3,958 matches
-
asupra chestiunii bulgărești, Ignatiev s-a străduit să joace rolul de mediator și să caute să ajungă la un compromis între cele două poziții, dar nici el, nici guvernul rus nu doreau o nouă slăbire a Patriarhiei sau iscarea unor certuri în rîndul ortodocșilor din Balcani. Atunci cînd negocierile nu au dus la nici un rezultat, liderii bisericii bulgare au acționat, expulzîndu-i în 1866 pe episcopii greci. Poarta a devenit serios preocupată de situația nou creată. Nevoind să fie pusă în fața unei
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și nu știam ce poate avea cu mine. Deconspirată, a ieșit la lumină și a sărit cu gura că de ce nu sunam la interfon, de ce stăteam acolo ca vita? Era o zi superbă, v-am spus, și numai chef de ceartă cu babe recalcitrante n-aveam. Dar babornița continua să mă beștelească, să mă facă de băcănie. Cică săptămâna trecută chiar în bloc-acilea murise o fată. O tăiaseră unii. Și din ce susținea ea, am dedus cum că unul dintre atacatorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
el nu se pricepe. Cel mai ciudat mi se pare că, cu toate că îl cunosc de vreo câțiva ani buni, nu ne-am certat niciodată, deși ar fi fost motive. Dar el știa să aplaneze. Blazat îngrozitor, nu mai credea în ceartă. Că un conflict ar schimba ceva. Pentru el, nu mai avea sens. Lumea asta de acum care nu-l mai satisface deloc. Nu-i mai spune mare lucru. Spune o vorbă din Cenaclu sau a unchiului său, Marele Prozator, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
trecut ora prânzului, nici unul dintre noi nu s-a îndurat să meargă la masă și apoi habar n-am avut când zburase vremea și se lăsase seara, iar noi tot pe pârtie eram, nedezlipiți de ea, probabil mă așteaptă o ceartă bună acasă, de nu cumva o să încasez chiar o mamă de bătaie. Dar ce contează, e atât de bine la derdeluș, dacă s-ar putea, mi-aș petrece întreaga viață aici, la săniuș. Și totuși, această fericită primă zi a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
grozăvia? Ei bine, nu înțeleg și deodată mă cuprinde furia, sunt furios pe îngerul Lazarus cu înțelepciunea sa și echilibrul său, cu mutra lui imperturbabilă, toate absolut ridicole, nelalocul lor... Simt nevoia să mă iau de el, caut pricină de ceartă. Îl urmăresc cum stă așezat pe un nor, cu cărticica pecetluită alături, și diverse persoane, unele sosite de la mari depărtări, se perindă prin fața lui, mânate de același gând: să atingă, să deschidă, să citească această cărticică fermecată. Când le vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
taina cărții pecetluite. Și neîncetat, pentru fiecare nou-venit, îngerul are întipărit pe obraz un zâmbet de o bunătate infinită. Culmea, nu obosește niciodată, iar zâmbetul său nu e un zâmbet fals, ci unul pornit din inimă. Tresar: caut pricină de ceartă și acum am impresia că i-am găsit nod în papură, am găsit ce să-i reproșez lui Lazarus - deși susține că mi-e prieten, că e îngerul meu păzitor, pe mine nu m-a lăsat niciodată să ating cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani, se ținea drept și nu ducea deloc lipsă de clienți, și-a dat seama că, deși bătuse bulevardul de zeci și zeci de ori, nu ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să nu mai mănânce după ora șase. După cum se vede, și nefăcutul are un început și un sfârșit. Pentru multă lume, slăbitul e o problemă mai mare decât mâncatul pentru alții. Pentru domnul Gușatu, care nu avea gușă, atentatele teroriste, certurile din Alianță și chiar hărțuielile de la birou și-au pierdut brusc din importanță în dimineața când și-a zis: „Gata, diseară nu mai mănânc nimic, să vedem și noi cum o fi!“. Două erau motivele pentru care domnul Gușatu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
două diviziuni de frontieră era pavat impecabil, mai ales pe partea Venezuelei, și Îmi amintea de regiunile muntoase din jurul Córdobei. În general, se pare că țara aceasta e mai prosperă decît Columbia. La sosirea În San Cristóbal, a izbucnit o ceartă Între proprietarii companiei de transport și noi, care voiam să călătorim În cel mai economic mod cu putință. Pentru prima dată În toată călătoria noastră, teza „lor“ privind avantajele de a călători două zile cu camionul, În loc de a merge trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
În drum spre casă am intrat într-un cinema pentru a vedea Cu metrele vesele din Windsor (muzica de Otto Nicolai). Amu zant. Am trecut și pe la Pisa (Trixy Checais). Nu era acasă, cu toate că avea lumină la ferestre (?). La întoarcere - ceartă cu Mama cu privire la Camarera Major (Madame Simon - fosta noastră proprietăreasă, decăzută la rolul de menajeră). Să știe oare ceva pe socoteala mea? Mamei i se pare că are aerul s-o insinueze. Dar ce temei se poate pune pe suspiciunile
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
această soluție) sau altele, pe latura de fund sau cea mediană, unde nu ai aer și primești în față prin cele patru ferestre uriașe lumina zilei sau, noaptea, lumina crudă a becurilor din stradă. Douăzeci de inși în cameră - scandal, certuri, glume etc. Cămăși de noapte țărănești, pijamale de mătase, halaturi etc. Instalația sanitară primitivisimă. Noapte quasi-ne dormită. Când am intrat în somnul mai adânc - vizita a foarte multe muște. Puțin după aceea - zgomot mare, agitație: e ora cinci și jumătate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
te întrista!" ("Nu mai plânge, baby!") Ei copii, dar frățiorul vostru nu plânge tot timpul ne-a întrerupt mama zâmbind nu? Și-atunci? Nici propunerea noastră n-a convins-o. Dragii mei copii, mai este până la botez, dar încetați cu cearta între voi. Așa ceva nu se cade; nu-i frumos. Voi sunteți frați și trebuie să vă iubiți ca și până acum. Ne-am înțeles? Dincolo de hârjoneala noastră puerilă, chestiunea botezului era cu adevărat o problemă importantă pentru mama. Cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
celebre. Umbla vorba că acolo s-ar tunde și Jean Starobinsky, stea a literelor europene. Uneori, Nino-salon găzduiește aprige dezbateri politicii între italieni în vârstă, care au ales să se stabilească definitiv în Elveția Elveția. Odată, am asistat la o ceartă în toată regula între ei. Cei originari din Nordul Italiei îi acuzau pe cei din Sud că nu muncesc suficient și nu fac treabă așa cum trebuie. Mulți dintre ei era stabiliți în Elveția de mai bine de 50 de ani
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cameră fără legătură cu exteriorul, pentru a studia reacțiile psihice în condiții de singurătate prelungită; în primele trei săptămâni, ei trăiesc aproape liniștiți, îndeplinind exerciții precise, câte 8 ore pe zi; în a 22-a zi, renunțându-se la exerciții, certurile izbucnesc violent între ei (Ziarul Trud). Doi evadați din închisoarea din Butler (SUA) se întorc la mai puțin de 24 de ore în celula lor: unul fiindcă-și pierduse ochelarii, celălalt cuprins de remușcări. La Centrul experimental pentru reabilitarea urangutanilor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
actorul Carmelo Beno, actorul amendat la Roma cu 144 de franci pentru că, jucând într-o seară Hamlet, a pălmuit în plin spectacol și de-adevăratelea pe Margherita Purovitch, Ofelie cu care avusese în culise, înainte de a intra pe scenă, o ceartă extrem de violentă. Ar trebui să-l despăgubim, pentru ca toată lumea - inclusiv cei care-și închipuie că nu joacă zilnic în Hamlet - să înțeleagă că, pălmuind-o avea pe Ofelia, omul acesta n-a făcut altceva decât să demonstreze că între Hamlet
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Din camera de cămin, și-l imagina lângă ea, în genunchi, cu coatele pe calorifer, privind apusul acela sălbatic, soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase ținea ascuns biletul acela mâzgălit. Nu-i veneau în minte certurile lor, nici nopțile nedormite în așteptarea lui, ci doar cerul negru-rozaliu, îmbrățișând-o și purtând-o undeva în visare. Apăs tălpile mele pe urmele pașilor tăi/ Mi-e teamă să-ți ating mâinile/ Nu vreau ca totul să dispară odată cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de. Interese Meschine atunci este normal să mă simt Frustrat! Presa ar putea schimba într-un timp relativ scurt starea societății și a economiei romanești. Dar înloc să facă acest lucru se ocupă cu tot felul de fleacuri, lucruri minore: certuri și povești siropoase. Acum câțiva ani "Monitorul” era un ziar incisiv în care se spuneau lucrurilor pe nume și se spuneau lucruri interesante. Apărea într-o vreme "Monitorul Expres" cu tot felul de articol interesante despre activitatea securității și. a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
o palmă. Unde dă tata crește. și crescuse, desigur. în locul unde se făceau cazările pentru toată stațiu nea era cald, multă lume și aer închis. Spiritele erau foarte înfierbîntate și, în toată îmbulzeala aceea, orice lucru devenea imediat obiect de ceartă. De data asta, tatăl făcuse rost de bilete - prin sindicat, ca în fiecare an - în stațiunea Venus. La cazare era de așteptat întotdeauna foarte mult. Dănuț stătea de-o parte, pe unul dintre geamantane, iar părinții transpirau și se înghesuiau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cîtorva etaje rele pe care trebuia să le străbat. Parterul nu-mi dădea bătăi de cap, cu toate că era mereu întunecos și că acolo se afla ușa unei șoferițe aprige, cu mulți copii, sau ușile unor familii de unde se auzeau mereu certuri. Tot la parter stătea și domnul Popescu, un individ slab, pipernicit, plăpînd ca o femeie, care se pricepea de minune la table, cînd juca pe bancă împreună cu domnul Golescu, dar care își toca soția în mod siste matic și bestial
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și se opusese prin orice mijloace ca părinții să aranjeze ceva pentru fiul lor. Astfel stăteau cei doi în sufra gerie, într-o armonie care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o deține și la care ține cu orice preț, ori dacă acesta este numit pe un post sau o catedră deținute în suplinire de soția primarului, a preotului sau a șefului de post, iar în școala respectivă domnesc intrigile, bârfele, certurile, singurele schimburi de experiență fiind cele în domeniul rețetelor culinare. În asemenea cazuri, noul coleg este izolat, neagreat de către director și oamenii lui, i se fac tot felul de șicane și este sfătuit, direct sau pe ocolite să-și găsească
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
le au, cu vizitatorii, mulți, care nu ezită să le deschidă poarta, cu scurtele răgazuri pentru a vedea pe fugă o emisiune tv. Cât despre lectură... Nu sunt convins că le mai rămâne timp și pentru câte o repriză de ceartă, nelipsită în mai toate cuplurile de vârsta lor. Când m-au condus la mașină, gazdele mi-au pus în portbagaj o sacoșă cu pere (boierești), cu câțiva știuleți de porumb pentru fiert, cu un borcănel de miere de albine în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
umărul pe care voia să își pună capul, erau lucruri greu de găsit. Pentru el nu mai era decât un obiect, o ființă respingătoare, un canal înfundat de gunoaie, sau o noapte întunecoasă fără stele. Căsnicia avea un iz de ceartă și un gust amar. Carlina se simțea uitată și abandonată. Își ridică privirea căutând-o pe a lui și constată ca unul pentru altul nu mai reprezentau o companie plăcută. Privirea lui era plină de ură și dispreț. O privea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Credea că fugise de responsabilitățile de acasă ca un adolescent și acum nu mai vroia să dea socoteală nimănui. - Sunt deja divorțat, adăugă el cu același calm. - Și nu mai poți salva nimic din căsătoria asta? - Nu. Dintr-o singură ceartă s-a dus totul pe râpă. Dintr-o relație extraconjugală a soției mele mi se trag toate. Era s-o rup în bucăți, iar pe el să-l termin, dar mam gândit la cei doi copii pe care-i am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bagajele la mașină. - De ce te grăbești așa de tare? Avem tot timpul din lume înainte. - Parcă erai nerăbdătoare să mergem! Acum ce-i cu tine!? Nu-ți mai pasă? - Dacă te-ar auzi cineva ar crede că suntem puși pe ceartă sau avem ceva de împărțit. Întrun minut sunt gata. Sper să nu fi uitat nimic pe aici. Mașina Porche alerga cu viteză spre destinație. În cei șapte ani de zile cât stătuseră departe de țară mai fuseseră acasă, dar acum
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]