4,944 matches
-
lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul... - boierii lui de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și sufletul îl împlu dorinți nemărginite Ca marea de adânce cu valur-le uimite. {EminescuOpIV 158} Ce sufletu-i dorește se-ntreabă și nu știe, Se uită-n stele, -n lună, ce ca un vis de-argint Cu fața ei cea blondă lungi nourii sfâșie Și visuri lungi gândirea i-o-mbată și i-o mint. Aripa unui înger el simte că-l mângâie Și neteda lui frunte o-atinge tremurând - Și gâtul ăstui înger ar vrea ca să-l cuprinză, Cu el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
argint. E vânăt la față ca mărgăritarul, Pe albii lui umeri aripi se desfac Și luciu c-argintul îi este talarul; În mâna lui mică el ține păharul Somniei... Pe frunte-i flori roșii de mac. {EminescuOpIV 166} Cad pletele, blonde și lungi spice de-aur, Închisă-n lungi gene privirea lui stă; O cupă cu versuri, cu cifre de maur I-a-n mână Bătrânul - ca sânge de taur Un vin roșu toarnă și regelui dă. Văzând umbra albă pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
corure sfinte, prin stele-auroase Aude cum sună aripa de-argint. {EminescuOpIV 167} El ochi-și deschide, de-asupra lui vede Doi ochi mari albaștri, adânci visători. A lui fericire el mai că n-o crede, El gura și-apasă pe blondele-i plete Și fața cea pală i-o mîngîie-n dor. E beat de a visului lungă magie, În brațe-i pe înger mai tare-a cuprins Și umbra surâde, cu-aripa-l mângâie Și gura-și apleacă în dulce beție, I-apasă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vrea să mă înșele, 665 Că vrea să-mi cerce-amorul adânc însă fatal, De-aș spune numai chipul cum privirilor mele S-arată - n-ai mai crede că-i geniu infernal. 171 {EminescuOpIV 172} Când ca un vis argenteu plutește blonda lună Prin marea-albastră-n ceruri, prin somnoroșii nori, Când noaptea-i o regină lunatecă și brună, Când valuri lovesc țărmii cu spumele răcori, "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă, Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, Arfa care din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
molatec eu sucumb Iar sufletul... o parte ce-n mine-a mai rămas Să sboare-unde-l așteaptă amorul în estas, Să-sboare unde partea-i cea jună, dulce, pală {EminescuOpIV 175} Plutește printre stele... iar stelele-i esală Un corp de raze blonde... Căci am pluti-mpreună Prin norii cei lunateci, prin stelele ce sună Și ne-am dori cum raza dorește-o altă rază, Una în brațul altei lumină fac frumoasă. Dar nu se poate încă... căci corpul meu de lut Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu îmbrăcate-n albastru, Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice, Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune: Luna cu părul ei blond disfăcut, care curge în valuri Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec, Care tremură-n veci în aerul fin al serei. D-umerii goi abia se ține o mantie albastră, Mînile albe de ceară se joacă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
curge în valuri Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec, Care tremură-n veci în aerul fin al serei. D-umerii goi abia se ține o mantie albastră, Mînile albe de ceară se joacă cu cozile blonde Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă. {EminescuOpIV 181} ADÎNCA MARE Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se ține o mantie albastră, Mînile albe de ceară se joacă cu cozile blonde Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă. {EminescuOpIV 181} ADÎNCA MARE Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru-măreață, Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând peire - țări înmormîntează. Azi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cum tânăr de-o mie de evi ești. - Taci moșnege făr de obraz, te du, te trezește... Vezi în ce stare te afli, coroana îți stă pe-o ureche Și cu veselia ta proastă lumea ruini tu! Însă-a popoarelor blonde de stele guverne-îndărătnici Vai! nu făcuse șosea cum se cade pe câmpii albaștri Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrânul. Mai că era să-i rămîe ciubotele-n glodul de nouri. Hei ce-i pasă! El norii frământă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el cochetele capuri Copilăroase și ochii lor plini de zădarnice lacrimi... Pe grădini se mai uită, pe-alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcâmi cu mirosul dulce. Pe-acolo se primblă o fată-în albastru-mbrăcată, Părul cel blond împletit într-o coadă îi cade pe spate... Ca Margareta din Faust ea ia o floare în mână Și șoptea: mă iubește... nu mă iube... mă iubește! Ah! boboc... amabilă ești... frumoasă și - proastă, Când aștepți pe amant, scriitor la
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și risipiți din cârduri beduine Au fost găsit amara, cruda moarte, Într-un pustiu arzând și fără fine. Vorbesc încet... ca-n somn... și vorba sună Ca frunze-uscate cari vîntu-adună, Sau ca murmurul cel vrăjit de ape Când peste codri-apare blonda lună. De-odată-n două șirul se desface. În fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mîna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Isvoare vii din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lunii disc senin Din crengi de arbori mari S-arată plin. Abia din braț te las - De trist abia mă duc, Nainte-mi vecinic treci Un blând năluc. Și zi și noapte treci - La tine-n veci gândesc, 15Copil frumos și blond, Ce mult iubesc! Auzi: din codri cum Isvoare prund răstorn Și melancolic blând Un glas de corn. {EminescuOpIV 234} CÎNTEC VECHIU Vino, scumpă, de privește Dorul tău cum mă muncește. Nici de fel cum nu mă lasă Nici să intru
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nimică... Și azi nu-mi pasă lumea ce-o sa zică De-acest poem, în contră-mi, spre ocară-și. De grija ei un fir de păr nu-mi pică... Să iee dar copiii mei în ghiară-și; Părerea ta, iubit și blond tovarăș, De ea mă bucur și de ea mi-e frică. Amor și moarte sunt în dușmănie: Amic acestei des am căutat-o, Ci-n drumul ei m-am dat copilo, ție... Viața mea din nou ai cîștigat-o Și orice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am avut o clipă de dulceață: Amar etern și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe? Tu, blond noroc al unui vis deșert, Tu visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni să știi că nu te iert. Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spue Și sărutîndu-te am să te cert Cu desmierdări cum
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și visuri peritoare! De ce în noapte glasul tău înghiață! Vedea-vor ochi-mi încă-odată oare Frumosul trup, - femee zîmbitoare! Ce mi-a fost dat să-l strâng o clipă-n brațe? Tu, blond noroc al unui vis deșert, Tu visul blond unui noroc ce nu e, De-i mai veni să știi că nu te iert. Căci dorul meu mustrări o să-ți tot spue Și sărutîndu-te am să te cert Cu desmierdări cum n-am spus nimănuie. {EminescuOpIV 239} CĂRȚILE Shakespeare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te aflu-n lume, Tu chip frumos cu capul întors spre umăr stâng. Astfel în veci în minte-mi încremeniși frumoasă 10Și văd în veci aievea divinul tău profil. O, cum nu pot în brațe să te omor plângând Tu, blond al vieții mele ș-al dragostei copil! Zadarnic cat repaos pe perina cea moale, Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus 15Și noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se înneacă Și mintea mea în noaptea de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zâmbet - adorato! {EminescuOpIV 286} ICOANĂ ȘI PRIVAZ De vrei ca toată lumea nebună să o faci, În catifea, copilă, în negru să te-mbraci - Ca marmura de albă cu fața ta răsari, În bolțile sub frunte lumină ochii mari Și părul blond în caier și umeri de zăpadă - În negru, gură-dulce frumos o să-ți mai șadă! De vrei să-mi placi tu mie, auzi? și numai mie, Atuncea tu îmbracă mătasă viorie. Ea-nvinețește dulce, o umbr-abia ușor, Un sân curat ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea iarăși prin tremurânde facle Coboară scări de piatră a uriașei racle... CĂLUGĂRUL (în extas) E albă... -n întuneric văd chipul ei lucind Ca pe o tablă neagră o umbră de argint. (Regele Somn dispare) Tu, taina nopții mele, tu, blond copil din ceriuri, Cu glasul tău ca glasul duioaselor misteruri, Oh, vino, vino iarăși ca să te strâng la piept, Copil cu păr de aur, cu ochiul înțelept... O, tu! Cum ești frumoasă, cum te cobori din stele, Mizeria-mi s-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
fulgi. II Trecură ani. E noapte. În camera bogată, 90Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct de foc arată Prin umbra străvezie icoane pe păreți. Culcată jumătate, copila cu-ntristare Zâmbește. Plete blonde pe umere cobor Și cad pe albe perini, iar ochiul ei cel mare Arată nu amorul - ci setea de amor. Iar fața ei frumoasă-i de-acea albeață sură, Brumată ca lucirea unui mărgăritar; Pe brațe de zăpadă, pe sânii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vârful micului picior, Veni alături, mă privi cu dor. {EminescuOpIV 355} Și ah, era atâta de frumoasă, Cum numa-n vis odată-n viața ta Un înger blând cu fața radioasă, Venind din cer se poate arăta; Iar păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umeri-i vădea. Prin hainele de tort subțire, fin, Se vede trupul ei cel alb deplin. {EminescuOpIV 356} IAMBUL De mult mă lupt cătând în vers măsura, Ce plină e ca toamna mierea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
multă nepăsare... Ei bine! P-astă dramă și soarta ta cea mare, Din astă cumpănire de drept și datorie, Ce ți-a rămas la urmă? urât și sărăcie. Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale, Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunții sale! Cu gura ei subțire și mâni reci ca de ceară, Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară, Răpindu-ți ție ochii cu a lor strălucire. Tu n-ai gustat din rodul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 456} {EminescuOpIV 457} 1. COPILĂ, ANGEL DE ÎNNĂLȚARE... (cca 1866 ) Copilă, angel de înnălțare Lipește-ți sânul de capul meu, Dispare lumea de sub picioare Mergând la dreapta lui Dumezeu. Să-ți moiu în flacări aripa-ți albă, Fruntea ta blondă în rece-eter, Fața-n lumina serei rosalbă O cântec dulce sortit de cer. Dulce copilă suflet de rouă Inimă d-aur, ochiu de senin, Răpește-mi viața, dă-mi alta nouă, Varsă amorul într-al meu sân. 2. SPRE SUVENIRE
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trece Și luciul marei turburi s-aplană, se-nsenină. În fundul ei sălbatec e cântec și lumină - Ard stele-n facle de-aur - palate de saphir Lucinde se răsfață și-n fundu-i se resfir, Prin care trec în cântec genii cu părul blond, Ce cânt reverii mândre cu glasul vagabond Și albi ca neaua nopții, și îmbrăcați de raze. Privește însuși cerul din nouri ca să-i vază Pe când din fundul mărei Nordul, străbunul rege, Cu visuri de astfel lungi nopțile-și petrece, Astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce cântecul durează, Mureșanu [doarme]. - Fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă. In păru-i blond ard stele - într-o mână crinul luminei - în cealaltă o coroană de lauri de argint). Tu care treci prin lume străin și efemer Cu sufletu-n lumină, cu gîndurile-n cer, Poet gonit de lume și înghețat de vânt, Ce cânți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]