6,191 matches
-
și conținutul lor. Pe prima masă erau întinse diferitele obiecte pe care Salitov le recuperase din Parcul Petrovski. Pe cealalată erau așezate două cadavre. La marginea hangarului se profilau formele masive ale echipamentului pompierilor, pompe de apă, furtune înfășurate și căruțe cisternă, iar șase bărbați stăteau în jurul meselor. Pe lângă Porfiri Petrovici și Nicodim Fomici, mai era prezent și Iaroslav Nicolaevici Liputin, prokuror-ul, a cărui datorie era să decidă dacă fusese comisă o crimă și să pronunțe acuzarea odată ce suspectul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul lui Osip, din Revizorul, spuse Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
făcut în mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse Porfiri cu interes. ă Votcă. O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă Înțeleg. ă Da. Testul pentru acid cianhidric a ieșit pozitiv. De un albastru adânc și foarte frumos. ă Deci a fost otrăvit. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ață albă de la un capăt la altul. Când însă l-am provocat, a devenit furios. și-a făcut valiza. Urma să meargă la Tosno. Eu nu puteam merge cu el. Nici nu m-a lăsat să îi port valiza până la căruță. Nici nu m-a lăsat să o ating. Prin urmare, nu avea nevoie de serviciile mele. Foarte bine. Mă voi împăca cu asta. Voi accepta că Rataziaiev este un om liber. Dacă dorește să meargă la Tonso, eu nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
it al refuge it a Nostre Dame de l’altre part de l’iau it a l’ostel des popelicans it a la pierre 3 foiz 6 avant la feste... la Grant Pute. „La treizeci și șase de ani după căruța cu fin, În noaptea de Sfântul Ioan din anul 1344, șase mesaje sigilate pentru cavalerii cu mantii albe, cavalerii relapsi din Provins, pentru răzbunare. De șase ori În șase locuri, la fiecare douăzeci de ani pentru un total de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
1357. Acum trebuie să ne Întrebăm unde trebuie să meargă cei din al doilea nucleu. Să vedem: imaginați-vă că sunteți templieri fugari, unde vă duceți să constituiți cel de-al doilea nucleu?“ „Hm... Dacă e adevărat că ăia cu căruța au fugit În Scoția... Însă de ce tocmai În Scoția trebuiau să mănânce pâinea?“ Devenisem imbatabil În privința lanțurilor de asocieri. Era de-ajuns să pornesc de la un punct oarecare. Scoția, Highlands, rituri druidice, noaptea Sfântului Ioan, solstițiul de vară, focurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau o zonă care Încă mai era indicată ca loc al catarilor, chiar dacă acești catari nu mai existau.“ „În 1344, Încă...“ „Dar cine ți-a spus ție că documentul ăsta e din 1344? Colonelul tău a citit 36 ani post căruța cu fân, dar fii atent că În timpul acela un p făcut Într-un anumit mod, cu un fel de apostrof, Însemna post, pe când un alt p, fără apostrof, Însemna pro. Autorul acestui text e un pașnic negustor care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcut câteva Însemnări despre afacerile Încheiate la Grange, adică În rue Saint-Jean, și nu În noaptea de Sfântul Ioan, și a Înregistrat un preț de treizeci și șase de franci, sau bani sau alte monede care se plăteau pentru fiecare căruță de fân.“ „Și cei o sută douăzeci de ani?“ „Dar cine vorbește de ani? Ingolf a găsit ceva pe care l-a transcris drept 120 a... Cine a spus că era a? Am controlat pe un tabel de abrevieri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe cavalerii Kadosch) trebuie citit jonchée. Trandafirii erau folosiți fie pentru a face pălării din flori, fie covoare florale, cu ocazia diferitelor sărbători. Așa că, iată cum trebuie citit mesajul tău din Provins: Pe strada Saint Jean. 36 de bani pe căruța de fân. Șase bucăți de pânză noi cu sigiliu În strada Blancs Manteaux. Trandafiri din cei aduși de cruciați pentru făcut un covor: șase buchete de câte șase În șase locuri, după cum urmează, fiecare câte 20 de bani, care face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de care fugiseră, lucrurile ciudate pe care le mîncaseră - și a mai văzut și cum erau gata să moară și cum totuși scăpaseră cu viață. Wakefield se oprise din drum ca să poată păși cu picioarele lui pe făgașele făcute de căruțele cu coviltir, mîncase pîine prăjită În ulei și pastramă sărată și frigărui și totul era pentru el complet nou și devenise parte din el. Și de aceea Îl atrage acum deșertul, locul unde odinioară inima lui se umpluse de simțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
deseneze pe șervețele, chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei case, care arată cam ca o căruță țigănească de șatră. Cybelle adaugă niște panouri solare, Franțoise desenează un pat și niște rafturi ajustabile. — E minunată, spune Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să fie două femei? sugerează Cybelle. — Oh, Franțoise Își dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
rafturi ajustabile. — E minunată, spune Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să fie două femei? sugerează Cybelle. — Oh, Franțoise Își dă una peste frunte, am uitat cafeneaua. Adaugă o prelată pliantă pe una din laturile căruței și desenează alături o măsuță rotundă și niște scaune pliante. — Acum este perfectă. Foarte franțuzească, nu? Wakefield este mulțumit peste poate. Prinzînd curaj, Îi invită pe toți la o baie În piscina lui de la hotel. Cybelle și Franțoise dezbat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
negustori de grâne încă din Evul Mediu. Gurile rele spuneau că nici instalația sanitară nu se schimbase prea mult de-atunci. Singura diferență dintre mușteriii de-atunci și cei de-acum era că, în loc să se urce pe șapte cărări în căruță și să-și lase caii să găsească drumul spre casă, consumatorii moderni își sunau soțiile. Fran memoră ce voia să bea fiecare și își croi drum spre bar. Ca de obicei, barmanul misogin găsea o nemăsurată plăcere în a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Și-n noiembrie am vândut apartamentul. La început, normal, intenția mea asta a fost. În ’92, l-am dat cu 4 milioane jumate. Bine, erau niște bani, erau altfel valorile atunci. Cu banii de pe apartament mi-am luat mașină, cal, căruță. Că ne-am mutat; din oraș ne-am mutat la țară. Ea, din patru milioane jumate, și-a luat un lănțișor. De 60 de mii. Și, după vreo două-trei luni, am fugărit-o de-acasă. Și-am rămas cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am suferit din cauza la drumuri și la despărțirile astea, gândul meu era că eu eram la bine și ei la rău, nu m-a îngrășat chestia asta. Mai rău, mă scădea. A doua zi ne-am cărat bagajele, în trei căruțe, cu șifonier cu tot... le-am luat transferul copiilor de la țară. Ne-am mutat în luna lui martie. Ea nu știa de treaba de la țară, nu știa nici de un foc. Am ajutat-o, o ajutam întotdeauna, de la făcut mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Nu m-a văzut nimeni, dar dimineață, normal, behăind oile, vecinii știind că n-am de nici unele, s-au întrebat. Eram obișnuit să fur. Găinării. Nu eram cu buzunare, ci cu tâlhării, eram prins automat. Nu le aveam. Luat drujbă, căruță. Hoț prins. Luam din curte de la om, drujba, căruța, lucruri din astea. Le vindeam, scoteam un ban...Îmi convenea că le luam de aici și le dădeam pe aiurea, scoteam ceva. Îmi luam pâine acasă, cartofi, pentru trei persoane, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oile, vecinii știind că n-am de nici unele, s-au întrebat. Eram obișnuit să fur. Găinării. Nu eram cu buzunare, ci cu tâlhării, eram prins automat. Nu le aveam. Luat drujbă, căruță. Hoț prins. Luam din curte de la om, drujba, căruța, lucruri din astea. Le vindeam, scoteam un ban...Îmi convenea că le luam de aici și le dădeam pe aiurea, scoteam ceva. Îmi luam pâine acasă, cartofi, pentru trei persoane, tot ce-mi trebuia. Am fost să mă angajez, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sticle de lapte și le luam... roțile și sculele. Reporterul râde în hohote.) Pentru că și tata era pututros și ăia erau puturoși. Pe sticle de lapte rezistă? Da, rezistă. Mai mult Trabanturile, că astea era solicitate de oameni. Deci, pentru căruță. Și, dac-am văzut că ei e puturoși și mă uitam la băieți, că toți era îmbrăcați frumos, avea bani la ei... Eu eram mai așa, nu prea mă băga în seamă. „Ce, băgăm pe jegosul ăla? Pe amărâtul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Uite la ăla ce-a zăcut. Păi, a furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul cu căruța plină cu oi - nota -, a trecut cu căruța plină de ciment - nota “. Aveam baza din Progresul, adică capătul la Progresul, la tren, unde era vagoane de cereale, de grâu, de toate națiile. Și furam și de-acolo multe. Multe furam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
furat cutare... Păi, a fost și Pileu cu el... Și ăla a furat“. Stăteau în poartă și toată ziua bârfea în poartă. Râdea de ăla: „Ia uite-l, a trecut țiganul cu căruța plină cu oi - nota -, a trecut cu căruța plină de ciment - nota “. Aveam baza din Progresul, adică capătul la Progresul, la tren, unde era vagoane de cereale, de grâu, de toate națiile. Și furam și de-acolo multe. Multe furam. Și erau sifoane? Dădeau în primire la poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era mai bun. Îmi spunea: „Astăzi îmi trebuie patru roți de teveu sau patru roți de tractor. Sau patru de Dacie, patru de Trabant. Și Trabantu-l puneam pe sticle de lapte în parcare. Roți... și luam să-și facă omul căruță mică. (Asistența râde.) Cum luați parbrizele? Tăiam kederul. Scoteam kederul. Din față, de cauciuc. Ăla-l scoteam. Și portbagajul... mă lăsam o dată pe el și trăgeam o dată cu forța. Sau mă suiam, ca să iau casetofonul, pe capotă. Și săream în călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Era înalți rău. Unu’ era țigan și unu’ era român. Și le dădea bani. Era informatori, cum se spune. Și, până să plecăm, ca să vadă că are și ei de câștigat, le-a dat și lor un cal și-o căruță. Calul avea șira scoasă de-o palmă afară. Nu era bun de nimic, numărai coastili. Am mers cu el acolo, le-am pus mai mult de zece buturugi d-alea, tupane, și n-a mai putut. Îi ținea la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mă duc. Că și la pușcărie e mândria pachetului. Du, dacă poți, traistele pline. Le făceam pachete la lună de două milioane. Pentru asta vroiam, că așa, de o fată, de o discotecă, aveam, mai furam din trenurile cu cereale, o căruță, două de grâu, era simplu, așa consideram, nu trebuia să dau în cap lu’ nimeni. Furam cereale. Ce era? Nimic. Nu dădeam în cap. Aici la pușcărie am derulat caseta vieții mele din trecut și am văzut cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care scârțâie la ușă. Una-i tare zvăpăiată, Alta șade nemișcată; Una pe la poduri șade, Alta pe căruță, bade; Una luptă cu nămeții, Peste alta sar băieții. V-aș mai spune una încă: E cățel, dar se mănâncă. Când e singur, este baza: Fără el nu-i gata fraza. Unul jos și altul sus, Multe-ar mai avea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
considerase niciodată un partener pe termen lung. Acum, se apropiau de punctul În care relația lor avea, cel mai probabil, să se Încheie curînd. Singura ei dezamăgire era că, În termenii ei, tot ea urma să fie cea rămasă de căruță. — O să agăți probabil vreun milionar pe iahtul lui, În port, am zis, glumind numai pe jumătate, căci Lisa era exact genul de femeie pe care o vezi la brațul milionarilor europeni. — Hm, făcu ea, nu e o idee rea. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]