4,680 matches
-
26 septembrie/8 octombrie 1916, batalionul din care făcea parte soldatul Constantin Mușat a participat la Bătălia de pe Valea Oltului, în zona localității Câineni (județul Vâlcea), sub comanda generalului David Praporgescu. În seara zilei de 26 septembrie/8 octombrie 1916 Batalionul I Grăniceri a fost îmbarcat la gara Cornet și transportat la Mărășești, de unde s-a deplasat prin marș la Soveja, unde s-a alăturat celorlalte subunități din Regimentul 2 Grăniceri care fuseseră dislocate acolo de la București. Regimentul 2 Grăniceri a
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
să fie retrimis la unitate. Pentru fapta sa, avea să fie avansat la gradul de caporal și citat prin Înaltul Ordin de Zi pe Armată nr. 32 din 17 februarie 1917. În perioada aprilie-iulie 1917, el s-a instruit în cadrul Batalionului III/ Regimentul 2 Grăniceri, specializându-se în aruncarea grenadelor, reușind printr-un antrenament intens să-și dezvolte abilități foarte bune de aruncător al acestora. "Cu o mână, el ajunsese să arunce la 50 metri grenadele pe care le scotea dintr-
Constantin Mușat () [Corola-website/Science/310191_a_311520]
-
de Infanterie Cașovia (1915-1917). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a fost încadrat ca sublocotenent în armata austro-ungară, iar după dezmembrarea Imperiului Austro-Ungar, devine ofițer în Armata Română (1919). Urcă pe rând treptele ierarhiei militare, fiind comandant de pluton, companie și batalion. A fost înaintat la gradele de locotenent (1923), căpitan (1929) și apoi maior (1939). După intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, maiorul îndeplinește funcția de Șef al Biroului Adjutanturii al Diviziei 5 Infanterie (1941-1942). În noiembrie 1942
Mircea Haupt () [Corola-website/Science/309012_a_310341]
-
care făcea demersurile era Csibi Barna, din Miercurea Ciuc. Garda Maghiară și-a mai făcut cunoscută prezența în 1 decembrie 2009, când un grup de șase membri s-au comportat provocator în Cluj-Napoca, cu ocazia a 91 de ani de la înființarea Batalionului Secuiesc, purtând însemne ale Ungariei Mari chiar de ziua națională a României.
Garda Maghiară () [Corola-website/Science/309158_a_310487]
-
a purtat denumirea de „"1. Romanen Grenzinfanterieregiment"” din anul 1849, pentru ca din 1851 sa devină „"Regimentul de Linie Nr.46"” având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged. avea un efectiv de circa 3000 de oameni, împărțiți în trei batalioane, care își aveau sediile la Hațeg, Orlat și Vaida-Recea. În perioadele de campanie unul dintre batalioane participa la lupte, altul era menținut în rezervă iar al treilea rămânea în țară. Fiecare dintre batalioane erau formate la rândul lor din câte
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
de Linie Nr.46"” având Statul Major și Comandamentul de Recrutare la Szeged. avea un efectiv de circa 3000 de oameni, împărțiți în trei batalioane, care își aveau sediile la Hațeg, Orlat și Vaida-Recea. În perioadele de campanie unul dintre batalioane participa la lupte, altul era menținut în rezervă iar al treilea rămânea în țară. Fiecare dintre batalioane erau formate la rândul lor din câte patru companii, două de "stat major" și două "de rând"(obișnuite). Deoarece "compania colonelului" și-a
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
circa 3000 de oameni, împărțiți în trei batalioane, care își aveau sediile la Hațeg, Orlat și Vaida-Recea. În perioadele de campanie unul dintre batalioane participa la lupte, altul era menținut în rezervă iar al treilea rămânea în țară. Fiecare dintre batalioane erau formate la rândul lor din câte patru companii, două de "stat major" și două "de rând"(obișnuite). Deoarece "compania colonelului" și-a avut sediul la Tânțari, unele surse documentare consideră această locație ca sediul inițial al regimentului și numai
Regimentul I de Graniță de la Orlat () [Corola-website/Science/310629_a_311958]
-
urma să se facă în toate zilele de duminică și de sărbătoare, după terminarea serviciului divin, precum și în trei zile lucrătoare pe an la reședința de companie. Din când în când, instrucția trebuia să se facă și în cadrul diviziei sau batalionului iar la trei, patru ani, în cadrul regimentului. Pe timpul concentrărilor se plătea o soldă de doi florini lunar, iar grănicerii care reușeau să-i prindă pe fugari și să-i aducă la locurile de unde au fugit, puteau primi câte un galben
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
germane din acea perioadă a războiului, aveau efectivele complete. Ele au fost concentrate în nord, trebuind să apere liniile de cale ferată folosită pentru evacuarea trupelor germane. Drumurile de evacuare erau apărate de un regiment de rezervă de infaterie, iar Batalionul al 505-lea tacuri grele, (echipat cu tancuri Tiger I), apăra căile ferate de la Krupki. Podurile peste Berezina erau apărate de câteva unități de poliție militară și unități de securitate organizate ce "Gruppe Anhalt", și subunități ale Corpului al 12
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
un război civil sub supravegherea germanilor. În octombrie 1943, ELAS a atacat EDES. Acest conflic a continuat până în februarie 1944, când agenții britanici din Grecia au negociat o încetare a focului. Luptele au continuat chiar și pe străzile Atenei între „batalioanele de securitate” și ELAS până la retragerea germanilor în octombrie 1944. În martie 1944, EAM a stabilit un guvern rival al Greciei Libere - Comitetul Politic de Eliberare Națională, vizând în mod clar un rol de primă importanță în Grecia postbelică. ELAS
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
numitei Operațiuni „BB” ("Bandenbekampfung"). Ordinul pentru organizarea acestei operațiuni a fost dat direct de Himmler. În timpul operațiunii „BB”, Bach-Zalewski a avut sub comanda lui 10 batalione motorizate SS, 10.000 de polițiști germani și polonezi, 2 regimente maghiare și trei batalioane de cazaci recrutați din rândurile prizonierilor sovetici de război. După numai două luni, această operațiune s-a încheiat cu un eșec. În 19 - 20 august, ucrainenii au reușit să cucerească centrul militar german de la Kamin Koșirski, au înfrânt mai multe
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
de cazaci recrutați din rândurile prizonierilor sovetici de război. După numai două luni, această operațiune s-a încheiat cu un eșec. În 19 - 20 august, ucrainenii au reușit să cucerească centrul militar german de la Kamin Koșirski, au înfrânt mai multe batalioane germane și au capturat o mare cantitate de arme și muniție. Generalul Bach-Zaleski a fost destituit și a fost înlocuit de generalul Prutzmann. În ciuda tuturor eforturilor făcute, germanii nu au reușit să anihileze UPA sau să restabilească în vreun fel
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
agricultură, promotori ai colectivizării. În martie 1944, insurgenții UPA l-au rănit mortal pe generalul Nicolai Vatutin, erou al Bătăliei de la Kursk, care se distinsese și în luptele pentru eliberara Kievului. Câteva săptămâni mai târziu, luptătorii UPA au anihilat un batalion NKVD într-o luptă de lângă Rivne. În vara aceluiași an, partizanii ucraineni și aproximativ 30.000 de soldați sovietici au fost implicați într-o luptă de proporții în Volînia. În ciuda pierderilor grele de ambele părți, UPA a continuat să păstreze
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
înalt din Ministerul de război și punând la punct detaliile loviturii de stat. La ora 21:30 a zilei de 14 august, rebelii au declanșat acțiunea. Regimentul al 2-lea de gardă imperială a pătruns în palatul imperial, dublând efectivele batalionului staționat deja aici, pentru a asigura protecție împotriva unei eventuale lovituri de stat. Numai că ofițerul comandant al acestui regiment trecuse deja de partea rebelilor. La început, liderii rebelilor au sperat că simpla ocupare a palatului și primele semne ale
Capitularea Japoniei () [Corola-website/Science/308930_a_310259]
-
Hatîn (în belarusă și rusă: Хаты́нь) a fost o așezare din Belarus cu o populație de 149 de persoane. Pe 22 martie 1943 așezarea a fost distrusă de militari-SS germani (SS-Sondereinheit) și de colaboraționiști din Batalionul al 118-lea "Schutzmannschaft", drept represalii pentru ajutorul pe care l-ar fi acordat sătenii partizanilor. Toți locuitorii Hatînului au fost arși de vii. Pe 22 martie 1943, o companie SS germană și batalionul al 118-lea de poliție militară
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
germani (SS-Sondereinheit) și de colaboraționiști din Batalionul al 118-lea "Schutzmannschaft", drept represalii pentru ajutorul pe care l-ar fi acordat sătenii partizanilor. Toți locuitorii Hatînului au fost arși de vii. Pe 22 martie 1943, o companie SS germană și batalionul al 118-lea de poliție militară au intrat în satul Hatîn și au blocat toate drumurile. Batalionul era format în Kiev din colaboraționiști dezertori din Armata Roșie și foști prizonieri de război sovietici. La conducerea batalionului se afla fostul locotent-major
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
l-ar fi acordat sătenii partizanilor. Toți locuitorii Hatînului au fost arși de vii. Pe 22 martie 1943, o companie SS germană și batalionul al 118-lea de poliție militară au intrat în satul Hatîn și au blocat toate drumurile. Batalionul era format în Kiev din colaboraționiști dezertori din Armata Roșie și foști prizonieri de război sovietici. La conducerea batalionului se afla fostul locotent-major sovietic Grigori Vasiura. În acea dimineață, la 6 km de sat, partizanii atacaseră un convoi al armatei
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
companie SS germană și batalionul al 118-lea de poliție militară au intrat în satul Hatîn și au blocat toate drumurile. Batalionul era format în Kiev din colaboraționiști dezertori din Armata Roșie și foști prizonieri de război sovietici. La conducerea batalionului se afla fostul locotent-major sovietic Grigori Vasiura. În acea dimineață, la 6 km de sat, partizanii atacaseră un convoi al armatei germane și unul dintre ofițeri fusese ucis. Drept represalii pentru moartea lui Hans Woellke, fost campion olimpic la Berlin
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
Pskov, germanii au declanșat operațiunea de eliminare a partizanilor cu numele de cod „Winterzauber” (Magie de iarnă) în cadrul căreia se pare că a fost încadrată și distrugerea satului Hatîn și uciderea locuitorilor lui. La această operațiune au luat parte 10 batalioane Schutzmannschaft, formate din colaboraționiști. Printre membrii acestor unități se aflau cetățeni din țările baltice, dar și ruși, ucraineni și belaruși. În timpul operațiunii au fost distruse prin incendiere 158 de așezări, iar populația lor ucisă. În total, în cadrul acestei operațiuni au
Masacrul de la Hatîn () [Corola-website/Science/308946_a_310275]
-
1914 dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit peste mine ca o boală, ca o febră care o însoțește", spune el. Părăsește Berlinul și este mobilizat în Austria, cu gradul de locotenent. Ia comanda companiei I a batalionului pedestru 24 a armatei teritoriale austro-ungare, cu cantonamentul la Linz. Cere să fie transferat în Galiția, dar este trimis pe frontul italian, în Tirolul de Sud. Urmează o serie de transferuri în diferite cantonamente. La 14 martie 1914, în apropiere
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
activă pentru salvarea supraviețuitorilor Holocaustului și în achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului Major General al Armatei
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
achiziționarea de arme din Europa (1945-1946). Ulterior, s-a alăturat Forțelor de Apărare a Israelului, mai întâi ca ofițer și adjutant în Statul major al Hagana (1947), apoi ca adjunct de comandant de batalion în Brigada Alexandroni (1948), comandant de batalion în Brigada Carmel, participând la luptele din nordul palestinei și la ocuparea orașului Nazaret. În anul 1951 este avansat ca șef de secție în Departamentul de Operații al Statului Major General al Armatei Israeliene, apoi ca șef al echipei care
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
în conformitate cu ordinele primite de la guvernele lor, care au considerat că o rezistență militară ar fi inutilă și ar fi generat uriașe pierderi umane. Militarii baltici au fost dezarmați de cei ai Armatei Roșii. În Tallinn a fost semnalată rezistența unui batalion eston, care a fost înfrânt după câteva ore de luptă. După ocuparea statelor baltice, autoritățile sovietice au declanșat operațiuni de deportare a „dușmanilor poporului” prin Ordinul № 001223, "„Cu privire la procedura de doprtare a elementelor antisovietice din Lituania, Letonia și Estonia”". Procesul
Ocuparea statelor baltice () [Corola-website/Science/309830_a_311159]
-
de infanterie, fiind în favoarea „focului încrucișat ucigător”. Tacticile apărate de el s-au dovedit în cele din urmă corecte în timpul primului război mondial. În 1890 a fost avansat la gradul de căpitan, iar în 1900 a devenit maior - comandant de batalion. Spre deosebire de cei mai mulți ofițeri francezi, a fost repartizat numai în garnizoane din Franța continentală, nu și în Africa sau Indochina. În 1911 a devenit comandantul Regimentului al 33-lea de infanterie din Arras. Tânărul locotenent Charles de Gaulle, care a fost
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
un milion de lei. Moștenitoare este tânăra și frumoasa Mariana Pătrașcu, fiica unei prietene a boierului. Aceasta plănuiește a-și schimba identitatea cu cea a domnișoarei sale de companie, Miss Mary, pentru a dejuca planurile celuilalt moștenitor. În sat poposește batalionul de roșiori al maiorului Mura, încartiruit acolo pentru mai mult timp. Aflând de moștenire și fiind un "crai" îndârjit, maiorul face avansuri domnișoarei Mary, în timp ce locotenentul Paul Azureanu se îndrăgostește de Mariana. Cele două ordonanțe ale ofițerilor, Lie și Boboc
Maiorul Mura () [Corola-website/Science/309284_a_310613]