7,814 matches
-
fel cu vameșul cel păcătos, că el plătește zeciuiala, respectă Sabatul și nu face mai mult de o mie de pași în această zi în care Yahve s-a odihnit, privindu-l cu dispreț și punându-l în inferioritate pe bietul vameș care, smerit, stătea în genunchi la ușa templului, neîndrăznind să intre și bătrându-și pieptul în semn de căință, cu lacrimi în ochi, spunea: „Doamne Isus Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, rugăciune devenită Rugăciunea inimii pentru
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
nebunie este o exprersie plată, În realitate, o asemenea iubire te ucide. Florile nu înnebunesc, dar ne fac nebuni. Nebunia nu justifică nicio crimă. De ce ne temem de nebunie? Oare moartea nu este ceva banal? Am văzut un șoarece mort, bietul de el, Hamlet spunea - acolo este un șoarece. Și pe loc l-a străpuns. BMM Referință Bibliografică: Nebunie, nebunie / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2063, Anul VI, 24 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Boris Mehr
NEBUNIE, NEBUNIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371575_a_372904]
-
-mi plâng și eu mai știu.. C-a mea piele va uita de-a ta iubire, Chipul tău va fi-n gol o amintire. Al meu trup de mult a putrezit, Simt durerea, eu am fost rănit, Fericirea lângă alt ,,biet” ți-ai regăsit, Nu știe, c-a ta iubire l-a lovit! Autor: Chiricea Ciprian Ionuț ( CCI Poezii ) Referință Bibliografică: Tăcerea mă omoară / Chiricea Ciprian Ionuț : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017. Drepturi de
TĂCEREA MĂ OMOARĂ de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371623_a_372952]
-
reflexe argintii, în locurile neacoperite de anini luna s-a strecurat pe fundul apei, luminoasă, legată de cea de pe cer, greierii se întrec în alinarea serii cu țârâituri lungi, și în jur parcă tremură liniștea. Numai Dumnezeu mai ține cu bietul plugar (Vâltoarea). Și aceste momente de răcoare și tihnă fac auzite respirațiile personajelor. Aceste pauze descriptive sunt de o naturalețe desăvârșită, dar în același timp și pline de eleganță: Strălucea iar soarele, exagerat de puternic, deasupra craterului care adăpostește satul
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
primeasca-n prag. -Sărut-mâna! Și-mi dau seama Să i sărut și chipul drag. Cum se uita-asa la mine, Ca o zână ea îmi pare. -Mama ,mi-a fost dor de tine , Te iubesc așa de tare! Parcă plânge biată mama După ce m-a sărutat Și ,privind înspre icoana: -Doamne ,ce copil mi-ai dat! MIROS DE COPIL Când ești copil și prima dată Ajungi tu singur pân-la poartă, Simți cald mirosul crud al ierbii Și crezi că ești în
OMAGIU COPIILOR) de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371621_a_372950]
-
Caiafa a pornit discreditarea lui Iisus din Nazaret, defăimătorii au scos și această bârfă precum că această femeie servea unor scopuri imorale. Odată ce Iisus și ceata sa erau priviți ca niște vagabonzi, era aproape normală bârfa pe seama lor și a bietei femei. Dar această întâmplare însă are înțelesuri mai adânci decât par la prima vedere. Mai târziu când mi-am dat seama că greșisem în legătură cu învățătorul Iisus am început să mă gândesc și la această întâmplare. Am reflectat și la acest
AL TREILEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374757_a_376086]
-
dispărut. - Hărnicel, unde ești? - Aici, în cutia de conserve. Viorel se repezi în vârful mormanului de gunoi, rostogolind pe iarbă cutia ruginită din care se auzeau strigătele lui Hărnicel. Ce bucurie îl încercă atunci când, ridicând capacul tăios, îl descoperi pe bietul melc argintiu printre resturile de pește stricat. Se îmbrățișară plângând, iar Viorel îi povesti ce făcuse Limax cu orășelul cel nou de îndată ce Hărnicel dispăruse. La rândul lui, Hărnicel povesti cum se trezise în loviturile cu care fusese scos din căsuța
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
mai treceau pe drumul dinspre Ierihon! Cam după o lună, pe drumul dinspre Ierihon, trecea o ceată de oameni foarte amărâți, cu capetele plecate, pășind cu picioarele goale prin praful și pietrele de pe drum. Aveau lângă ei un măgăruș care, bietul de el, de-abia se târa în urma stăpânilor. Oamenii păreau flămânzi, sfârșiți de drum lung și de secetă. Pe spinarea măgarului se vedeau niște haine și niște acareturi prăfuite. Cum mergeau ei așa, deodată zăresc smochinul cel frumos al bătrânului
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
a părinților ei. Ce regăsire minunată! - Veniți în casa mea cea umilă, să vă odihniți, să vă potoliți setea cu ce mai am prin casă! Ce bun este Iehova că mi-a răsplătit azi îndelunga mea așteptare! Chemați în casă, bieții drumeți începură să-și depene păsurile lor. Tocmai de curând suferiseră mari necazuri. Oastea din Asiria năvălise în țara lor, și oameni fără milă jefuiseră tot, omorâseră, dărâmaseră tot. Pe cei pe care nu-i uciseseră, îi luaseră robi. Aflând
SMOCHINUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374810_a_376139]
-
îi lumină cu un felinar. Omul însă păru să nu se teamă nicidecum și aceasta fiindcă avea o acoperire foarte bună. -Ce căutați pe-aici? îi întrebă ofițerul într-o ebraică aproximativă. Ori sunteți cumva ucenici ai nazarineanului? -Suntem niște bieți slujitori ai Domnului, spuse curelarul. Acum însă ducem aceste hamuri la fortăreața Antonia iar ăsta este contractul, mai spuse omul scoțând o bucată de pergament pe care o arătă ofițerului. -Nu sunteți iudei? -Ba da, iudei suntem, spuse din nou
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
procedez așa se întâmplă o minune cu mine din punct de vedere spiritual are loc o transformare în ființa mea pot să răspund cu iubire la răutate, iar pe cei ce-și asupresc semenii îi văd mici ca pe niște bieți oameni nenorociți ce nu au înțeles că mărețul sens al vieții este să primești iubirea agape ce vine din univers de la tronul lui Dumnezeu și se revarsă în inimile celor ce o doresc. Cred că oricât de tare ar apăsa
SUPREMAȚIA IUBIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374932_a_376261]
-
buze. Trist sfârșit, prost început. Am uitat să ne bucurăm. Să ne mai bucurăm. Prostia agresivă cucerește România. Nu există domeniu/sector în care să spunem că totul este ok. De drag de țară, mănânc spanac și plâng. Suntem un biet popor de rangul doi care ne gândim doar la castane și la ce urmează după bere. Visăm nopți în care să cadă guvernul și totul să intre în normalul firesc. Sunt sigur că vom trăi prin generația tânără. Noi am
CU NOI E DUMNEZEU, TRĂIASCĂ ROMÂNIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374934_a_376263]
-
după bălmăjelile contaminate de grosolane vulgarisme, s-a fi concluzionat în ce stare agravată de ebrietate se afla. De ce zbiera? De ce pretindea s-aibă acces în local? Și-n halul acela? Și purtând pușcă? Și cu ogarul total de izbeliște? Bietul animal era liber de lesă, fără botniță, urmărind obedient gestica tulburată a stăpânului... În totală contradicție cu ținuta acestuia, emana prin luciul blănii sale rasa, pedigree-ul. Vânătorul se trânti pe un scaun aproape de grupul prietenilor, spulberând dintr-o mișcare
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
și-un ceai de mușețel! Vreau mistreț! Și urs! Acuș îți cer și niște fazan ori vreo doișpe potârnichi murate! Un pumn trântit în mijlocul mesei îi făcu pe toți să dispară subit, muzica localului să crească în intensitate și pe bietul câine să urle maiestuos, îndelung, până ce primi un picior din partea brutei și se vârî încolțit sub masă, departe de năpastă. Urmară clipe încremenite, după care foiala personalului localului reîncepu, într-o încercare zadarnică de a obloji rănile mentale ale consumatorului
LA... „CONCORDIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373801_a_375130]
-
precum o simfonie.) SCENA X (Intră în scenă Dreptaciul. Trist. Este ud.) Dreptaciul: - Vai de soarta noastră! A dispărut unui dintre noi... (Își șterge lacrimile cu batista.) - Câți vor mai dispărea până când ajungem pe Tărâmul Făgăduinței? L-au mâncat rechinii. Bietul om. Așa cum gândea, fapt ce nu-mi plăcea, Stângaciul era, în primul rând om, tovarăș de drum... Dumnezeu să-l ierte! Ce întâmplare! Era pe punte cu soția. Lângă balustradă. Îi număra banii strânși din...cerșit. O rafală puternică de
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
glasu-ți vioi când mă chemi cu dragoste înapoi. Mă regăsesc prin totul și în toate pe unde-au călcat pașii tăi, lăsând în urmă un șoptit „Te iubesc!” În numele care cu drag tu îl porți, mă regăsesc pe mine, o biată muritoare... fără de sfârșit. Poate că, prin regăsirea mea în tine, devin nemuritoare iar tu în veci iubit. De aceea, dacă tu astăzi taci, eu voi tăcea pentru totdeauna. Dacă glasul ți-l voi auzi, versul meu va renaște ca Pasărea
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
colectivei comuniste, își vând bucuroși caii, deveniți mârțoage înfometate, din cauza sărăciei și lipsei nutrețului. Caii sunt încărcați în vagoane pentru ultimul lor drum, un drum „fără întoarcere”. Un fapt banal, veți zice! Desigur, toate exporturile de animale vii sunt pentru bietele ființe, doar obișnuite „drumuri fără întoarcere”, plicticoase și dificile pentru oamenii care le execută și uneori dramatice și păguboase, dacă deraiază vagoanele sau se răstoarnă tirurile care le transportă. Astfel de evenimente au șanse minime de a deveni opere literare
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
fantastic, care au zburat la înălțimi valorice deosebite, prin metaforele, vorbele de duh, procedee stilistice inedite, dar mai ales prin bogăția de idei și mesaje calde ce se degajă din zborul lor. Bidivii care frământă sub copite și „ară” ogorul bietei noastre patrii, plin de bălării comuniste și postdecembriste. Patrie cu economia sufocată de aceste bălării, crescute în anii comunismului și dezvoltate sub soarele protector al democrației demagogice din anii noștri. Ironia și poveștile blândelor patrupede, uneori curgând într-un virulent
PEŞTERA DOCTORULUI CHIRTOC(2) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373859_a_375188]
-
se împletea cu munca sau se încurcau una pe cealaltă, ca roata cu frâna? Strămoșii noștri țărani erau harnici, au muncit și au petrecut în armonie. Eu am prins secerișul de grâu ce se desfășura după reguluile unui adevărat ritual. Biata mamă îl tăia cu secerea și-l făcea poloage, pe care eu le adunam pe o legătoare și le făceam snopi de grâu. Tatăl meu lega snopii și-i așeza în stive, cruciș, apoi îi încărca în căruță și-i
MARIA TĂTARU. CONVERSAŢIE CU DOMINANTELE MIRAREA ŞI SINCERITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373892_a_375221]
-
ai avut, dragă Laura? - Asta-i bună! Eram tâmpită la cap să accept așa ceva? Cum ți-a trecut ideea asta năstrușnică prin cap? - Uite, așa îmi veni mie... Dar la Sinaia cum a fost? Nu tu l-ai agățat pe bietul om? - Nuuu! Departe de mine gândul, fetițo! A fost o pură întâmplare. Sania este de vină! În plus, tipul este exact cum am visat eu să fie, dacă vrei să știi. - O, da! Sunt convinsă. Altfel nu te văd în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
de iubire neconsumată, care tânjea după atingerile lui. Abia înghițeam câte puțin din mâncare. Îmi trecuse foamea ce-o simțisem după săniuș. Foamea mea era alta și de această dată îmi doream cu adevărat să mi-o potolesc. - Chiar așa, biată Laura?! - Da! Am adunat mereu, pe ascuns, în fiecare an, toate aromele primăverilor ce treceau pe lângă mine, iar acum mă simțeam pregătită să le ofer acestui bărbat, care mă zăpăcise complet și pe care simțeam că îl iubesc cu disperare
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
o prevăzuse. „Băiatul acesta face progrese. Luptă bine. Este puternic. La prima oră va trebui să-i dau telefon Iulianei s-o liniștesc... Da, despre transferul fratelui la secția de neurologie am uitat să o pregătesc. Să nu se sperie, biata fată... E grozavă! Frumoasă, cu suflet mare, blândă și răbdătoare, inteligentă... De ce oare am simțit că ascunde o tristețe adâncă? Nu, nu! Nu este cea cauzată de situația fratelui..., este ceva personal, special”, medita Eugen, în timp ce-l examina cu privirea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
de ani, s-a crezut aripat pegas și mândru licorn, în galop s-a crezut aducătorul de vise, calul lui ștefan, scară dublă din fir de mătase, armăsar fără hățuri și fără zăbală când de fapt, el era doar un biet cal adus de la munte în lunca dunării, la corabia printre pietre și bărci aruncate, printre stârvuri de cai lăsați de stăpâni sau struniți de dresor cum să piară. suferea. a citit printre rânduri cum că-i calul troian sau că
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
în astfel de treburi, iar noi aparținem de Wehrmacht. Și ce mă tot ții de vorbă, m-a repezit la urmă, hai să ne roim, că nu prea mai e rost aici de cireșe! Într-adevăr, paznicii convoiului tăbărâseră pe bieții noștri cireși, îi ciopârțiseră, își înfundau sacii pentru provizii, unii se hârjoneau, țintindu-se cu sâmburi lansați printre degete. La un moment dat, un Feldwebel înalt, o adevărată gorilă, se apropiase de noi cu pași largi, fulgerele în formă de
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
mirați, Iubea acea păpușă, știau și ai ei frați, Păpuși de porțelan ce poartă crinolina, Cu piele albă, pură, cu fața spre lumină. Unde era păpușa ce-o-nveselea odată Făcându-i piruete pe-acea micuță piatră? A dispărut odată cu bietul vânzător Pe care ea-l credea un zeu nemuritor. S-a așezat pe-o piatră fetița noastră dragă Și a venit un înger o lacrimă să-i șteargă, Un înger îmbrăcat la fel, în crinolină, Cu aripi de mătase purtând
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]