4,175 matches
-
celebră, urcă de la Ambrozie de Optina (pe numele său de mirean Aleksandr Mihailovici Grenkov, 1812-1891), fostul învățător de limba greacă devenit stareț de mănăstire, prin Macarie (Mihail Nikolaevici Ivanov, 1788-1860), fost lucrător în Departamentul de Finanțe, devenit părinte duhovnicesc, mare cărturar și editor de cărți, până la LEONID, primul stareț de la Optina. Preacuviosul stareț Leonid, (fostul administrator de afaceri comerciale numit Lev Danilovici Nagolkin, 1768-1841), a intrat însă în monahism în 1797, adică la trei ani după trecerea la Domnul a părintelui
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
autentică și perenă. O astfel de scriere o reprezintă corespondența Sfântului Paisie de la Neamț (Paisie Velicikovski, 1722-1794), apărută în colecția „Călăuze Duhovnicești”, la editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în 2010, sub titlul „Cuvinte și Scrisori Duhovnicești”. Autodidact și cărturar de elită, monah desăvârșit pe drumul sfințeniei, format în patria sa natală, Ucraina și mai apoi în Muntenia și Athos, stareț al mănăstirilor moldovene Dragomirna, Secu și Neamț în a doua parte a vieții, Paisie Velicikovski a rămas în Istoria
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
a venit și clipa curajului meu. Numai că în clipa următoare n-am mai îndrăznit nimic în fața celui apreciat până și de luminiștii veacului al XIX-lea. Era cât pe ce să-i spun că, după atâția secoli scurși, niște cărturari români i-au confirmat ideile, i-au augmentat convingerile asupra vieții și culturii. Ar fi fost de prisos probabil, nici nu știu dacă auzise în vremea lui de unele scrieri și personaje trăitoare în zona țărilor est-europene, inclusiv în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și chiar a întregii țări". La acest capitol se cuvine a adăuga și "Academia de la Suceava și Schola latina de la Cotnari", un volum esențial, cu acribie documentat, al lui Valentin Talpalaru. Istoria Moldovei din secolele următoare consemnează existența bibliotecilor marilor cărturari, așezăminte cu o încărcătură umanistă, ceea ce explică, în mare parte, valoarea informațiilor cuprinse în scrierile cronicarilor. Moldova și Iașul întrețin cultul unor biblioteci care păstrează vechile monumente de limbă și literatură română dar și opere ale marilor gânditori europeni. S-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
a cunoscut o intensitate cum rar se întâlnește. Consecințele acestor admirabile lecturi au cristalizat definitiv orizontul cultural și spiritual al poetului. Natura sa enciclopedică i-a apropiat seducția zărilor cu vraja lor ademenitoare, în consonanță cu firea lui de mare cărturar. Într-un substanțial studiu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga evidențiază sintetic marile teme ale creației eminesciene: revolta byroniană și faustică împotriva ordinii sociale și cosmice, fantasticul de influență kantiană sau schopenhaueriană, eterna poveste a dragostei, gloriosul trecut medieval al țării. Asemenea altitudini nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului predispus la idealizare. Cunoscutul profesor cărturar N.I. Popa, într-un interesant eseu, scrie o analiză amicală a "ieșenismului" ca mod de viață, nu neapărat omogen, unitar, fără fisuri, pentru că oamenii sunt diferiți, fiecare cu fizionomia, psihologia și gândirea lui, ceva comun însă îi apropie, un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vedere. Și nu numai el. Șapte sunt principalele accepții ale termenului: cu sens biologic, sociologic, istoric, statistic, cultural, psihologic și economic. Generația tânără ar fi a 6-a cunoscută în istoria României moderne, după cele existente în viziunea filozofului și cărturarului Mircea Vulcănescu: generația premergătoare (apărută după revoluția lui Tudor Vladimirescu 1821); generația pașoptistă (care a organizat revoluția politică națională, între care N. Bălcescu, Ion Brătianu, Golescu, Kogălniceanu, Rosetti, Avram Iancu); generația junimistă (reprezentată de intelectuali ai vechii aristocrații Carp, Negruzzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
revoluția lui Tudor Vladimirescu 1821); generația pașoptistă (care a organizat revoluția politică națională, între care N. Bălcescu, Ion Brătianu, Golescu, Kogălniceanu, Rosetti, Avram Iancu); generația junimistă (reprezentată de intelectuali ai vechii aristocrații Carp, Negruzzi ș.a. la care s-au adăugat cărturari și scriitori ca Maiorescu, Eminescu, Creangă, P.P. Carp, V. Pogor). Ca spațiu de exprimare a ideilor a fost revista "Convorbiri literare". Această generație cuprinde două etape: una culturală, la Iași, una politică, la București. În Ardeal a existat generația memorandiștilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
epatant și mirat, logic și absurd, uneori negativist și imprudent, clasic și modern, intelectual și savant, dar niciodată diabolic și fanatic. Iașul inspiră clemență și superioritate. Cetatea în mișcare cu locuitorii ei inconfundabili. Și cum se aud încă pașii mitropoliților cărturari, ai lui Asachi și Alecsandri, ai lui Eminescu și Creangă, trec încet fără să deranjeze Poni, Hasdeu, Conta și Negruzzi, Titu Maiorescu, V. Pogor și Th. Rosetti, se plimbă meditativ Sadoveanu, Ibrăileanu și Călinescu, se furișează umbrele lui Cobălcescu, Octav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
același timp memoria va reține până și detaliile, în aparență neînsemnate, topindu-le apoi în vasul magic al dragostei pentru urbe. Vom descoperi spații culturale nebănuite, fie și numai pentru că pe acolo au trecut pașii unui filozof, ai unui poet, cărturar, artist, savant... Într-o anume accepție, aceste locuri au găzduit cândva miezul unei gândiri, sclipirea unei idei care aveau să ducă la nu știm ce mare descoperire. Cum să nu căutăm și să nu iubim orașul acesta, purtător de "amprente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
strânsa legătură dintre om și carte, soarta omului dependentă de soarta cărții. Scrii o carte pentru că nu l-ai găsit pe Dumnezeu sau îl cauți pentru că deja l-ai găsit și vrei să-l regăsești și regăsindu-l amuțești..., spune cărturarul, Și ieșenii, în istoria lor, au fost adesea uitați și doar credința și toleranța lor, spiritul și cărțile lor le-au fost salvarea. Dintotdeauna, cartea și-a jucat rostul și rolul la granița dintre istorie și cultură, dintre viață și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de la Humor, de la Agapia, de la Căldărușani, de la Sucevița), liturghiere și psaltiri aflate în altarele bisericilor ieșene sunt înzestrate cu frumoase ornamente și inițiale, cu asocieri de culori, cu ilustrații care încântă ochiul. Sunt numeroase figuri de monarhi și ieromonarhi, de cărturari care au fost îndrăgostiți de arta de a împodobi textele scrise. Un Gavril Uric, ca să dăm un exemplu, a fixat filiația artei miniaturii cu adânci rădăcini ce există între ornamentele încrustate și ornamentele frizelor decorative, chenarele, rezolvările cromatice, reliefurile, accesoriile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
amabilitatea, voioșia, ironia, când abilitatea de a camufla nemulțumiri, insatisfacții, sentimente ascunse, frustrări, de unde gesturi repezite, nereținute, bruscate. Cât de complicat poate fi omul, ce psihologie demnă de studiu. Până la urmă ochii, ochii îi trădează pe toți, fie poeți, filozofi, cărturari... Apoi mintea le vine din urmă, nu cea de pe urmă, apoi fața le este oglindă fidelă pentru cei care se uită în ea cu maximă atenție. Despre Academia de la Pavilion s-a scris destul de mult și cu bunăvoință, ecourile mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
actului cultural fără de care creația, opera, textul ar rămâne stinghere, izolate, neproductive. Poate și acest fenomen au demonstrat ale noastre Saloane de carte. Și-au dat întâlnire aici anual (ce admirabile întâlniri!) scriitori, traducători, editori, publiciști, critici și istorici literari, cărturari din Basarabia, Bucovina, Banatul sârbesc (Voivodina), din sudul Dunării, din celelalte țări balcanice și chiar din zone mai îndepărtate de România (Germania, Suedia, Israel, Franța, S.U.A. etc.). Și cum "niciodată toamna nu fu mai frumoasă", sentimentul era plenar, trăit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ce însuflețește sufletul și mintea gata-gata să sucombe. Timpul trăit este subiectiv prin excelență, dar este și calitativ dacă acumulările în fapte și experiențele sunt semnificative. Ce să mai vorbim de timpul trăit înconjurat de prieteni? Încheiem tot cu profesorul cărturar ieșean Theofil Simenschy: "Timpul scoate adevărul la lumină", mie mi-a scos în față mulți prieteni. Sentimentul pe care îl încerc și acum e că acești oameni de mare calitate mi-au insuflat forța interioară de a rezista fizic și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
spune, de pildă, că în anul 1682 apărea la București, sub îngrijirea fraților Radu și Șerban Greceanu, cei care, șase ani mai târziu, aveau să editeze "Biblia de la București", una dintre cele mai luminoase lucrări din epocă. Împreună cu alți mari cărturari ai vremii, între care substanțialul aport spiritual și material al mitropolitului Teodosie al Țării Românești, au scos "Sfânta și Dumnezeiasca Evanghelie", dăruită în 1683 mitropolitului Moldovei Dosoftei. Acesta menționează pe primele pagini darul făcut de fratele său întru arhipăstorie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
trebuia plătit, fie și prin adoptarea unui nume străin nouă. Galata se impune în ochii vizitatorului mai întâi ca o afirmare a vieții spiritului, ca un element fundamental învingător asupra răului din abis. Privesc încă o dată figurile blajine ale mitropoliților cărturari din muzeul sufletului românesc, cobor îngândurat treptele croite din lemn zdravăn pentru a mă regăsi din nou față în față cu vechea zidire a mănăstirii, încă suplă și trainică. E seară și se aprind luminile orașului din vale. LECȚIA NATURII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
se găsesc cuvintele potrivite pentru a tălmăci bizara senzație din noi, ceva de spirit mutilat care nu-și exprimă caracterul adevărat, un ceva ce ține de eredități ale primordialului și de un abis patologic. Complicată-i firea omului! 17 Un cărturar gândea că fiecare om de cultură ar trebui să tindă spre a obține un legato între ce scrie, ce meditează, ce citește și felul în care se mișcă în viața publică. E limpede că suntem copleșiți de o stare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
face o privire critică asupra poeziei românești contemporane? Mie mi se pare extrem de interesantă o asemenea apreciere venită tot dinspre poezie, venită de la un poet care face el însuși parte dintr-un peisaj foarte variat al liricii noastre, dublat de cărturarul cu multe cunoștințe în varii domenii ale spiritului, întrezărindu-i, în același timp, o acută conștiință critică. Se vor întreba unii de ce tocmai un asemenea început de dialog cu poetul Mihai Ursachi? Cui îi mai arde de o analiză, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
lui Gr. T. Popa. Coautor. Studii, documente, mărturii. Iași, Editura Omnia, 1999. CIOPRAGA, Constantin. Amfiteatru cu poeți. Iași, Editura Junimea, 1995, ediția a II-a 2002; Caietele privitorului tăcut. Iași, Editura Institutul European, 2001. CIUBOTARU, Ioan H. Petru Caraman. Destinul cărturarului. Iași, Editura Universității "Al. I. Cuza", 2008. CIUCĂ, Valentin. Un secol de arte frumoase la Iași. Album. Iași, Editura Junimea, 2004; Iași între medieval și modern. Album. Iași, Editura Art XXI, 2008 CLOȘCĂ, Constantin. Ateneul Tătărași din Iași așezământ de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
va fi asemenea cu bărbatul înțelept...; însă oricine ascultă aceste cuvinte ale Mele și nu le împlinește va fi asemenea cu bărbatul nechibzuit...» (Mt 7,24; 26). Iar mulțimile, notează Evanghelia, erau cuprinse de uimire, pentru că nu Le vorbea asemenea cărturarilor și fariseilor care recurgeau la Lege, ci ca Unul care are putere și autoritate. În discursul promiterii Preasfintei Euharistii, persoana lui Cristos absoarbe subiectul în forma totalului absolut: «Eu sunt Pâinea vieții... Eu sunt Pâinea vie... Cine mănâncă Trupul Meu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care mâine vor contribui la dezvoltarea comunității din care au plecat și a societății în general. Din acest spațiu, udat de apele Jijiei, au plecat către lume personalități remarcabile care au devenit cunoscute la nivel național și nu numai: medici, cărturari, folcloriști, muzicieni, matematicieni (Dimitrie Pompeiu), fizicieni (Theodor V. Ionescu, Ioan Plăcințeanu - născuți în Dorohoi) și alții. Nici la aceste mari personalități n-am să mă refer, ci la acei oameni, care prin munca lor, deloc ușoară, au influențat decisiv destine
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Motto: (Toma de Aquino) Într-o lume ce este marcată de schimbări, uneori majore, un cărturar de secol XVII vine să aducă echilibrul: Miron Costin. O constantă a vieții sale ce l-a determinat să creeze a fost meditația, un „loc” unde orice om ar trebui să se simtă acasă. Astfel, fie că e vorba de
CATEDRA DE RELIGIE. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Claudia Vacariu , Mihaela Prisacaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1845]
-
au înroșit de la sângele care picura din rănile lui Isus. O altă legendă spune că atunci când Isus a fost bătut cu pietre, acestea, atingându-L, s-au transformat în ouă roșii. Altă legendă afirmă că, după ce Isus a fost răstignit, cărturarii saducei (adepți ai cultului mozaic) și rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie. Unul dintre ei a spus: Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Isus". Nici nu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de la Muzeul "Junimii", să-i regăsesc pe Maiorescu și ai lui. Sau într-o pagină a "Daciei literare", întru kogalniceană reașezare... A.B. Este un "secret" pe care aș dori să ni-l împărtășești: ești fericit? "Jurnalul fericirii" al exemplarului cărturar N. Steinhardt ne duce cu gândul la textele sfinte, sacre, eterne. Da, sunt fericit, în sens creștin, profund. Cu Luiza și Cezar (copiii noștri) în gând sau în preajmă, cu fratele Aurel(ian), cu pisicile casei junimistului Nicolae Gane, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]