5,189 matches
-
Trecea prin fața vitrinei de câteva ori pe zi, uneori fără curajul de a arunca mai mult decât o privire grăbită spre fotografia lui Ann, căci se temea să nu se observe insistențele lui - mai ales la orele de seară, când cafeneaua de peste drum era plină de oameni, iar la mesele de pe trotuar erau atâția cunoscuți, actori, pictori și scriitori - dar alteori, oprinduse din mers, ca și cum abia în clipa aceea ar fi descoperito, cu totul din întâmplare, și rămânea multă vreme să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a trăirilor afective ale eroului de către narator, în discurs la persoana a IIIa (Avea sentimentul că e mai puțin singur în acest oraș; i se părea că acel surâs descurajat e pentru el). 5. motive literare: orașul, fotografia, reveria, solitudinea, cafeneaua boemă etc. 6. secvențe care fixează dimensiunea spațială: pe Calea Victoriei, în față la Corso; cafe neaua de peste drum; în acest oraș; la București etc. 7. Prin excelență marcă a narativității, timpul imperfect al verbelor contribuie la ex pre sivitatea epică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
senzație. Toți ochii se pironesc asupră-mi. Opresc o cameră și stau la o masă în partea restaurantului să beau o bere... Privirile mă săgetează; pe lîngă cei de la mese, ies acuma să se uite la mine și cei de la cafenea..." După cele două momente de asalt, verbal și vizual, al mulțimii, după sentimentul acut al izolării (altminteri, ocrotitoare), personajul ajuns în "urbea sa" trebuie să dea piept cu manifestarea "populară" exterioară, nu poate dormi (situație exploatată tematic copios în creația
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
chie ie ro mo nah, Dionisie monah și Gherasim monahul au fost puși la „popreală la mănăstirea Znagov unde să fie șăzători până la sfîrșitul vieții lor“, pentru că „abătându-se la rele pe treceri, um blând pe la locuri ne trebnice prin cafenelei prin cârciume după beții și mișelii cu cântece i jocuri, umblând pe poduri în desfătări, care sunt spre defăimarea cinului pre o țesc“. Așa dar, mănăstirea joacă rolul unui „aparat de transformat in di vi zii“. Lo cul ne bu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
întrebare, să vedem cum se compune imaginea evocata de Eliade. În primul rând, câmpul nostru de vedere este limitat de către autor. Noi vedem doar ce vrea el. Astfel, la începutul celui de al doilea episod între Antim și Maria, în cafenea, în timp ce ei se îndreaptă către masă lor noi vedem, pe rând, următoarele: întreaga cafenea, pe Iliescu și masa lui, pe Antim ridicând din umeri, pe Maria, din spate, mergând către masă și, din nou, pe Antim răspunzând "felicitării". Vocea o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nostru de vedere este limitat de către autor. Noi vedem doar ce vrea el. Astfel, la începutul celui de al doilea episod între Antim și Maria, în cafenea, în timp ce ei se îndreaptă către masă lor noi vedem, pe rând, următoarele: întreaga cafenea, pe Iliescu și masa lui, pe Antim ridicând din umeri, pe Maria, din spate, mergând către masă și, din nou, pe Antim răspunzând "felicitării". Vocea o auzim, ceea ce presupune că nu se află în câmpul nostru vizual. Sunetul hors-camp5 este
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un racord psihologic. Vom mai întâlni acest procedeu în nuvelă: personajele fac uneori acțiuni care par nefirești, exagerate sau ciudate, si a caror cheie de descifrare o primim ulterior. La rândul lui acest moment prefigurează pe cel al destăinuirii din cafenea. Deocamdată luăm cunoștință doar de senzația puternică de déjà vu din momentul recunoașterii, marcată clar prin întreruperea replicii și descrisă doar prin privire și mimica: "[G.P. fața lui Antim] În clipa aceea parcă ar fi văzut-o pentru întâia oară
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
o metaforă a labirintului, iar ieșirea lui Antim alături de Maria din coridor anticipează ieșirea să din labirintul temporal al existenței istorice din finalul nuvelei, "cele două categorii fiind pentru imaginar interșanjabile"11. Un alt episod rezolvat filmic este cel din cafenea. Aici succesiunea imaginilor și sunetelor creează cadrul necesar desfășurării narațiunii. Acțiunea propriu-zisă este însă un dialog, sau mai exact o povestire. Episodul începe în afara cafenelei cu ceea ce ar putea fi un cadru de localizare 12. Acțiunea o privim de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
două categorii fiind pentru imaginar interșanjabile"11. Un alt episod rezolvat filmic este cel din cafenea. Aici succesiunea imaginilor și sunetelor creează cadrul necesar desfășurării narațiunii. Acțiunea propriu-zisă este însă un dialog, sau mai exact o povestire. Episodul începe în afara cafenelei cu ceea ce ar putea fi un cadru de localizare 12. Acțiunea o privim de la distanță [P. Ans. Stradă, în fața cafenelei, noaptea]. Insistența până la exasperare a lui Antim de a-și recupera violoncelul are dinamică repetitivă și gestualitatea de film mut
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sunetelor creează cadrul necesar desfășurării narațiunii. Acțiunea propriu-zisă este însă un dialog, sau mai exact o povestire. Episodul începe în afara cafenelei cu ceea ce ar putea fi un cadru de localizare 12. Acțiunea o privim de la distanță [P. Ans. Stradă, în fața cafenelei, noaptea]. Insistența până la exasperare a lui Antim de a-și recupera violoncelul are dinamică repetitivă și gestualitatea de film mut: "De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un cadru de localizare 12. Acțiunea o privim de la distanță [P. Ans. Stradă, în fața cafenelei, noaptea]. Insistența până la exasperare a lui Antim de a-și recupera violoncelul are dinamică repetitivă și gestualitatea de film mut: "De mai multe ori, în fața cafenelei, Antim încercase zadarnic să-i ia violoncelul din mână. În cele din urmă, ridicase exasperat brațele în aer și, deschizându-i larg ușa, o poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
poftise să intre. Spre mirarea lui, fata intrase cu pasul sigur, cu fruntea sus, zâmbind și rotindu-și privirile în toate părțile, parcă ar fi căutat pe cineva, sau poate doar ca să se convingă că nu era intimidata"13 În interiorul cafenelei atmosferă este în antiteza cu pustietatea coridorului unde a avut loc întâlnirea. Eliade își ia toate măsurile de precauție pentru a ne evocă acest spațiu [P Ans.]: " Când au intrat, abia trecuse de zece, si cafeneaua, care era totodată berărie
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
era intimidata"13 În interiorul cafenelei atmosferă este în antiteza cu pustietatea coridorului unde a avut loc întâlnirea. Eliade își ia toate măsurile de precauție pentru a ne evocă acest spațiu [P Ans.]: " Când au intrat, abia trecuse de zece, si cafeneaua, care era totodată berărie, căci serile se puteau comandă crenvurști și omleta, era aproape plină". El lasă la alegerea noastră tipul localului. Importantă este atmosferă, aglomerația zgomotoasă a discuțiilor superficiale, amprenta profana a locului. Antim va trebui să traverseze acest
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
P.Î. masă lui Iliescu] printr-un quid pro quo: "Bravos, Maestro! îl felicita Iliescu, căruia nu i se încredințase nici un rol în stagiunea de toamnă și, că nu cumva să creadă lumea că suferă, venea în fiecare seară la cafenea, întovărășit de un grup gălăgios de fete tinere." Acum înțelegem insistența cu care vroia să iși poarte singur violoncelul și să nu dea impresia unei apropieri față de tânăra elevă. Iliescu, urmat de alții, are perspectiva profana asupra legăturii sale cu
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
intra și el în jocul seducției acordându-i lui Antim un respect deosebit. El va acționa în continuare cu complicitate masculină, întrerupând din când în când în discuția celor doi, așa încât să nu uităm că ea are loc într-o cafenea. "[P. I.] Chelnerul voi să-l ajute să-și dezbrace pardesiul, dar se împotrivi. Îl mai păstrez puțin, până ce mă mai încălzesc. Apoi întoarse capul spre față: Pentru domnișoara, [...]" Abrupt, ca o declarație de dragoste aproape, Antim îi mărturisește nostalgia
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
loc ascuns, nu e însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii de către maestru și iluminarea discipolului) ia forma unei istorisiri spuse într-o cafenea a cărei atmosferă profana ne-a fost minuțios reconstituita, istorisire pe care o aude orișicine ("În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii"15). Însă, deși o aud, vecinii de masă nu o înțeleg că o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
deși o aud, vecinii de masă nu o înțeleg că o inițiere. În perspectiva lor profana, istoria lui Antim nu este altceva decât flirt disimulat. Însă noi, cititorii, știm că am fost martorii unei inițieri, camuflate într-o discuție de cafenea. Eliade folosește narațiunea filmica și pentru a schimba perspectiva asupra evenimentelor. În primul episod, Ieronim nu urca în pod ca să fure cele două uniforme de general Antim i le-ar fi dat oricum. Întâlnindu-l pe Vladimir cu un porumbel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
10 Ibidem, p. 13. 11 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, București, Humanitas, 2000, p. 146. 12 Establishment shot . Cadru folosit la începutul unei secvențe atunci când se schimbă locul acțiunii, prin care se situează spațial privitorul. Următorul cadru, interiorul cafenelei, de asemenea această funcție. 13 Mircea Eliade, op. cît., p. 18. 14 Ibidem, p. 19. 15 Ibidem, p. 25. 16 Ibidem, p. 8. 17 Ibidem. 18 Despre perspectiva mitică și cea istorică în spectacolul de teatru a lui Ieronim Thanase
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vechi cu discuri de Gardel 86; nu-ți pare că-i frumos Madreselva en flor? Și Caminito?87 Nimic nu-i mai frumos decât muzică, ce mai... Pe urmă, mai sunt florile, păsările, ce știu eu... Păcat că pisică de la cafenea mi-a mâncat canarul. Era ca un prieten pentru mine."88 În fond, bunătatea Hortensiei este inocentă, dar și cathartica; se află dincoace, dar, totodată, dincolo de rău. Este unul dintre purtătorii de speranță și absolut, este însuși Sábato, cu tristețile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
finitudine și de tranzitoriu, de "spaimă cosmică" a noului venit față de spațiu, de necunoscut, factori care accentuează "dispoziția metafizica" a argentinianului, cum spune Sábato. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Buenos Aires era o metropola cu bărbați singuri, ateliere improvizate și cafenele sărace; o lume periferica, unde abundă bordelurile, muzicanții creoli, străinii și proxeneții, unde se bea bere, se cântă și se dansează, se insultă, se joacă cărți, se emit ipoteze asupra mamei sau a bunicii, se iscă certuri și bătăi. "Șmecherul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a bunicii, se iscă certuri și bătăi. "Șmecherul" este regele acestei sublumi, un amestec de țăran argentinian rău și de delincvent sicilian, care se transformă în arhetipul acestei civilizații noi: este ranchiunos și certăreț, pus pe hartă și macho. În cafenelele sărace din port, se cântă și se dansează un dans ciudat: bărbatul își înfige privirea în ochii partenerei, o ia strâns în brațe într-un fel de balet răutăcios. Dansează înlănțuiți un fel de pas în doi înfumurat, provocator și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în orașul fantomă, ceea ce, spune Sábato, "din punct de vedere filosofic, este și mai neliniștitor", iar poetul popular își cântă nostalgia după cafeneaua-simbol al rădăcinilor sale în patrie pe care nu o mai găsește unde o lașase în tangouri precum "Cafeneaua Îngerașilor": "Eu te evoc, pierdut prin viață / și printre rotocoale de fum"131, în timp ce modestul "Manrique de mahala" se întreabă: "S-au dus în căutare de vise, / Pe ce astre s-or află? / Vocile care venit-au ieri / s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mori / Că din cauza ăluia / Am ajuns acum așa!"169 Locuitorul din Buenos Aires, că nimeni altul în Europa, simte că timpul trece și că frustrarea tuturor viselor lui și moartea finală sunt epilogurile sale inevitabile. Sprijinit în coate pe masa din cafenea, printre pahare de vin prost și țigări ieftine, meditativ și patetic, întreabă retoric: "Îți mai aduci aminte, frate, / de vremurile alea?"170, sau, cu acreala, da sentințe: Se duce viața, se duce și nu se mai întoarce; / mai bine să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
într-o mare deziluzie, constatând că sistemul filosofic, respectiv știință, și viața erau, până la urmă, parafrazându-l pe Sábato, "două tuneluri paralele". În rafinată capitala a Balcanilor care era Bucureștiul antebelic, ideile evadau din aulele universităților, ajungeau în saloane și cafenele, unde prindeau viață și deveneau personaje. Tinerii intelectuali teribili ai perioadei de dinainte de război se întâlneau în locuri unde fiecare vorbitor putea deveni vremelnic "șeful statului sau al universului"16. Cioran face parte dintre aceștia, alături de Eliade, Ionesco, Benjamin Fondane
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vină la mine, avea să se gudure fericit. Descoperind puștile, avea să i se alăture haitei, să vâneze pentru noi, să le dea o lecție celorlalți. A mai trecut o săptămână, și el tot nu apăruse. În fiecare seară, la Cafeneaua Sportivă, la ora când se servea câte-o tărie, mă întâlneam cu Jean-Marie, un vânător bătrân cu chipul brăzdat de riduri, cu ochii albaștri, cu o expresie vicleană, cu părul alb și mustața căruntă, care pronunța "r"-urile cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]