-a considerat că acest procedeu - larg utilizat în unele specii ca basmul sau balada - ar fi un caz particular al metaforei și anume o metaforă verbală, deoarece termenul înlocuit este un verb. („mângâie vântul”, „șoptește pădurea”). T. Vianu și-a manifestat rezerve față de această idee și a arătat că pot exista și personificări statice
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
66, urmam un curs de folclor evreiesc, iar cel mai mare folclorist israelian ne vorbește la un moment dat despre o mioară. Și vorbește, vorbește... Eu intervin: „Discuția asta mi-e cunoscută din cultura română!” Și i-am vorbit de baladă, de Blaga XE "Blaga, Lucian" , de spațiul mioritic etc. Nu auzise despre asta: „Eu nu citesc românește, nu știu cine este Blaga XE "Blaga, Lucian" , scrie-mi o notă”. Am scris o notă, concentrându-mă pe Blaga XE "Blaga, Lucian" și spațiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
plângere / Plină de amor. // Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”. 4. Ipostaze personalizate Există câteva situații în care iubita primește numele sau chiar ceva din aureola femeii sfinte a creștinismului: Maria. În balada Strigoii, Arald, regele avarilor, și Maria, regina de la Dunăre, se prind într-o stranie poveste de dragoste, ca oameni vii și apoi ca strigoi. Iubita lui Dionis din nuvela 2 Vezi ediția Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
plângere / Plină de amor. // Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”. 4. Ipostaze personalizate Există câteva situații în care iubita primește numele sau chiar ceva din aureola femeii sfinte a creștinismului: Maria. În balada Strigoii, Arald, regele avarilor, și Maria, regina de la Dunăre, se prind într-o stranie poveste de dragoste, ca oameni vii și apoi ca strigoi. Iubita lui Dionis din nuvela 2 Vezi ediția Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Peste dealuri zgribulite, / Peste țarini zdrențuite, / A venit așa, deodată, / Toamna cea întunecată. // Lungă, slabă și zăludă, / Botezând natura udă / C-un mănunchi de ciumăfăi, / Când se scutură de ciudă. [...] Cri-cri-cri, / Toamnă gri, / Tare-s mic și necăjit." (George Topârceanu, Balada unui greier mic) (c) "Dar nu e vreme de discuții filologice: sosește trenul și nu stă mult. Trenul este plin... Dar cu multă bunăvoință din partea unor tineri politicoși, cari merg până la o stație apropiată, se fac locuri pentru dame." (I. L
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Otiliei. București: Editura Minerva. Cazimir, Otilia (1975). Poezii. Copertă și ilustrații de Elena Chinschi. București: Editura Ion Creangă. Collodi, Carlo (1993). Pinocchio. Traducere de Romulus Alexandrescu. București: Editura Garamond. Coșbuc, George (1951). Poezii. București : Editura de Stat. Coșbuc, George (1959). Balade și idile. București: Editura Tineretului. Creangă, Ion (1964). Amintiri din copilărie; Povești și povestiri. Prefață și note de Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Ediția a 2-a. București: Editura Tineretului. Delavrancea, Barbu Ștefănescu (1965). Bunicul și bunica. Ilustrații de Gheorghe Adoc. București: Editura
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
pentru Literatură Universală. Tolstoi, Lev (1987). Furnica și porumbița. Traducere de Mihail Calmâcu. București: Editura Ion Creangă. Topârceanu, George (1953). Poezii. Ediție îngrijită, prefață și bibliografie de Al. Săndulescu. București: Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Topârceanu, George (1953). Balade vesele și triste și alte poezii. București: Editura pentru Literatură. Topârceanu, George; Alexandrescu, Grigore; Constantinescu, Crișan (1998). Fabule. Desene de Andrei Costan. București: Editura Elf. Travers, Pamela L. (1993). Mary Poppins. Traducere de Ana Canarache. Chișinău: Editura Gramma. ***. Declarația universală
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Constantinescu, Crișan (1998). Fabule. Desene de Andrei Costan. București: Editura Elf. Travers, Pamela L. (1993). Mary Poppins. Traducere de Ana Canarache. Chișinău: Editura Gramma. ***. Declarația universală a drepturilor omului, http://www.irdo.ro/sectiu ni. php?subsectiuni id=16. *** (1996). Miorița: balade populare românești. Ediție îngrijită și prefață de Iordan Datcu. București: Editura pentru Literatură. În seria ȘTIINȚELE LIMBAJULUI au mai apărut: (selectiv) Analiza textelor de comunicare, Dominique Maingueneau Argumentarea publicitară, Jean-Michel Adam, Marc Bonhomme Condensarea lexico-semantică, Emil Suciu Discursul literar, Dominique
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cronici literare. Printre scriitorii care fac obiectul acestei analize se numără: Costache Negruzzi, Alecu Donici, George Coșbuc, Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga, Nae Ionescu, Alexandru Piru, Eugen Barbu și Ion Gheorghe. George Coșbuc fusese acuzat de plagiat În cazul volumului Balade și idile, iar autorul a motivat prin faptul că acest volum, editat de un prieten, În lipsa autorului din țară, cuprinde și câteva traduceri fără mențiunea aferentă. Unele acuzații de plagiat s-au dovedit a fi nefondate, ca În cazul lui
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
național. La teatrul din Iași, al cărui director era, i s-au reprezentat frumoase drame 9 în care exalta sentimentul patriei. A fost interpretul emoționat și elocvent al cântecelor populare din țara sa și pictorul fermecător al peisajelor românești (Doine, Balade, Mărgăritărele, Pasteluri, Legende). Faimosul Cântec al gintei latine a câștigat premiul Concursului de Limbi Romanice de la Montpellier. A îmbinat cultura franceză cu inspirația poeziei populare românești pentru a o ridica pe aceasta din urmă la formele cele mai înalte ale
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care se deosebește radical prin natura inspirației. Poezia acestui țăran din Transilvania, plină de vigoare și de sănătate, esta marcată de un mare optimism care vine ca o reacție împotriva pesimismului amar al marelui său predecesor. Foarte original prin forma Baladelor și idilelor, printr-o limbă rustică, printr-un suflu proaspăt și generos, D-nul Coșbuc este adevăratul poet al țăranului român, căruia i-a cântat, în chip fericit, toate faptele vieții obișnuite. Știe să redea aspectele colorate ale vieții populare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
colorate ale vieții populare și simple, sentimentele naive ale ruralilor, grația iubirii ingenue, luminile dimineții, culorile cerului, poezia naturii, a nopții de vară, a vântului și a ploii. Deține taina inspirației agreste, pastorale, bucolice, pe care a răspândit-o în Balade și idile, Fire de tort, Ziarul unui pierde-vară. Simte și exprimă furia și revolta sărăciei rustice și se apropie astfel de poezia socială. Poemul său Noi vrem pământ nu a fost, poate, străin de răscoala din 1907. Nunta Zamfirei este
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a românilor și transilvănenilor față de opresiunea maghiară a fost puternic susținută de opera sa. G.V. Botez-Gordon a publicat Versuri și Petale, a tradus Corsarul de Richepin și un act din F. Cavalotti. I. Greculescu este autorul volumelor Mare și Venus, Balada română, Moartea amantului, Sinucigașul, În sala de disecție, Visul de aur; varietatea titlurilor o exprimă pe cea a talentului. Ion Gorun scrie Poesii, Taina a șasea, Robinson în țara românească, Știi românește?. Iulia Hasdeu, o nouă Maria Bașkirțeva, a murit
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
frumosului volum Din Trâmbițe de aur, 1910; A. Stavri, care cântă trist tânguitoarea elegie; D. Teleor; A. Toma, bun și umanitar; Topârceanu, autorul unor amuzante cronici rimate în stilul lui Loret; G. Tutoveanu, născut în 1872, liric înflăcărat și patriot (Balade, 1910); V. Vlad; Adrian Verea, a cărui muză este blând fraternă, pur românească. Alexandru Vlahuță 16, născut în 1859 la Pleșești, este un excelent poet. El merge pe urmele lui Eminescu, a cărui filosofie a preluat-o. Totuși melancolia sa
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
orale, în folclor, legende și fabule caută alți savanți taina sufletului românesc, care a înrădăcinat în popor ce are el mai bun: Virgil Caraivan, Artur Gorovei, S. Fl. Marian, Chiru nanov, Th. Pamfil, Iosif Popovici, care studiază dialectele pe baza baladelor; Lazăr Șăineanu, Elena Sevastos, care lucrează la stabilirea și comentarea corpusului de legende orale românești; Th. Speranția studiază fabulele; Iuliu Zanne face interesante studii comparate asupra proverbelor uzuale. Ar fi nedrept să nu-i numim aici pe Jules Brun și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Primii exegeți care s-au aplecat asupra legendelor populare românești au fost Alecu Russo (între 1840 și 1846), Anton Pann (între 1847 și 1850) și marele poet Alecsandri (între 1852 și 1853). Acesta traduce în versuri românești un volum de Balade și un volum de Doine după texte orale culese. Marinescu, în 1859, și Miron Pompiliu, în 1870, au reunit un mare număr. Ispirescu a adunat multe între 1870 și 1880, ca și Stăncescu, Slavici, Creangă, Hasdeu, Marian, Bianu, Eminescu. Materialul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
văzut că se pregătise pentru dânsul o masă plină cu bucate, țuică, rachiu și tutun. S-a familiarizat cu gazda lui, s-a atașat de el, a căpătat încredere în el și și-a desfăcut lungul șirag de poezii și balade. Teodorescu a scris 48.573 de versuri după dictarea bardului. Poveștile populare se pierd, mor o dată cu bătrânii care le mai știu. Fără fericita împrejurare care i-a adus împreună pe Șolcan și Teodorescu, 50.000 de versuri ar fi dispărut
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
belles infidèles. Culegerea Șolcan a înnoit și completat ceea ce culegerea lui Alecsandri lăsa doar să se bănuiască. Acest considerabil aport a împrospătat subiectul. Este de dorit mai întâi o ediție românească completă și critică, întregul corpus de legende, doine și balade: doar atunci, când românii vor fi făcut și încheiat inventarul sistematic al bogățiilor lor, vom putea noi să ne dăm seama de acestea. Există un interes în a ne dori acest corpus: căci nimic nu e mai internațional decât folclorul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care are toate șansele și garanția de a fi corectă. Cum ea este puțin răspândită, are, pe deasupra, o anumită savoare a noutății. Criticii români disting în literatura orală mai multe genuri: Colindele (Calendae): cântece de Crăciun și de Anul Nou. Baladele (cântece bătrânești): amintiri ale unor fapte istorice de vitejie și ale haiducilor răzvrotiți împotriva ciocoilor și fanarioților; epopeea luptei frâncilor (occidentali) împotriva turcilor; vânători cu șoimi; nunți domnești; balade mitice în care vechiul fond oriental a fost impregnat de dogma
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
multe genuri: Colindele (Calendae): cântece de Crăciun și de Anul Nou. Baladele (cântece bătrânești): amintiri ale unor fapte istorice de vitejie și ale haiducilor răzvrotiți împotriva ciocoilor și fanarioților; epopeea luptei frâncilor (occidentali) împotriva turcilor; vânători cu șoimi; nunți domnești; balade mitice în care vechiul fond oriental a fost impregnat de dogma creștină. Doina, melancolică sau războinică, mod cu adevărat național al lirismului popular: "Doină, doină, cântec dulce! Când te-aud nu m-aș mai duce! Doină, doină, vers cu foc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
un om cu fizionomia veselă: el intră într-o colibă de frunze, scoate de sub suman un instrument ce-i zice lăută și se pune a cânta. Mulțimea de oameni se îndeasă împrejuru-i și-1 ascultă cu dragoste, căci el zice balade strămoșești. Ochii mi se deschid: o naționalitate întreagă se dezvălește în graiul, în hainele, în tipul antic, în cântecele acelor oameni. Lăutarul cântă și dinaintea mea se desfășoară o tabelă care mă încântă și, când el sfârșește, toată nedumirirea s-
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep când le amintește vreo aluzie. Descrieri, discursuri, formule se repetă pentru a sprijini și facilita recitarea. Cântecele de gestă au un refren scurt și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al baladelor românești este mai grațios: îl înflorează poemul. Se simte că această poezie este a unui popor de agricultori și păstori îndrăgostiți de flori: "Foicică izmă creață [...], Numai unul are greață, Voinicel bălai la față [...]. Foicică vinețea [...], La icoane se-nchina
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
într-o țară unde femeile au atâta energie și unde se perindă asupritorii demni de ură? Sunt turcii cei disprețuiți: au răpit-o pe Chira; frații ei se răzbună cumplit pe răpitori, pirați din Brăila, șerpi de Dunăre. Sunt grecii (balada lui Codrean), sunt ungurii pe care-i blestemă cântecul: "Ungurean cu suman scurt, Nu ședea-n Moldova mult, Și te du în țara ta De-ți mănâncă slănina, Și-ți fă casă pe gunoi Ș-o freacă cu usturoi, Ca
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
să se lupte, pe pământ și pe apă, iar furtunile Dunării nu-l pot opri. Proverbul spune: Cine bate Dunărea, nu mi-l bate muierea". Pumnalele, centurile la care se leagă cuțite ce sună ciocnindu-se sunt frecvente subiecte de balade roșii de sânge și sonore de ciocnirea oțelului. Regimul de teroare și opresiune sub care România a gemut mult timp a creat un tip particular, ciudat și totodată simpatic, haiducul. Acesta este un fel de tâlhar generos, luptător curajos, răzvrătit
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]