4,074 matches
-
de argint. Nu-i așa? — Vai, domniță, trăim alte vremuri. Cinul cavaleresc nu mai e cel de odinioară. Idealurile și moravurile s-au schimbat. Astăzi contează banii și avuțiile, nu cinstea și virtuțile. Dacă până și regii și prinții cerșesc bunăvoința negustorilor și cămătarilor, ce s-a mai ales de virtuțile cavalerești?... Da, am văzut asta, suspină Adelheid cu amărăciune. — ...ceea ce nu mă Împiedică să-i apăr pe cei care au nevoie de ajutorul meu! Atunci fă-o, cavalere, și toată
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Își Îngreunase și mai mult situația. Dar Bodo Îngenunchease lângă bancă și răspunse cu voce tremurătoare: — Am să cred că un Înger din cer a venit să se așeze pe bancă În fața mea și că nu sunt vrednic de această bunăvoință a cerului. Era atâta admirație În cuvintele lui, Încât fata Își luă o mână de pe ochi și i-o Întinse: — Nu râzi de mine? Nu-ți spui: ce ființă proastă și neîndemânatică? O doamnă care cade ca un bolovan În fața
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
căsătorească cu un prinț francez, la Curtea regelui se găseau câțiva prinți de sânge necăsătoriți. Nici nepotul ducelui de Brabant nu era o partidă rea. Venise chiar și un trimis din Bizanț, pe care tatăl ei Îl primise cu toată bunăvoința. O alianță cu Comnenii nu era de lepădat! Se destăinuise părintelui Bernhard și acesta scutură Îngân durat din cap. Nu vedea nici o ieșire, totuși promise să-i vorbească lui Conrad când se va ivi momentul potrivit. Într-una din vizitele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe un mișel de rând când am aflat ce gânduri au și am vrut să vă dau de veste. Au prins sluga pe care o trimisesem cu știre grabnică la Înălțimile Voastre. Veniți cu mine, o singură clipă, dacă aveți bunăvoință... Neidhard Își conduse stăpânul În spatele șopronului, la un stejar uriaș. Acolo, atârnat de o cracă se afla ceva ce odinioară fusese un trup omenesc. Era slujitorul meu credincios. I-au smuls pielea de pe corp până le-a mărturisit unde și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
drumului. Din fericire, la hotel ne-a primit un apartament cu două camere iar la cofetărie cafe-frappe. Cineva ne-a arătat "Statuiansoldatului necunoscut Bella...(?)”, care era atât de necunoscut că avea și nume! Noaptea, bicicletele au dormit la miliție, prin bunăvoința ofițerului de serviciu. Ziua următoare (a șasea), după un mic dejun, (mesele erau importante pentru rezistența fizică dar și pentru moral), la un "Lacto-vgetarian”, am pedalat spre Perșani prin Stulpicani, Bod, etc. Undeva, între Făgăraș și Sibiu, la un popas
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
privegheată de cele două bătrâne care mai moțăiau, mai scăpau capul în jos, mai bolboroseau câte ceva, dar care își făceau cu maximum de competență trista lor misiune, părinții mei deja intraseră în posesia certificatului de deces al Silviei și, prin bunăvoința conducerii spitalului, obținuseră o mașină pentru a aduce acasă corpul ei neînsuflețit. Nici mama, nici tata nu știau nimic de cele întâmplate acasă. Tata a coborât și a deschis poarta să intre mașina în curte. Zgomotul mașinii m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
răsărit și care pricepea cât de cât ce anume trebuie făcut. În rest, noi, ceilalți, eram lipsiți de cele mai elementare cunoștințe privind activitatea pe care Mircea se străduia să o ducă la bun sfârșit. Pe de altă parte, prin bunăvoința și la intervenția domnului doctor Gomoiu, mama a fost angajată femeie de serviciu la spitalul din Niculești-Jianu, comună care era foarte aproape de noi și dispunea de o asemenea unitate spitalicească. Angajarea mamei la acest spital a fost pentru noi o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fost salvatorul și Dumnezeul nostru, căci șase ani de zile, cât am stat cu D.O. (domiciliu obligatoriu) pe buletin, mama ne-a adus în fiecare zi de mâncare de la spitalul în care lucra ca femeie de serviciu, prin bunăvoința unui suflet minunat, a unui om căruia i se făcuse milă de șase copii și mama lor vădană. În momentul în care știam precis că mama trebuia să apară pe uliță, echilibrată dinamic de cele două sarcini pozitive: plasa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Când am început să scriu cu adevărat le-am urmat îndemnul și bine am făcut. Îl așez în frunte pe Marin Mincu, marele meu câștig de student, care mă țintuia într-un respect sincer cu erudiția lui, dar și cu bunăvoința pe care mi-a acordat-o. Un stil nonconformist pe acele vremuri, prea puțin tentat să respecte legile universitare impuse, corvoada practicii la munca câmpului și participarea la ședințe sterile, dar de o mare generozitate în dialogurile purtate la seminarii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
moment efectiv al premierii, s-a încadrat în limitele superioare ale propriei imagini construite. A fost vorba de o excelență corespondență cu organizatorii care au întreprins tot ce depindea de ei și au făcut chiar mai mult decât atât, cu bunăvoința și prietenie, pentru că totul să fie la superlativ. Am fost întâmpinat la aeroport, transportat cu o elegantă mașină până la hotelul de patru stele, am avut condiții excelente, cele mai bune pe care le-am trăit până acum în călătoriile mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vizele universal-valabile pe pașaportul literaturii pentru copii epică densă până la suspans, humorul până la grotesc, melodramatismul până la lacrimă, fantezia până la fabulos și absurd, gingășia, tandrețea ș.a. Cum comunic cu contemporanii mei, copiii? Cu vervă, dar nu o dată cu prețul autoridiculizării, predându-mă bunăvoinței acestor Magellani încă din pamperși și care fac zilnic înconjurul lumii la televizor, cu abonament la computer, rapp, videocasetă etc. Desigur, o stratagemă, căci umilindu-mă în exordiu ca moșneag și ca "băsmuitor", copiii aceștia se lasă totuși seduși de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Încheia a doua sa etapă de studii În SUA și se Întorcea În Urbana, capitala statului Illinois, unde Îl căuta pe Petre Pană, fiul cunoscutului mare agricultor Pană Aurelian. Aici, În baza recomandării profesorului Warren, a fost primit cu multă bunăvoință de către profesorul Bennet, vizitând numeroase ferme În care se dezvolta viguros mecanizarea, În sprijinul producerii furajelor pentru intensificarea creșterii animalelor. A trecut apoi În Arkansas, ajungând În Mississippi, orașul Memphis, În anul În care se născuse celebrul, de mai târziu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o activitate foarte bogată, de mare Însemnătate pentru cunoașterea stării economice a exploatațiilor agricole mici și mari din țara noastră, propunând schimbări profunde În organizarea și activitatea acestora. În anul 1935 1936, N. Cornățeanu a primit o bursă Rockefeller prin bunăvoința marelui sociolog Dimitrie Gusti, studiind fenomenul economic din agricultura americană și realizînd o aprofundare În specializarea sa. În SUA a studiat economia rurală la Universitatea Cornell, efectuând o foarte serioasă cercetare În teren asupra organizării fermelor din Berkeley (California), apoi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
lor din punct de vedere politic (de a nu mai duce activitate dușmănoasă față de regim) și, în timp, dacă ar fi putut să ajungă la o atitudine prietenoasă față de regim, adică la locul unde ar fi muncit, să facă cu bunăvoință'. La un moment dat, după ce a afirmat că nu mai avea nimic de declarat, a devenit brusc cooperant și a început să ofere răspunsurile dorite de anchetatori. Nu putem decât să bănuim ce s-a întâmplat între timp. Personalitate complexă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Atunci mi-am dat seama că noi intrasem cu mâinile goale. Stânjenit, m-am uitat în jur și am observat că toată lumea avea câte ceva de oferit. L-am întrebat pe vecinul indian din spatele meu dacă gestul este obligatoriu. Plin de bunăvoință și arborând un zâmbet cald și înțelegător, mi-a confirmat nelămurirea și mi-a oferit o floare din ghirlanda lui. Cu aceeași gentilețe și bunăvoință le-a dăruit și fetelor câte o floare. Ne-a spus că nu are importanță
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
oferit. L-am întrebat pe vecinul indian din spatele meu dacă gestul este obligatoriu. Plin de bunăvoință și arborând un zâmbet cald și înțelegător, mi-a confirmat nelămurirea și mi-a oferit o floare din ghirlanda lui. Cu aceeași gentilețe și bunăvoință le-a dăruit și fetelor câte o floare. Ne-a spus că nu are importanță cine face oferta - el sau noi - acestea oricum vor ajunge la destinația Puritate din partea tuturor. Mi-a plăcut acest spirit indian. Având două aparate de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Ioan Cuza“, să ne explice ce trebuie să scriem în revistă și ce greșisem în ce scriam, scăpam obiecte pe jos, aveam tot felul de strategii să-l împiedicăm să vorbească. La Izvoru Mureșului, în mod privilegiat, ca să ne cumpere bunăvoința, exista Pepsi, ceea ce nu se mai găsea deloc în anii respectivi. În același timp, era un mic bar de la care puteai să-ți cumperi cele‑ bra votcă SĂniuța, aceeași cu care ne țineam zilele și când eram trimiși la munci
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
aceea, de 22, am scos primul număr. O chestie fărĂ precedent. Și am tipărit chiar pe hârtia ziarului local al partidului, Flacăra Iașului. Ziariștii de acolo, de la ziarul partidului, dispăruseră cu toți, se ascunseseră, iar muncitorii de la tipografie, cu multă bunăvoință, ne-au primit și ne-au dat hârtie. Pe ea am început să tipărim și am distribuit ziarul pe gratis, vreo trei-patru zile ca un cotidian. V.A. : VĂ mai amintiți ce era în numărul respectiv ? Treipatru zile a fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
întrebarea, la cum am prezentat noi Televiziunea asta, de ce a fost aprobat interviul Ăsta ? De ce v-a fost aprobat să-l faceți, în primul rând ? V.A. : Cred că vă grăbiți să credeți că aceste fapte s-au petrecut prin bunăvoința conducerii feseniste a TVRL. Povestea e cu totul alta. La începutul lui aprilie 1990 am primit vizita unui elvețian născut în România, care, în adolescență, s-a repatriat cu familia, doctorul Wyss. El a venit după Revoluție și a făcut
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acolo: „Dintr-un simțământ de dragoste pentru poetul George Tutoveanu din Bârlad, care a trăit o mare parte a copilăriei sale în satul Sălceni, am hotărât să dăm căminului nostru cultural numele de George Tutoveanu. Și vă rugăm să aveți bunăvoința și să ne trimiteți câte un exemplar din cărțile scrise de domnia sa, asigurându-vă că dați astfel un mare sprijin strădaniilor noastre, fapt pentru care vă rămânem recunoscători. Președinte D. Hobjilă, învățător - directorul școlii Sălceni - Tutova; secretar T. Nechifor.” La
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ai științelor teologice, urmând a fi făcută în numărul următor al revistei Candela, pe anul 1946. Numărul din Candela pe anul 1946 avea 600 de pagini, s-a executat în Tipografia „Al. Terek” din Iași cu o largă înțelegere și bunăvoință pecuniară a mai multor susținători ai Bisericii străbune, cărora redacția și administrația revistei le adresa mulțumiri într-o notă specială. * „La 4 februarie 1945 a adormit în Domnul... mult veneratul și iubitul senior, părintele profesor onorariu dr. Vasile Tarnovschi. Departe
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
le arătați peste tot locul și întotdeauna.” Cuvinte care se completează cu altele din Ordinul Direcțiunii Generale a Poliției nr.22185 din 28 martie 1935 referitor la cercetările polițienești publicate în revista care, adesea, păcătuise prin lipsă de perspicacitate, de bunăvoință și interes profesional pentru descoperirea adevărului: întrebuințare de mijloace barbare, ca bătaie, schingiuiri etc. nu numai că nu duc la vreun rezultat în descoperirea adevărului, dar dezonorează și pe funcționarul ce le aplică și atrage și oprobriul public asupra instituțiunii
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
apoi printr-o scrisoare din partea soției dvs., că sciatica v-a jucat și ne-a jucat un renghi atât de urât. Eram pregătiți să vă primim și așteptam atâtea lucruri de la vizita dvs. - o rază de căldură, de spirit, de bunăvoință în acest climat trist și perfid - atât fizic, cât și spiritual! Aproape că mi se pare că destinul se încăpățânează să ne țină despărțiți! Dragă prietene, nu vreau să vorbesc prea mult despre deziluziile noastre, ci despre sănătatea dvs. - sunt
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
încrederea pe care o au în noi, dar și dragostea pe care ne-o poartă nouă ca oameni, și dragostea pe care o au pentru izbutirile noastre în literatură". Autorul lui Desculț nu poate să nu preamărească libera înrobire și bunăvoința partidului: "Noi, scriitorii, de mulți ani tînjim după acest Congres. Noi am cerut partidului să aprobe acest Congres. Partidul a satisfăcut cererea noastră. Acest Congres trebuie deci să fie pentru noi și este o sărbătoare. Noi sărbătorim aci marile succese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și caporalii în termen. Niște haidamaci, care nu cruțau nimic. Dintre călăi, mai trebuie pomeniți un neisprăvit de sergent major, un sadic, și o femeie, dactilografa, care era în stare să ne mănînce de vii. Feller arbora la început masca bunăvoinței. Dar, după ce ieșea, trimitea o bestie care ne bătea cumplit. Altă plăcere a lui Feller era să ne pună la curent electric. Plăcerea lui și a altuia, un ofițer care a fost și la arestarea mea. Nu putea să scoată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]