6,712 matches
-
a fost realizată de către iniginerul C. N. Vasilescu, iar în exteriorul ei au au fost construite de către F. Wiegel, în august 1906, "șoproane pentru zarzavat și păsări"3007. În perioada 1906-1909 au fost executate lucrări de consolidare și lărgire a bulevardului Elisabeta din Constanța 3008. La 10 iulie 1906 a început construcția bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului, lucrările de construcție fiind finalizate la 1 octombrie 19073009. În anii 1910-1911 biserica a fost pictată de către pictorul Marinescu. În anul 1908 a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Hacik Efendi Papazian, de către polițaiul orașului Constanța și de către alte oficialități locale. În dimineața zilei de 24 iunie 1910 domnul Spiru Haret împreună cu prefectul județului Constanța au vizitat băile de la Mamaia, cazinoul din Constanța și grădina publică situată în vecinătatea bulevardului Elisabeta. Ceremonia de punere a pietrei fundamentale a moscheii din Constanța a început cu citirea unor texte din Coran, urmată de intonarea imnului regal și a imnului sultanului. După acest moment, muftiul județului Constanța a mulțumit regelui Carol I pentru
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
păruse c-a văzut-o În față la Regence și dintr-odată i se făcuse greață și i se părea c-o să leșine, și cum dacă vedea vreo femeie care semăna În vreun fel cu o ea o urmărea pe bulevard, temându-se c-o să descopere că nu era ea și c-o să piardă senzația pe care o Încerca. Îi mai scria că fiecare femeie cu care se culcase nu-l făcuse decât să-i simtă și mai tare lipsa. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
călărea deloc, și-n plus, zicea că whisky-ul Îl face să slăbească. Da’ eu observam că se Îngrășa totuși. O terminase cu gașca din Maisons și părea că nu-i mai place altceva decât să stea cu mine pe bulevard. Da’ băga bani la pariuri În fiecare zi. Dacă pierdea, era destul de posomorât, asta până ajungeam la masa noastră și-și bea primul whisky; atunci Își revenea. Citea Paris-Sport și se uita deodată la mine și Întreba: „Unde ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
trebuia să mi se întâmple așa ceva?» Eu stăteam pe scaunul din față, iar cei doi în spate erau cam amețiți. Am deschis toate geamurile la maximum. Pe drum era ambuteiaj. La Tsukiji circulația era oprită. Am mers drept înainte pe bulevardul Harumi. Era foarte, foarte aglomerat. Ne-au făcut consultație la ochi și ne-au pus imediat perfuzii. Părea un spital de pe frontul de luptă. Era plin de perfuzii pe hol... Mie mi-au pus două. Atunci nu îmi era chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu fac un atac de panică. Nu mă interesa, mi-am făcut loc printre ei. Am alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să treacă două mașini pe acolo. Era periculos să rămân pe bulevard. Așa credeam atunci. Voiam să mă urc într-una din mașinile parcate acolo, dar era încuiată. Firește că era închisă. Eram atât de speriat, că nimic nu mi se părea normal. Am fugit din nou. De data aceasta am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Este o situație gravă.» Spitalul Sfântul Luca e în Akashi, exact lângă școala unde mergeam eu. Știam chiar mai bine decât taximetristul drumul până acolo. Pentru că era ambuteiaj în trafic, i-am arătat eu o scurtătură. «Nu o lua pe bulevardul Shinōhashi, ia-o pe lângă, ocolește Shinkawa și ia-o prin spate.» Șoferul a înțeles că era o situație urgentă. Intrase în panică. Nu a spus nimic de cei din spate care vomitau. Era aglomerat rău și nu puteam înainta deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mă osândiseră printre "aranjații definitiv". Totul era așa de limpede, încît nu mai încasam nici măcar ironii. Încercai cel puțin ca acest prezent să fie cât mai copios: citeam împreună tot timpul, vizitam expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi cum să se îmbrace, cum să râdă, cum să-și ție capul, cum să se coafeze. Sfaturi binevoitoare de "prieten bun", de fapt indelicatețe. Mult am arătat-o, sărmana! Am dat examene, am făcut excursii, am discutat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea să ne apropie din nou. De trei ori, cu puțin înaintea reîmpăcării. În prima, Ioana era cu celălalt, și asta mi-a întețit gelozia și mi-a întărit siguranța de cele ce se petreceau. Stăteau în fața unui cinematograf din Bulevardul Elisabeta și se uitau la fotografiile filmului. Se juca Potache și Perlmutter. El îi explica probabil savoarea artiștilor. Ea asculta atentă, foarte interesată. Păreau de acord definitiv în toate, și acum când Ioana susține că rămăsese cu celălalt o străină
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lui, Lesley Craig, cu 1250 dolari. Patrii ani! În cei patru ani de când... Contractul cu Winthrop zăcea neclintit pe biroul spațios de stejar. Craig se ridică și se duse la fereastra cu arcada de la colțul camerei. Dedesubt se întindea un bulevard larg, mărginit de copaci; cât vedeai cu ochii străluceau clădiri placate cu marmură. Banii curseseră gârlă pe această stradă și în această cameră. Se gândi căt de des se considerase unul dintre acei norocoși, aflat la limita de jos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de timp. În scurt: istoria omenirii se împărțea în două epoci distincte: cea dinainte și cea de după acel moment. Și fata clorotică de peste drum îmi surîdea!... Cât era de banală sărmana în comparație cu cealaltă, cu unica! Nu departe, pe așa numitul "bulevard", o orchestră cânta un cântec lăutăresc enervant, cicălitor, cu totul disproporționat cu sentimentele mele, dar care, de-atunci încoace, a rămas pentru mine foarte mișcător, deși, în fond, e ridicol. Are acuma doar atâta merit, că a murit! Curierul nu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Își aduse aminte, nu avea bani românești. Zâmbi, sărutând-o pe vârful nasului. „Ce să fac? Sunt nevoit să mă reped până În centrul orașului să schimb câțiva dollars. Mă Întorc repede...”. Tony Pavone coborî din troleibuzul 89 la Universitate. Tranversă bulevardul Încercând să se orienteze. Cum de fapt, nu avea cunoștință unde se află banca pentru schimbul valutar, se Îndreptă către Strada Doamnei, unde Își reamintea unele instituții și unde se află tot felul de bănci care Înaintea venirii comuniștilor la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
face plăcere s’o cunosc...” - afirmă și Gică Popescu care Încă nu-și făcuse plinul privind sticlele ce rămăseseră fără conținut. „Bună ideie...! Să vină să bea un păhărel cu noi...” Treptat, Înserarea Își așternu mantaua ei cenușie În timp ce Marele Bulevard Își aprinse luminile confirmând faptul: noaptea propiu zisă se apropia, marcând scurgerea unei jumătăți de zile În care pofta de băutură a lui Paulică se amplifica În timp ce Gică Popescu spera să nu se termine prea repede baiaramul. Tony Pavone era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mașini dezastruos tamponate din care unii răniți Încă În viață Încercau să iasă afară urlând, mărind tensiunea haotică!! Penru a se feri de Îmbulzeala trotuarelor unde oamenii se călcau În picioare alergând besmetici În toate direcțiile, se strecurară către mijlocul bulevardului printre mașinile oprite, mai mult tamponate care clacsonau mărind tensiunea, oprindu-se câteva momente.O aripă a clădirii viza-vi de Lido era ruptă, gata să se prăbușească În fiecare secundă iar În interiorul clădirii se auzeau strigăte de moarte.! Apăru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doi copii se aflau Înăuntru...! Rugați-vă oameni buni, acesta-i sfârșitul...!!” Cum nimeni nu avea timp s’o asculte, Tony Pavone cu Atena de mână și care tremura toată de frig, mai mult de cele văzute, hotărî să străbată bulevardul prin mijlocul lui, presupunând riscul minim și,oricum feriți de Îmbulzeala trotuarelor, de pericolul unor alte prăbușiri. Alegere salvatoare, cum avea să realizeze câteva momente mai târziu...! La intersecția bulevardului cu Str.C.A.Rosseti, privi către moderna construcție a impunătoarei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de frig, mai mult de cele văzute, hotărî să străbată bulevardul prin mijlocul lui, presupunând riscul minim și,oricum feriți de Îmbulzeala trotuarelor, de pericolul unor alte prăbușiri. Alegere salvatoare, cum avea să realizeze câteva momente mai târziu...! La intersecția bulevardului cu Str.C.A.Rosseti, privi către moderna construcție a impunătoarei clădiri Scala. Ce să facă? Să cotească la stânga pe lângă această clădire ori să continue mersul către Universitate? Se gândi că e mai bine totuși să rămână să meargă prin mijlocul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care era obișnuit să abordeze orice cunoscut și necunoscut făcând paradă oratorică și declamând unele bancuri pe care Tony Pavone le auzise de sute de ori avându-le tipărite În memorie, Șeful Șantierului Îi făcu semn să-l urmeze. Pe Bulevardul Dinicu Golescu, toate clădirile vechi și mai recent construite nu suferise În structura de rezistență nici un fel de avarie vizibilă. Totuși, În apropiere de Gara de Nord, o clădire cu patru nivele În care erau amplasate tot felul de aparatură tehnică ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu toată opoziția bețivanului și mai ales pentru a nu ajunge intr’o situație penibilă, rugă ospătarul să aducă un taximetru, Încrămădindu-l amândoi, mai mult, aruncându-l pe banca din spatele mașinei. Cu nervii la pământ, Atena parcurse pe jos marele bulevard. La Universitate reuși Însfârșit să abordeze un taximetru particular ce lucra la negru, se urcă Înăuntru cu o amarnică deziluzie a timpului și banilor cheltuiți Însă, cu o experiență de viață necesară...!! VII PENETENCIARUL RAHOVA BUCUREȘTI Sfătuit de un arestat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drum fragmentat de reproșuri. ar trebui să remodelăm poemul-mi-ai spus, să-l facem în formă de ploaie. cuvintele-cuibărite în pământul însetoșat, vor încolți; semnele zodiacale-înscrise pe alba pagină, vor modifica universul, și așa, vârful peniței deschizând frontierele, drumuri, bulevarde, poduri, va trasa. privind harta, ne vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cearcănele chiar și în mijlocul zilei întreabă-i dacă apa lor are cercuri nu o să-ți vorbească nimeni pentru că nu pot zări nici vitrina nici atelierul de reparații să nu-mi prelungești agonia eu nu merg ca pe cel mai aglomerat bulevard sunt steaua cea mai strălucitoare peste cele o mie și una de nopți bulgăre yin-yang o să te înghit de câte ori ne iubim fără măsură știi că ai putea să mă ai probabil te vei mai lupta cu ceilalți din mine o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
e realitatea din spatele mitului. Ding-dong, aramă sunătoare și chimval răsunător! He, he! Acum câteva luni am fost la Luvru. Primisem un premiu de la o asociație științifică din Germania și mi-am zis hai la trai, neneaco, pe banii babachii, pe Bulevardul Beaumarchais, lângă Gara de Est, o săptămână. Ce lume acolo...! Mă duc la Luvru, zic, și stau mai toată ziua și mă uit la copții ăia din Egipt, să-nțeleg cum de-au înghețat ăia așa, în creștinismul lor pre-paulin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
merg la crucile lor, la morții lor, le aprind lumânări, le fac curat pe morminte, îi jelesc, dau de pomană, fac și împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși este alta. Suntem o cultură foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Eram în iulie 1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri, păzită de salcâmi, din colțul situat la intersecția celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea ușa de intrare în curte - deasupra ei o semiboltă pe care stăteau, părând jucăuși, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în iulie 1946. 3. Trecuse o lună și ceva de când mă mutasem aici, venind din partea opusă a orașului. Ocupam încăperea din față și antreul hol ale unei lungi clădiri, păzită de salcâmi, din colțul situat la intersecția celor două bulevarde - bulevardul mare, circular, ce începea și sfârșea la fluvii iar al doilea, mic, perpendicular pe acesta, spre partea de răsărit a orașului. Clădirea avea ușa de intrare în curte - deasupra ei o semiboltă pe care stăteau, părând jucăuși, gata să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cupidoni uitați în bătaia ploilor și a zăpezilor; o a doua intrare era numai prin bucătăria din fundul curții. Deasupra ferestrelor dominau ornamente triunghiulare din ghips, ieșind în afară, obișnuite la casele mai acătării de la începutul veacului. Pe zidul dinspre bulevardul mic, unde era poarta, stătea înscris, cu cifre proeminente din ipsos, bine conservate (sau refăcute), anul ridicării construcției: 1908. Cel care întemeiase casa, funcționar la vama portului, murise în anul 1923, iar proprietarul de acum o cumpărase de la moștenitorii celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]