3,695 matches
-
pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat, negru, crescut în dezordine pe degete. Am degete mici, cu streașina unghiilor scurtă și sticloasă, degete de copil cuminte și pervers. Citesc cadranul deasupra încheieturii, încă nu e ora șapte. Sprijin ceafa de umărul paltonului inert, trenul toarce mărunt, același balans monoton și metalic. Ușa compartimentului glisează, se deschide, apare o doamnă învelită într-o blană lățoasă. Se așază în colțul de lângă ușă, scutură părul ruginit și aspru. Un chip rectangular, trasat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o geantă de vânătoare, din piele roșcată, și căciula cafeniu-roșcat. Salvele ploii se întețesc, furia cerului mă caută. În obrazul de argilă roșcată, cu porii mari, se deschid povârnișuri și văi, căderi abrupte, taluzuri tandre, coline arse de vânturi. Văd ceafa viguroasă, lobul îndelung ornamentat al urechii, ascult murmurul pe care îl deapănă, ca un ceasornic înfundat, lunecarea cadențată a trenului. Fruntea rugoasă a femeii, surâsul imaginar ; m-ar veghea, ocrotire maternă, ascunsă în muțenie. „Suflu înviorător e spiritul protector al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capta, de departe, urletul de junglă al zilei care-și trezea fiarele. Am coborât bagajele. Le-am lăsat la recepție. Credeam că îți bei deja cafeaua, continuă domnul din fotoliul de-alături. Reuși să-l vadă. Bust lat, gât scurt, ceafa masivă, mâinile placide, îngrijite. Negrul iute al privirii și zâmbetul timid, neterminat. Vestminte apretate, bărbia căptușită de abia vizibile pungi de castor. Degete îngrijite, da... își aminti șervețelul, zâmbi. Colegul Lucian tocmai își căuta, iată, șervețelul ! Scotocea prin buzunarul pantalonilor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a mapei. Pune mănușa înmănușată pe poartă. Oferă un semn amical de despărțire. Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
izbi spinarea solzoasă. Blestemata de șopârlă! Parcă nici nu simțise lovitura și se tot dădea la Enkim, În salturi scurte. M-am apropiat de fiară din spate și, apucând sulița cu amândouă mâinile, am dat să i-o Împlânt În ceafă, dar vârful sări Într-o parte, de parcă aș fi Încercat să-l Înfig Într-o piatră. Lovitura fusese puternică Însă, iar șopârla dădu un fel de cârâit și, dintr-o dată, se răsuci spre mine. Coada groasă Îl izbi pe Enkim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Eu mă făcusem una cu pământul și-i sorbeam din ochi și pe unii și pe ceilalți. Deodată, lupii reușiseră să-l doboare pe bourul ăla uriaș și se repeziseră să-l muște, care de picioarele din spate, care de ceafă, care de burtă. Bourul era Însă puternic și se ridicase, răsucindu-se furios și azvârlind, care Încotro, trei-patru lupi. Hăulind, lupii se năpustiseră din nou asupra lui. În același timp, restul bourilor pășteau mai departe, potoliți, aidoma bivolilor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse ceafa. Negresa nu spuse nimic, Întoarse doar o privire iute spre el și-i adresă un zîmbet idiot, gol și senzual, iar În clipa următoare porni În grabă, pășind cu picioarele subțiri și lungi În pantofii roșii, cu tocuri Înalte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd l-a Împușcat Ed Mears, s-a Întors spre Lawrence și i-a spus cu un zîmbet de bețiv: „Ce zici, Lawrence, Îl nimeresc?“ și-a tras În omul ăla care nu-i făcuse nici un rău, i-a străpuns ceafa, și-apoi s-au năpustit amîndoi asupra casierului și ajutorului lui - i-au omorît pe toți și-au luat-o din loc. „Dacă poți să-ți Închipui“ - i-am spus tatălui tău - „că n-au avut nici un motiv, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
negru? Cât este de scump? Cât trebuie să „consumi" ca să te faci mangă? Poate să bea asemenea vin și bunicul meu bolnav de diabet, hepatită cronică, reumatism degenerativ, cardiac sub tratament, cu junghi în spate, junghi în coaste, junghi după ceafă, în urechea stângă și cu pensia grav ciuntită de Băsescu? întrebări, întrebări, multe întrebări care mi se pun, și eu, habar n-am ce să le răspund, decât că Vinul de post a fost denumit așa, și basta. Până la urmă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de la vârste foarte fragede oamenii sunt puși ca să aleagă, merele, perele, șosetele, cravatele, parlamentarii, președinții. Dar într-o situație destul de încurcată sunt cei de la PD-L, fiindcă măcelarul șef de la Cotroceni, îi pune să aleagă pe 14 mai a.c. între ceafă de Boc, sau șuncă de Blaga. Nu sunt decât câteva zile, de când ne-am dat iar cu stângu-n dreptu', acceptând ceea ce de exemplu Cehia a refuzat, acel ciudat și controversat scut american. Am ales asta, riscând să trezim din hibernare
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe părerea socrului despre el. Cred că ați observat, că zmeul nu e genul de om care să stea la discuții cu femeile, fiindcă știe el ce știe, cum le iei mai mult în seamă, cum ți se urcă după ceafă. Nu sună niciodată acasă de la muncă, să vorbească de sentimente și lucruri fine cu nevasta. Să îi povestească ce zi grea a avut și să întrebe ce mai face zmeulețul cel mic. El are un obicei bărbătesc, bine stabilit, aruncă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
să caute măcar pe Google, cu ce se mănâncă respectiva tocană. Însă, dacă ciocoii sau regii, au căzut în dizgrația fie și nedeclarată a poporului, alta este situația cu Dumnezeii. Ehei, aceștia și-au înfipt bine și viguros ghearele în ceafa blândului și prea mioriticului popor român. Și Doamne, să nu vorbesc iar cu păcat, eu nu vreau să mă ridic la ora aceasta împotriva Slavei Tale, dar am și eu ,păcătosul de mine, ați face smerit o rugăciune ca măcar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care nu-și alăpta copiii pe care nu-i avea. Pentru că nea Miluță nu se învrednicise. Învățătoarea îi asculta poeziile tolănită într-un fotoliu de paie pe prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prispă și, dacă nu-i plăcea rima sau ritmul, pleosc! o palmă după ceafa autorului. Deși acum era o bătrânică sfrijită, în pozele vechi de șaizeci de ani tanti Clemanza apărea ca un zdrahon purtător de ochelari cu lentile-fund-de-sticlă. Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ecranul, căută la radio City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la ceafa lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o mașină-capcană explodase în fața sediului poliției din Bagdad - 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
personalul puțind a târfă nespălată s-a ivit făptura rotofeie a mătușă-mii. Trage după ea un cărucior de butelii cu doi saci în el. Cum dracu’ l-o fi băgat în compartiment? Imediat ce mă vede, îmi arde una peste ceafă: iar umbli în pantaloni scurți? Ditai goblizanu! Aflu că în saci are pâine, cartofi și fasole. Când pleacă la Roman ia pâine, cartofi și fasole, când vine în capitală aduce pâine, cartofi și fasole. Sunt cam 30 de grade la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vine în capitală aduce pâine, cartofi și fasole. Sunt cam 30 de grade la umbră, dar ea e în pantaloni și pulovăr gri, de lână. E tunsă scurt, pierdut la spate și în părți - oarecum stilul lui Mike Tyson. Are ceafa groasă, umeri lați și picioare subțiri-subțiri. Peste fața cu trăsături mărunte - gen Rocky Graziano - are o pereche de ochelari pătrați. O lentilă e neagră - să-i acopere ochiul de sticlă sau bandajul cu leucoplast, când pune ochiul în portofel, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe Sabina, cu muzică rock. Știu că cel mai tare o scoate din minți Judas Priest, cu Breaking the Law. Uneori apelez și la Marilyn Manson, cu Obscene. Efectul e mereu același: țâșnește din pat, îmi trage o palmă peste ceafă, oprește casetofonul și se întoarce în culcuș pentru încă o jumătate de oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina pe după talie, facem și noi cu mâna. Pe lângă noi trec în goană cei care au sosit prea târziu. După ceafă, îmi dau seama că mulți sunt bulgari. Aleargă cu salturi mari, de cangur, trec de Gara Basarab și se afundă în zare. Nu cred că o să reziste mai departe de Giurgiu. Începe să plouă. C XVII După deparazitare, Tubu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
seară. Eu am rămas cu Maria și duduia Oacă, să le spun ce și cum. La cină, Sabina a apărut într-o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe post de poșetă. Era în mare vervă. Maria a încercat timid s-o chestioneze: - Ești bine, mamă? Ți-ai luat medicamentele de la doctoru’ Ionescu? Știi tu, pastiluțele alea verzi. Hm, iar psihiatrul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în țiuitul papagalilor scoși de la unu mai în balcoane de cei de dincolo Prevestind audiența la Iolescu din după-amiaza aceea senilă. Veniserăm bineînfășați în halatul nostru bej care posedase trupurile a mii de alți nebuni iar Zornescu se scărpină după ceafă: ia papucii ăia de pluș și când vă strig intrați fffrumos. Și noi înlemniți în fața mahonului cu clănțău argintiu apoi respecte, dle doctor! și ia așezați-vă acolo!, cu Iolescu la capătul celălalt al curcubeului persan sorbind o țigară - adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind, Tubu se răzgâia în somn, îl împingea pe Cosmin cu pernuțele lăbuțelor în ceafă. Îl împinse până când se prăbuși după fotoliu, de unde ieși cu o privire uluită. Atunci se ridică și Cosmin de la computer. Din stradă se auzeau strigăte, fluierături și huiduieli. Probabil că lumea din cartier se becaliza, așa cum se întâmpla la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]