5,885 matches
-
buzele tale poate acum aș fi fost în stare să-mi amintesc despre limbajul gotic pe care-l descifrai dintr-o singură privire a ochiului în arhitectura ingenioasă a bisericii, și-mi ridici și mie ochii pentru câteva clipe înspre bolta stelată din pridvor, dar privirea mea se-ntoarce grabnic la buzele tale, când mâna ta întinsă spre boltă descrie ceva anume, Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
descifrai dintr-o singură privire a ochiului în arhitectura ingenioasă a bisericii, și-mi ridici și mie ochii pentru câteva clipe înspre bolta stelată din pridvor, dar privirea mea se-ntoarce grabnic la buzele tale, când mâna ta întinsă spre boltă descrie ceva anume, Theo, te rog, iartă-mă! mi-e însă imposibil să te mai ascult când ești atât de aproape de mine, mâna ta coboară leneșă din înalt, apoi chipul tău se-apleacă spre mine, cu ochii tăi cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ți pot răspunde decât că iubirea, și aceștia nu pot fi decât sfinții Constantin și Elena silabisești tu curios scrierea chirilică, era în pronaos nu-i așa?! când mi-ai vorbit despre culoarea din imaginea fetei îndrăcite, și undeva în bolta pronaosului un înger, și iarăși îngeri în jurul lui Iisus Emanuel, am să vorbesc cu părintele să mă lase după-masă să schițez câteva scene, Ana, nu-i așa că ieșind acum la lumină vei umbla mai cu grijă să nu te lovești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă poartă pe cărarea spre pădure, la poiana unde îl regăseam adeseori pe Theo pictând, aceeași poiană în care mi-a rămas între degete un mic clopoțel argintiu, acum doar fluturi, flori de câmp, margarete, o margaretă căzând din înaltul bolții, sunt tot murdar de vopsele, de ce ți-e frică? Nu voi sluji niciodată într-o astfel de biserică! nici o comisie din lumea ortodoxă, și ultimele raze de soare înainte de căderea serii, n-am dormit azi-noapte în chilia fratelui Rafael, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aud mai mult decât o pot face simțurile mele, sunt ca o cameră întunecată fără ferestre și-aș vrea să sparg toți acești pereți ce-mi țin ochii captivi de la lumină, Capela Sixtină, îndoit de șale, pe schelă sub această boltă, Michelangelo, pictând cerul, cel ce voia să sculpteze munții, 1 martie, Roma, încurajat de blândul soare de afară pornesc în descoperirea vechii Rome, Forumul, ruinele ce se întind între Palatin și Piazza Campidoglio, un joc de puzzle prost reconstituit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Teatrul lui Marcellus și iarăși mă întorc la Colosseum, pe-o piatră cuprind cu privirea întregul Colosseum încercând să-mi imaginez grandioasele spectacole, dar nimic din timpul acela nu se-apropie de mine, doar soarele de martie mult coborât pe boltă îmi trimite razele sale oblice prin imensele arcade ale Colosseumului și mi se face dor de Ana, 3 martie, l-am vizitat pe unchiul Aidei la Ravenna, îmi îngăduie să rămân la el câteva zile, ceea ce-mi oferă prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la fel de ușoare ca peretele, un rând de coloane străjuiește de-o parte și de alta trecerea noastră, undeva departe în față cele două șiruri de coloane par să se întâlnească, deasupra, foarte sus, aerul se curbează într-un roz-pământiu, formând bolta a ceea ce pare să fie o biserică și parcă ochii mei obosiți de atâta culoare se-ntorc spre pământ, unde totul e diferit, calc pe un pământ jilav, mustind de apă, pământ de primăvară, viu, pământ care respiră, asudă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lovesc ca un nebun cu cilindrul de sticlă în soclul statuii, cilindrul nu se sparge, lovesc tot mai tare sub privirile calme ale statuii, izbesc cu furie neputincioasă și totul începe în jurul meu să se prăvale, statuia, pietrele mari, coloanele, bolta, totul și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul Sant’Angelo, același soare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
n-am făcut-o până astăzi?! Mi-a fost frică?! De ce?! Abia reușesc să împing ușa înaltă cu mâinile ce-mi tremură fără să le pot stăpâni și mă întâmpină în pronaos peretele gol din stânga și nu ridic ochii spre boltă unde mi-o amintesc pe Preacurata Fecioară Maria rugătoare cu pruncul Iisus la pieptul ei, încadrată de îngeri în zbor, slăvită de melozii cunoscuți ai lumii creștine, cântăreți vrednici de laudă ai faptelor petrecute în lume de Maria cea slăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asta, spune-mi și mie, și brațul lui trece roată prin aerul limpede al bisericii, Spune-mi și mie unde este credința? În acest Iisus Pantocrator de deasupra noastră, aproape invizibil în lumina aceea?! Pe Iisus Judecătorul îl recunoaște pe boltă și neștiutorul de carte, cine va crede când îl va vedea pe acesta că-i cel ce va veni să judece viii și morții?! Și brațul lui urcă acuzator spre Iisus neîndurătorul, lipsit, după spusa părintelui Varava, tocmai de copleșitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mă întreabă, Cum se vede de jos, Daniel? Nu văd mare lucru din cauza schelelor! Hai vino sus! Mi-ai pregătit mortarul? Și iarăși glasul lui răsunător în biserica goală, Las greutățile, leagă găleata de frânghie! Și pe scripetele din înaltul bolții urcă spre Theo, Privește, mă îndeamnă părintele stareț, uită-te în sus! Ce vezi! Găleata cu mortar urcând, îmi vine să-i răspund, dar el nu așteaptă deloc răspunsul meu, În toate bisericile pe, sus în altar, părintele stareț ignoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
acum indecis, căutând pesemne cuvintele care să-i exprime cât mai limpede ceea ce inima lui refuză să vadă și se străduiește cu ajutorul minții să respingă, Execuția mi se pare cu totul diferită față de alte biserici, aceste siluete prelungi, atingând aproape bolta, aproape a renunțat la registre, hm, sunt prea înalte figurile astea, n-au statura obișnuită, trecem și eu îl urmez prin ușile împărătești în naos, scenele ar trebui să vină una după alta, într-o succesiune, ca într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc ochii cu umbrele umede de boarea alburie a dimineții, pe cer dispar rând pe rând stelele și nu-mi mai dezlipesc ochii de bolta cerească, am sentimentul confuz că ceva se întâmplă pe cer sub ochii mei, șapte stele au mai rămas și undeva departe, luna, ospățul nopții e pe sfârșite, au mai rămas la masă ultimele stele, șase acum, e-o tăcere tulburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ispitesc cu geniu! Și părintele ne face semn discret să ne apropiem, 2 septembrie, cu meșterul Luca în biserică, îmi explică întreg programul iconografic pe care-l urmează, printre scânduri, găleți cu var și scări de lemn se văd pe bolta în leagăn fragmente de culoare dintr-un Iisus Pantocrator, Dacă biserica ar fi avut cupolă, meșterul Luca se scarpină meditativ în barba aspră și căruntă, dacă ar fi avut cupolă mi-aș fi putut permite să fac împrejurul Pantocratorului liturghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și eu zâmbesc nepotolit drept orice răspuns la cuvintele sale, amintindu-mi de cupola din casa de cultură, ce-o fi pictat acolo meșterul?! Mâna lui dreaptă urmează cursul firesc de la absenta cupolă spre altar și se-ntoarce apoi la bolta și pereții naosului, calotele laterale, Pereții încep, îi explică meșterul ucenicului său neascultător din fire, încep de la miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic, iar pe pereți registrele se citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
miazăzi, se continuă cu apusul și apoi miazănoapte, în felul în care se rotesc acele de ceasornic, iar pe pereți registrele se citesc de sus în jos, și el se întoarce cu fața la intrare arătând cu mâna întinsă, Abia la urmă bolta și pereții pronaosului, asta e și ordinea în care vom picta și nu alta, numai așa pictura noastră poate avea înțeles, ca o carte pe care o iei de la început și o duci la bun sfârșit, dacă o începi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre succesiunea straturilor de culoare, câteva foi, îmi dau seama răsfoindu-l în grabă, desene multe, regăsesc firește și cartea aceea de iconografie pe care mi-a arătat-o meșterul și din care mi-a citit despre rânduiala scenelor pe boltă, părintele Ioan e deosebit de impresionat de gestul meșterului și-mi explică în felul lui blând semnificația profundă a acestui gest, comparându-l cu actul hirotonisirii preoților, atingând și preluând aceste desene și cărți eu primeam nemijlocit harul meseriei pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat propria viață și calc pe un drum alăturat, care nu știu deocamdată unde mă poartă, Sâmbătă, în biserica cu bolta zugrăvită de meșterul Luca și cu altarul nepictat pe jumătate, îngerul meu arhanghel rămas în stânga Mariei, salvat de mistria lui Janos datorită cumințeniei execuției sale, ceea ce nu s-a mai întâmplat cu Ioan Gură de Aur sacrificat de meșter în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prea mult pereții, să-i lăsăm loc și lui Dumnezeu printre sfinți, apostoli și scene biblice, ușa larg deschisă a bisericii lasă lumina zilei de afară să intre mult spre interior până sub Maica Sfântă orantă cu pruncul, pictată pe boltă de meșterul Luca, un gând țâșnește viu în mintea mea, făcându-și loc în cuvinte, atenție la așezarea bisericii față de soare, slujește-te de soare în dispunerea scenelor și, mai ales la vremea solstițiului, când mersul său se înscrie exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre mijlocul bisericii, după o știință care mie îmi era necunoscută, a dispus pe pereții goi ordinea viitoare a scenelor pictate, iar sub punctul extrem dincolo de care soarele nu mai avea putere să intre a socotit că va picta pe boltă Pantocratorul, Mi-amintesc că, de Schimbarea la Față, a fost plecat în pădure toată ziua, eu l-am ajutat în biserică la slujbă pe părintele Ioan, am rostit din strană Tatăl nostru și m-am rugat tot timpul slujbei la Dumnezeu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu îngerul ca Iacob, după cum cunoșteam foarte bine povestea biblică, mâine avea să picteze, i-am mulțumit lui Dumnezeu că îmi ascultase cu atâta bunătate rugile și m-am culcat fericit, a doua zi ne-am apucat într-adevăr de boltă, îl picta pe Pantocrator exact sub punctul de pe pardoseala bisericii de unde soarele se întorcea să iasă afară din biserică, a pictat fără oprire, până a ieșit întreg Pantocratorul din culori vii, strălucitoare, binecuvântând cu dreapta și-n stânga ținând Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
rămas pe farfurie, Theo nu s-a mai atins de ele până n-a isprăvit cu Pantocratorul, târziu am coborât la masă, se făcea deja seară, abia așteptam să-i spun părintelui Ioan, să-l chem să vadă minunea de pe boltă, Theo nu părea deloc mulțumit de ceea ce făcuse, eu am pus atunci lipsa lui de entuziasm pe seama oboselii, acum îmi dau seama că era altceva, s-a culcat imediat după cină, îmi amintesc, și eu am dus vestea părintelui Ioan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am grăbit să urc scara de lemn ce ducea sus pe schelă, să admir în voie Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul de boltă văd cu neîncredere la început, apoi cu dreaptă uimire că Pantocratorul nu mai era pe boltă, zidul orbise din nou, de jos vocea lui Theo, Ești sus, Daniel? Da! Ai mâncat deja? Eu, neștiind ce să mai cred, nu! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Pantocratorul de culoare, până nu apare Theo, când pun însă piciorul sus și m-aplec ușor să nu dau la înălțime cu capul de boltă văd cu neîncredere la început, apoi cu dreaptă uimire că Pantocratorul nu mai era pe boltă, zidul orbise din nou, de jos vocea lui Theo, Ești sus, Daniel? Da! Ai mâncat deja? Eu, neștiind ce să mai cred, nu! Atunci hai să mâncăm și apoi să ne-apucăm de lucru! Cobor rănit de absența Pantocratorului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ești sus, Daniel? Da! Ai mâncat deja? Eu, neștiind ce să mai cred, nu! Atunci hai să mâncăm și apoi să ne-apucăm de lucru! Cobor rănit de absența Pantocratorului pe care ieri cu ochii mei îl lăsasem sus pe boltă și, pentru prima oară de când mă știam, începusem să mă îndoiesc de realitatea cunoscută simțurilor mele, Theo pare să nu observe talazul înalt pe care mă aruncase neputincioasa mea capacitate de înțelegere, poate că totul n-a fost decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]