3,984 matches
-
omniscient, omniprezent și omnipotent, Să nu-mi spuneți că polițiștii sunt dumnezei, Suntem doar modeștii săi reprezentanți pe pământ, domnule doctor, Credeam că erau bisericile și sacerdoții, Bisericile și sacerdoții constituie doar linia a doua. Femeia intră cu cafeaua, trei cești pe o tavă și câteva fursecuri. Se pare că în lumea asta totul trebuie să se repete, gândi comisarul, în timp ce cerul gurii retrăia gusturile de la micul dejun luat la providențial, s.a., Voi bea numai cafeaua, spuse el, mulțumesc mult. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o tavă și câteva fursecuri. Se pare că în lumea asta totul trebuie să se repete, gândi comisarul, în timp ce cerul gurii retrăia gusturile de la micul dejun luat la providențial, s.a., Voi bea numai cafeaua, spuse el, mulțumesc mult. Când puse ceașca pe tavă, mulțumi din nou și adăugă cu un zâmbet de cunoscător, Excelentă cafea, doamnă dragă, poate că voi reconsidera hotărârea de a nu o bea și pe a doua. Medicul și soția sa terminaseră deja. Nici unul dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acolo după douăzeci de minute, puțin mai revigorat de duș, bărbierit, gata de muncă. Își puse o cămașă curată și termină de îmbrăcat, Are o cravată albastră cu buline albe, gândi el și intră în bucătărie ca să-și încălzească o ceașcă de ceai rămas din ajun. Inspectorul și agentul trebuiau să doarmă încă, cel puțin nu dădeau nici un semn. Mestecă fără chef un fursec, mai mușcă unul, apoi se duse din nou în baie ca să se spele pe dinți. Intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
forțat și vor uita de el pentru a-i mai pronunța numele când o muri și l-or tăia din registrul de evidență a personalului. Termină de mâncat, aruncă săculețul de hârtie umed și rece la lada de gunoi, spălă ceașca și, cu cuțitul în mână, adună firimiturile care îi căzuseră pe masă. O făcea cu concentrare, ca să mențină gândurile la distanță, ca să le lase să intre doar unul câte unul, după ce le întrebase ce aduceau înăuntru, căci cu gândurile, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el. Ai putea avea grijă de scumpa mea soție? — Am auzit pe cineva spunând că o să fie la Paris? Era Sophia. Se afla deodată acolo, privind țintă la Hunter. —Și eu voi fi acolo. Poate ne putem Întâlni la o ceașcă de verveine 1? La Costes? Mi-e așa de urât acolo singură câteodată... Oricum, eu am venit doar să Îmi iau la revedere de la voi amândoi. Sunteți un cuplu splendid. Bineînțeles, sufăr pentru mine. —De ce pleci acum? Întrebă Marci. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Hunter și mine, m-am simțit atât de descurajată, că nu am putut nici măcar să Înfrunt situația și să Îi spun că nu mai era nevoie de câte două porții din orice. În timp ce Îmi sorbeam din cafea și priveam cealaltă ceașcă, mă simțeam de parcă stăteam de vorbă cu o fantomă. Fără prea mult interes, am luat un exemplar din New York Post. Am avut șocul vieții mele. „Ce?“ am explodat eu, neadresându-mă cuiva anume. Acolo, țipând la mine În cerneala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Și erau multe reguli în acest cod al onoarei, pe care prezentatorul ni le citea din cînd în cînd dintr-un volum consistent referitor doar la capitolul duel. Existau chiar și sfaturi despre „alimentația înainte de duel”, recomandîndu se doar o ceașcă de cafea cu un biscuit, pentru a păstra mintea limpede și trupul alert. Ceea ce rămînea implicit în toate aceste texte și proceduri era ideea însăși de onoare - pentru simplul și bunul motiv, probabil, că aceasta era la fel de evidentă și asumată
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult mai tânăr, n-are nici barbă, nici mustăți, și-a fost găsit ca mort, în câmp, l-a salvat Petre, vizitiul familiei Inger. — Care Inger, cofetarul din strada Carol? — Exact - și Pavel înghiți în sec, apoi întinse mâna după ceașca de cafea. Nu se știe ce învârte străinul ăsta, poliția e foarte intrigată. Are cu el un cufăr-safe sau așa ceva și nimeni nu poate da relații despre el. Marwan era tare de urechi și nu distinse prea bine, dar înțelese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la îndemână ce era de trebuință în fiecare zi. Socotea mereu pe cât timp i-ar ajunge proviziile și nu se hotăra să arunce nimic. Vara, dacă primea o litră de lapte și rămânea neatins, îl punea la acrit într-o ceașcă, apoi, cu un băț rotit înainte și-napoi între palme îl subția, ca să fie bun de băut. Cu pâinea era mai greu, trebuia să fie atent să nu se usuce sau să nu mucezească și uneori se trezea că n-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu O și Z sau măcar cu una din ele. Se opri și sorbi din cafea. Pfui, slabă! Iar uitase să-i atragă atenția lui Zaharia să pună o linguriță în plus în ibric, iar apa s-o măsoare cu ceașca! Ordonanța lui era un bătrân econom până la avariție și îl supunea mereu la nedorite regimuri. Deși Costache îi atrăgea atenția că nu mai e de vreo douăzeci de ani război, că el personal are de unde și, la drept vorbind, a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de la Adevĕrul! Procopiu și Pavel Mirto veniseră la redacție, prin viscol, să pregătească, în linii mari, numărul de Anul Nou. Acum își făceau curaj cu un ceai cu rom, Pavel, căruia i se aburiseră ochelarii, își încălzea mâinile pe porțelanul ceștii, iar Neculai Procopiu se încingea citind cu glas tare din gazeta concurenței. Deși primul redactor i-a semnalat lui Pavel fragmentul doar ca să râdă de colegii din strada Sărindar, puțină invidie tot avea, când se gândea la ei. Articolul de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doi, gemenii, foarte neastâmpărați, „pun pe fugă orice pretendent“, iar Alexandru le spuse că e îngrijorat și îndrăgostit: — Mare noutate, ziseră aproape într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ultima, se scula înaintea tuturor, senină și dornică de muncă; după ce se spăla pe ochi, pregătea, plimbând ibricul uriaș de cupru adus din Turcia prin spuza încinsă încă din timpul nopții, trei porții mari de cafea și le servea în cești chinezești de porțelan străveziu, pe o tipsie din alamă lustruită cu cenușă din vatră și celor doi colocatari: lui Nea Laie și Patriciei. Patricia constituia cea de a treia proprietate și cea mai de preț, fără de care Nea Laie, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
biata de mine, după aproape jumătate de veac de când îmi împart viața cu tine, habar nu am cu cine stau alături? Știi ceva, dragă, se adresă el soției. Fă, te rog, o cafea tare și, la masă în liniște, cu ceștile în față, pe măsură ce ne vom delecta cu mirosul și savoarea ei, îți voi explica totul! În timp ce cafeaua fierbea sfârâind în cafetiera cu filtru, sângele, ce circula prin sistemul sanguin al Sionei Bidaru, fierbea așișderea, gata-gata să explodeze. După aproximativ zece
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și mai sănătos, nici că se poate. Totuși, pentru a pune sângele în mișcare, trebuia să grăbească pasul. În cel mult douăzeci de minute va fi la el acasă. Tolănit în fotoliu, ca un motan obișnuit cu lenea, după o ceașcă de ceai fierbinte, va uita de lapovița ce i se lipea de haine, va uita de vântul în rafale și cu gândul la ceva frumos va dormi ca un prunc. Într-adevăr, la o jumătate de oră după cele întâmplate
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asupra lecturii, va trebui să se spele până la jumătate cu apă rece, după care să servească o cafea amară, fără zahăr. Peste aproximativ o jumătate de oră, iată-l pe septuagenarul Costică Bidaru din nou în fotoliu, cu caietul și ceașca de cafea aburindă în față! Independent de voința lui, se reîntoarse în timp cu aproximativ două luni în urmă. Era precis într-o zi de joi. Din gară plecase dimineață, la ora 7 fix, cu I.C. 552. Aproape de prânz, a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Dun și Nichita Hrușciov, totuși trebuiau să se ferească de o a patra pereche de urechi. În consecință, cele mai plăcute și mai fructuoase întâlniri în trei și de multe ori, împreună cu soțiile, în șase, aveau loc ori la o ceașcă de cafea sau la o prăjitură, la una din cofetăriile mai discrete ale orașului, ori acasă la unul din cei trei. Împreună formau un sextet al cărui liant era, inconfundabilul talent al lui Doru Gârleanu. Era spre sfârșitul lui decembrie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nimerit între ei și ar fi despicat masa în două cu tot ce era pe ea, tot nu ar fi rămas atât de uimit. De aceea, numai după ce s-a scurs un timp suficient pentru a sorbi în liniște o ceașcă de cafea chiar și opărită, abia bâigui: Nu-mi vine a crede... Vorbești serios sau glumești? Cât se poate de serios. Mâine ne conduce cineva cu mașina la București; vom fi cazați câteva zile la "Flora", după care, cu avionul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care fetița cea mare încă dormea; soția lui Bidaru, alături cu leagănul din pânză roz cu buline albe ce se zgâlțâia pe patru rotițe în care cealaltă fetiță ceva mai mică gângurea ceva în limba ei, îl aștepta cu două cești rustice din lut smălțuit, pline ochi cu cafea aburindă, cunoscută de consumatori sub numele de "nechezol." Bidaru nici nu reuși să se așeze comod pe băncuța din față, că și fu asaltat de noutăți: Știi cu cine m-am întâlnit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prefăcu că-i întinde mâna și bolborosi: Bidaru Costică. După unu, două minute de liniște, fiecare întrebându-se ce va urma, atât gazdele cât și musafirii s-au așezat pe locurile lor, dinainte stabilite având în față și câte o ceașcă de cafea cu farfurioară, în timp ce, doamna Borza a adus un termos, l-a așezat pe masă între două platouri; unul cu fursecuri și altul cu prăjituri și s-a adresat tuturor: Cine dorește cafea? Lui Bidaru nu-i mai ardea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lângă o masa încărcată până la refuz, furați de gânduri, se priveau reciproc. Oare ce mai aveau de discutat doi pensionari după atâția ani de conviețuire? Urmă o tăcere odihnitoare, destul de lungă, care a durat exact cât au sorbit câte o ceașcă de cafea fără cafeină. Pacea ce se instalase în sufletele celor doi septuagenari, fu întreruptă de o întrebare simplă și naivă, formulată parcă de un marțian: La ce te gândești?... Mă gândeam la trecut; nici într-un caz la viitor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să-și facă înviorarea, să se spele cu apă rece și să-și primenească ținuta. După nici jumătate de oră, la masă cu același sfeșnic în față însă fără lumânări aprinse, sorbind ca pe o licoare destinată zeilor cafea din ceașca aburindă, precaut ca și cum ar deține cifrul unui seif încărcat cu bijuterii, se hotărî să împărtășească soției răspunsul care-l avea pe buze în momentul când s-a trezit din somn. Am vrut să-ți comunic ceva foarte interesant, dar recunosc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru protocol. Se simțea de la o poștă că mirosea a ceva premeditat, dar... - Porumbeilor, Mama Dolores, adică eu (doar vedeți ce țâțe multilateral-dezvoltate am), care vă poartă de grijă, a pregătit pentru voi ceva, ca să toastăm - apoi toarnă lichior în ceștile de cafea. N-o să beți totuși, numai dacă veți repeta după mine următoarele: În viață, niciodată nu avem voie să ne dăm bătuți! Eu și cu Iozefina, extrem de emoționați, repetăm ținându-ne de mână: În viață, niciodată nu avem voie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu cumva și mortul ăsta le-a fost amant? Nineta a rămas cu țigara în colțul gurii, ca-ntr-un prim-plan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]