4,924 matches
-
recunoaștere a lui Joe că versiunea sa personală a visului american, asociată doar cu succesul său și al fiilor săi, a fost greșită. Aceeași perspectivă, aceeași temă majoră și o formulă dramatică asemănătoare sunt reprezentate cu mai mult patos în capodopera lui Miller, Death of a Salesman. Piesa introduce în formula clasică a celor trei unități reprezentarea conștiinței centrale a lui Willy Loman, comisul voiajor. Dramaturgul reușește acest lucru prin crearea pe scenă a unor flashback-uri, ce reprezintă reamintirea unor
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
fabrica pop a lui Warhol (The Factory fiind nu numai numele studioului său, cât și un loc unde un număr de artizani sau artiști prelucrau imaginile iconice ale culturii de masă la indicațiile patronului Warhol) au luat naștere operele, considerate capodopere de o serie de prieteni influenți din lumea artistică: expoziții de cutii de supă Campbell's, reproducerea lor pe pânză, precum și reproduceri ale iconicei Marilyn Monroe în toate nuanțele posibile. Unii i-ar putea spune nu pop art, ci derizionism
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
urma mai îndeaproape formula western, combinând, pe fundalul dramatic (dacă un meridian al sângelui nu e dramatic...) al frontierei americano-mexicane, persoane reale și personaje ficționale de la mijlocul secolului al XIX-lea. După succesul acestui roman western, considerat de mulți critici capodopera lui McCarthy, autorul a perseverat, scriind o întreagă trilogie de gen, The Border Trilogy: All the Pretty Horses (1992), The Crossing (1994), Cities of the Plain (1998), în care granița sau frontiera nu e cea de vest din faimoasa teorie
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
includerea într-o tradiție-convenție, într-un „muzeu” al valorilor recunoscute, devenite exemplare, generând admirația stagnantă, se ghicește ușor răspunsul, ce nu va întârzia de altminteri, să apară: unicul loc de „refugiu” se poate afla doar în afara operei, mai ales a capodoperei („perfecțiunea plictisește” - spusese încă dadaistul Tzara, iar Voronca îl urmează, susținând că „era desăvârșirilor e sfârșită”), adică a acelui „rezultat” pasibil, în timp, de „oficializare”, deschis „admirației unanime”, pândit de epigonice preluări. „Poate pentru o menținere într-un echilibru de
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
textualiști!), dar și din Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului", care a constrâns un talent extraordinar ca Mircea Cărtărescu să scrie o capodoperă incapabilă să fie capodoperă, chiar și în sensul neșansei de a accede în alte limbi. Cauza vine din credința că maniera poate înlocui stilul. Eroarea aceasta pare a izvorî dintr-o lectură greșită atât a lui Caragiale, cât și a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Eliot și alți autori celebri, fără să se ridice valoric peste Levantul. Înseamnă că în altă parte e hiba și ea vine dinlăuntrul "canonului", care a constrâns un talent extraordinar ca Mircea Cărtărescu să scrie o capodoperă incapabilă să fie capodoperă, chiar și în sensul neșansei de a accede în alte limbi. Cauza vine din credința că maniera poate înlocui stilul. Eroarea aceasta pare a izvorî dintr-o lectură greșită atât a lui Caragiale, cât și a lui Gilles Deleuze, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai poate fi îngrădită de iubire, ci e la voința nelimitată a individului: "Laissez-moi faire de moi ce que je veux". Desigur, fără nici o autoritate transcendentă. Omul e liber cu telecomanda televizorului în mână, într-un ocean de cultură fără capodopere, în care toate obiectele au drept de venerație: Borges și kitsch-ul, Sandra Brown și coca-cola, într-un hedonism global, dar fără Shakespeare, Kant și poeții blestemați, căci aceștia n-au cunoscut fericirea. Dacă în primul luminism, cel al ascensiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
125. Repetăm ca să ieșim din criză, zice Lyotard. Și asta fiindcă eterna revoluție este etern ratată. Aici, Lyotard pune o problemă foarte gravă a istoriei, care nu l-a lăsat indiferent nici pe Eminescu, Bacovia numindu-l gol istoric, în capodopera sa Lacustră. Dar Bacovia, considerat azi un precursor al postmodernismului, era un eminescian profund. Constatarea lui Lyotard că eterna reîntoarcere înseamnă eternă "ratare" stă în centrul viziunii asupra istoriei la Eminescu, din Memento mori și din opera publicistică. Se rotesc
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în schimb, cea mai estetizantă literatură din Estul Europei. Nu e puțin lucru. După formula lui Richard Rorty, postmoderniștii români s-au refugiat ascetic în limbajul poetic, precum Don Quijote în lumea cărților. Performanțele au putut fi, uneori, extraordinare, ca în capodopera de invenție verbală parodică și sentimentală a lui Mircea Cărtărescu Levantul. Neosămănătorismul, în capodopera lui Cărtărescu, e al simulacrelor de intenție livrescă, devenind atât de specific românesc, încât Levantul e, probabil, cea mai intraductibilă scriere din literatura noastră, după cum am
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
formula lui Richard Rorty, postmoderniștii români s-au refugiat ascetic în limbajul poetic, precum Don Quijote în lumea cărților. Performanțele au putut fi, uneori, extraordinare, ca în capodopera de invenție verbală parodică și sentimentală a lui Mircea Cărtărescu Levantul. Neosămănătorismul, în capodopera lui Cărtărescu, e al simulacrelor de intenție livrescă, devenind atât de specific românesc, încât Levantul e, probabil, cea mai intraductibilă scriere din literatura noastră, după cum am mai făcut observația chiar în prezenta carte. Interesant de văzut cum au evoluat acești
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Acolo a conceput logica fuzzy, confirmată și sprijinită, apoi, de gândirea economică a lui N. Georgescu-Roegen, aflat în Statele Unite, iar în 1981 de psihologia lui D. S. Ogodescu (Persoană și Lume, Ed. Albatros, București, 1981) și, în același an, de apariția capodoperei lui Noica, Devenirea întru ființă. La acestea, s-au adăugat transfinitul lui Cantor, filosofia eonului dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
geniul imaginarului îi plasează de la sine în sfera transmodernului, indiferent din ce curent sau școală literar-artistică provin, căci ethosul transmodern exclude narcisismele de grup, plasându-ne într-o neutralitate dinamic-participativă în luminișul ființei. Se reabilitează noțiuni declarate anacronice precum geniu, capodoperă, hermeneutică, valoare, personalitate, profunzime etc. Dacă în cultura occidentală, în ultimii ani, deja s-au pus câteva jaloane ale noii paradigme transmoderne, în România lucrurile se găsesc abia la început (dacă lăsăm la o parte precedentul Negoiță), dar constituind-se
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
desăvârșit, atingând cotele cele mai de sus ale profesionalizării, nu mai încape nici o îndoială. Prestigiul său, în atare direcție, a fost "omologat" de mai multe premii naționale și internaționale și e suficient să le amintesc pe acelea care au încununat capodoperele de tălmăcire care sunt Sonetele lui Michelangelo sau traducerea integrală a Florilor răului de Baudelaire. Dar, lucru grăitor, în cv-ul autorului nu există nici o răsplată de aceeași anvergură pentru poezia originală. De altfel, cantitativ, poezia lui C. D. Zeletin este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
interviuri, mărturisește: "Nu socotesc poezia un refugiu al omului de știință"373. Sau: "poet care traduce, nu traducător ce scrie poezii"374. Ceea ce înseamnă că nu s-a apucat de traduceri înainte de a se fi simțit un poet pe măsura capodoperelor transpuse în românește, stabilindu-se, în același timp, că poezia originală și traducerea sunt domenii inconfundabile, într-un anumit sens antipozi, fiindcă în ipostaza de traducător poetul trebuie să-și uite propria subiectivitate spre a se transpune în geniul altora
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
că a învățat fiecare poezie pe de rost, scandând-o în singurătate spre a-i prinde muzica interioară. După opinia mea, aceasta este marea piatră de încercare pentru orice act tâlcuitor, fie în critică, fie în transpunerea scenică a unei capodopere dramatice. Un regizor (sau un actor) e cu atât mai original, mai puternic, cu cât e mai puțin "original" într-o versiune dramatică, fiindcă ținta extraordinară e să te apropii de geniul lui Caragiale, să zicem, și nu să recurgi
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
crești din mine propria-ntrupare. / Găsim în celălalt un elizeu: / ești clipa ta venind în timpul meu, / pierd pân' și restul ce mă face parte, / îți trec viața și-mi închei o moarte". Piesa ar merita citată integral, căci este o veritabilă capodoperă a liricii transmoderniste de dragoste. Ea pune și subtila problemă a timpului și a clipei, evocând oarecum clipa eminesciană. Clipa de iubire" eminesciană este veșnicie trează, ca și la V. Voiculescu. C. D. Zeletin o coroborează cu timpul dialogic: "ești
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
i-a așezat în față rivalului opera. Acesta a stat o clipă pe gânduri și, recunoscându-se învins, a exclamat profetic: "E atât de minunată pictura, încât, în curând, vei muri, fiindcă ți-ai ars tot seul!" Într-adevăr, prețul capodoperei a fost moartea creatorului, ca în mitul Meșterului Manole. Cred că un lucru similar s-a petrecut și cu Victor Teleucă, dar el a pus pariul, în 1992, după propria-i mărturie, cu sine însuși și cu soarta ingrată a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu soarta ingrată a literaturii basarabene. Dacă mi s-ar fi cerut părerea, aș fi declarat Ninge la o margine de existență "cartea anului 2002", iar nu jurnalul lui Gabriel Liiceanu (care, desigur, e o carte foarte bună, poate chiar capodopera autorului!). Dar, vai, Teleucă vine chiar de la o margine de existență Basarabia, iar criticii români stau într-o dulce necunoștință de cauză cu cele ce se petrec în "Republica Moldova", fie și sub regimul comunistului Vladimir Voronin. Nu argumentele înșirate aici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Paris, 1964. 267 Raymond Ruyer, op. cit., p. 242. 268 Ibidem, p. 246. 269 Ibidem, p. 215. 270 Ibidem, p. 271. 271 Ibidem, p. 272. 272 Ibidem, p. 89. 273 "Transversalia ne informează Ion Popescu-Brădiceni presupune efectuarea unei secțiuni printr-o capodoperă literară și descrierea hermeneutico-poetică a ceea ce corpul tăiat lasă vederii". (Lazare, veni foras, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2005, p. 43). O secțiune similară voiau și gnosticii, dar nu în interiorul exteriorului, ci în interiorul interiorului, aspirație și a hermeneuticii lui Ion Popescu-Brădiceni
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
incolore stagnează (sunt stocate, depozitate) în aerul atmosferic. Despre proprietățile toxice ale oxidului și bioxidului de carbon și despre modul cum atacă organismul uman este scris amănunțit în cartea Oxicarbonismul cronic în patologia internă de Mihai Moronescu. Aceasta este o capodoperă și trebuie luată în considerație de toți. De problema absorbției oxidului și bioxidului de carbon din aerul atmosferic, s-au ocupat unii savanți ai omenirii. Într-un documentar la T.V. au fost prezentate niște dispozitive din material plastic, în formă
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE by NARIH IVONE () [Corola-publishinghouse/Science/810_a_1736]
-
Elementele metafizice ale drept]ții și Doctrina virtuții sunt adesea publicate separat), precum și Religia în]untrul granițelor rațiunii că și în alte eseuri pe teme politice, istorice și religioase. Totuși, mutațiile fundamentale care dau contur operei kantiene sunt discutate în capodoperă Critică rațiunii pure (1781), iar concepția să etic] trebuie v]zut] în contextul mai larg al „filosofiei critice” dezvoltate în aceast] scriere. Aceast] filosofie este critic] în primul rând într-un sens negativ. Kant se pronunț] împotriva majorit]ții teoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de estetică literară și o suită de interviuri care vor intra în Mărturia unei generații), N.N. Matheescu (Instinctul artistic, Conceptul estetic al lui Auguste Comte, Considerațiuni asupra catharsisului aristotelic, Despre mituri, De la Platon la Durkheim), Ramiro Ortiz (studii referitoare la capodoperele literaturii italiene), Camil Petrescu (Tehnica teatrală, Arta cinematografului, Revistele provinciale, Jean Cocteau are oroare de școlile literare, Un june critic bătrân - despre Pompiliu Constantinescu), Ion Pillat. Recenzii, articole, comentarii, însemnări, eseuri mai dau Al. Marcu, Anton Holban, Horia Bottea („portrete
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
23 decembrie 1914 până la 15 iunie 1916. Abia în ultimul an se menționează că este redactată de Al. Iacobescu, Ștefan Ionescu-Bălcești, Marcel N. Romanescu și Angelo Stătescu. În Cuvânt înainte redacția se angajează să publice literatură de valoare, traduceri din capodoperele lumii, studii folositoare tineretului școlar. Publicație eclectică, având simpatii pentru modernism, îndeosebi pentru simbolism, insistă și asupra necesității unei literaturi „ca reflex al mediului social al unui popor”. În sumar intră versuri de Octavian Goga ( În liniștea amurgului, după Peto
VIAŢA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290528_a_291857]
-
exprimări originale, care mizează pe efecte de ricoșeu, de acces pieziș la ținta vizată, de întortochere revelatoare. Chintesența interesului pentru valențele artisticește productive ale exprimării migălos calculate e reprezentată de Vorbă-n colțuri și rotundă, după opinia mai multor critici capodopera lui V. și un fel de a doua Poveste a vorbii. Textele marchează mai mult decât o nouă manieră, s-a vorbit chiar de un nou gen, de un nou fel de literatură, inclasabil. Desigur, pot fi identificate afinități incontestabile
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
istorist, V., smerit la prima vedere, are obiective mari: panoramarea sapiențială a existențialului, din detaliile evocării enunțiative fiind abstras generalul. Ceea ce frapează și pare definitoriu este omogenitatea tematică, stilistică și valorică. Se poate cita de oriunde, eventual un poem precum Capodopera cinematografică din volumul cu același titlu (1999): „intrăm să vedem capodopera în timp ce afară / se pregătește alt film// desigur o altă capodoperă din ghemul negru / pentru a nu ne schimba țelurile/ de la cincisprezece ani// au împușcat fiara prea aproape/ de locul
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]