5,610 matches
-
care ar fi fost în Anglia. Ulterior încercase să scrie un cântec pop pe tema legendei. Dar starea de exaltare spirituală se evaporase și nu ieșise nimic din cântec. Și apoi, în aceeași zi a excursiei la mare, avusese loc coșmarul pierderii lui Zet și a plânsului cutremurător al lui Adam, pe care nici măcar salvarea cățelului nu-l putuse șterge. Și acum, după ce se scursese o bucată de timp, lucrul de care Tom își amintea cel mai limpede, laolaltă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la cartea lui de filozofie și a uitat complet de noi. Uneori mă întreb cât de des își aduce aminte măcar că existăm... Nu fi atât de îngrijorată, Hattie, iubito. — Aș vrea să vină odată și să se termine cu tot coșmarul. Dar de ce trebuie să stăm și să-l așteptăm aici. Suntem sclave? Poate că a plecat la Londra să țină o prelegere. Haide să plecăm și noi la Londra. Am așteptat destul. — Am așteptat atâta încât mai putem aștepta puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știu, George minte de îngheață apele. Nu știu ce s-a întâmplat sâmbăta trecută. George e capabil să o fi violat pe fetiță, sunt convinsă că asta urmărea. Tom își aminti de toate necazurile lui, de teribila scenă cu John Robert, de coșmarul zilelor în care stătuse ascuns în Travancore Avenue, de faptul că o pierduse pe Hattie, de îndoielile astea nebunești, care-i chinuiau mintea! Doamne, ce era în mintea lui? Faptul că o pierduse pe Hattie? Cum poți pierde ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dimineața de vineri, Tom pur și simplu nu știu ce să mai facă, ce cale să apuce. Simțea că-i este cu neputință să se întoarcă la Londra și să-și reia viața obișnuită. Vizita la Diane îi apărea acum ca un coșmar, o cavernă tenebroasă din care se ramificau nenumărate drumuri ce duceau, toate, de-a dreptul în iad. Se întreba întruna dacă nu cumva, după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul se terminase îi adusese, s-ar fi zis, oarecare liniște. Dar oare nu se terminase într-adevăr totul, în ciuda acelei groaznice apariții? Cât de oribil, ce-o apucase să vină înapoi, era atât de lipsit de sens, un adevărat coșmar!“ În acel moment intră George în încăpere. Deși ușa salonului era închisă, George le putuse auzi glasurile în timp ce urca scara. Fie că le auzise sau nu, afectă surpriza. — Ia te uită! O scenă de familie, și încă cu băuturi. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se păruse atât de necesar să se ducă la Papuc în seara „dezmățului“. Probabil că voise să o mai vadă o dată pe Hattie. Și pe urmă ea plecase, ea și John Robert se reîntorseseră în America, și el scăpase de coșmar, fusese eliberat. Încercase un sentiment de ușurare? Ăsta era sfârșitul întregii povești și putea, în fine, să ia o pauză. Dar de la ce să ia o pauză, și acum la ce nouă înfiorătoare posibilitate, la ce nouă solicitare și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
își retrăsese cuvintele și, pe urmă, cum Gabriel nu mai contenea cu reproșurile, se înfuriase la rândul lui. Repetaseră întreaga obișnuită ceartă sterilă în legătură cu purtările lui George, pe parcursul căreia Gabriel își amintise subit că avusese cu o noapte înainte un coșmar în care-l văzuse pe George plutind inecat. Și acum, era stăpânită de convingerea că lui George i se întâmplase ceva groaznic. — George era într-o stare teribilă, spusese Gabriel. — Eu l-am găsit destul de mulțumit de sine, îi răspunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert o măsurase în tăcere, cu ochii lui teribili. Încă de pe acum, conviețuirea în casa aceasta micuță, urcatul și coborâtul scărilor, mâncatul și băutul împreună, mersul la toaletă, așezatul pe scaune și ridicatul în picioare, deveniseră o rutină de coșmar, ca aceea a pușcăriașilor. Din când în când, ca s-o scutească pe Hattie de prezența lui, John Robert ieșea în grădină și stătea acolo, sub măr, ca un animal bătut, în timp ce Hattie, asemenea imaginilor pictate într-o casă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înțeleg clar care este vocația mea. Eu, și alți câțiva (mă întreb câți suntem?) am fost aleși pentru a lupta ca o anumită spiritualitate să continue pe această planetă. Nimic altceva decât o reală spiritualitate nu poate salva omenirea din coșmarul tehnocrației, în care oamenii sunt sclavi orbi ai mașinilor. Provocarea aruncată de mașinism a făcut ca, în catacombele sale, spiritul să reînvie la o viață nouă. Dar am sosit oare la timp, mai poate spiritul să supraviețuiască și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atâta nevoie de apă. Am văzut atâta iarbă uscată. Imi pun pelerina, acopăr și rucsacul și pornesc din nou la drum. Mă simt minunat pe acest drum, iar toate mașinile ce mi-au torturat auzul mi se par ca un coșmar de care tocmai m-am eliberat. Aceasta este o zi mai bună decât altele, pentru simplul fapt că am parte de liniște. Cerul este înnorat, iar viteza de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe care îl promovează se vrea universalist. Imaginile împărtășite sunt reduse la rangul de arhaisme de către o rațiune care se impune și vrea să impună. Ea secretă o morală ontologică, un alt mod de a afirma, citându-l pe Nietzsche, "coșmarul binelui în sine". Într-adevăr, a fost spus în diverse moduri: dorind atât de mult binele, se ajunge la contrariul său. Heterotelie! Efecte perverse pentru care istoria oferă numeroase exemple. Să reluăm această formulă a lui Renan care atinge punctul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
toată lungimea străzii I.C. Brătianu și a străzii Judecătoriei și în intersecția pustie dintre I.C. Brătianu și strada Hașdeu, și pe întinderea tuturor străzilor din jur. Numai ea conta. Avea un zâmbet prefăcut, dar și cumva ademenitor, ca într-un coșmar în care zâna cea rea era confundată cu zâna cea bună, și în capul lui Daniel se făcu deodată lumină. Zâmbetul necunoscutei era ademenitor cu un scop precis, acela de a-l induce în eroare cu privire la intenția ei și de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
provocată de Denisa, aflată în dreapta, făcând gesturi din abundență, în timp ce toți se amuzau. În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Apocalipsa după Sile, Dinu D. Nica Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Balul Operei, Josef Haslinger Bella, Jean Giraudoux Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fontana di Trevi, Dan Stoica Geanta cu cinci fermoare,Anton Petrovschi-Bacopiatra Gheața din calorifere și gheața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a pierdut viața având imagini și gânduri intruzive recurente. Începe să se întrebe cu teamă despre propria moarte simțindu-se neajutorat, apatic și fără țintă (Birmes et. al., 2003). Lucrețiu (98-55 i. Hr.) descrie în De rerum natura (Despre natura lucrurilor) coșmarurile ce tulbură somnul celor implicați în evenimente marcante. Regii cuceresc cetăți, sunt luați captivi sau strigă puternic în luptă fără a se deplasa din loc. Chiar dacă nu se referă exclusiv la visele ce reiau momente din traumele trăite, Lucretiu observă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
datele despre agresiuni. Simptomele de somatizare au fost raportate atât de victimele primare, cât și de participantele la studiu. În timp ce victimele resimt durere specifică zonei unde au fost agresate, asistentele resimțeau durere generealizată. Alte simptome comune sunt: greață, insomnie și coșmaruri. Nevoia de suport social și precauția exacerbată sunt, de asemenea, manifestări comune raportate. Farrenkopf (1992) a constatat reacții similare celor trăite de indivizii suferind de traumatizare vicarianta ca urmare a expunerii la victime, în cazul terapeuților ce lucrau cu agresori
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
a empatiei, în timp ce aproape o treime susțineau a fi mai hipervigilenți și mai suspicioși cu privire la ceilați, și mai atenți la propira siguranță precum și la cea a celor dragi. În ceea ce privește diferențele de gen, femeile terapeut manifestau anxietate crescută, teamă mai intensă, coșmaruri și paranoia semnificativ mai pregnanat decât subiecții de gen masculin. Farrenkopf distinge din răspunsurile participanților patru stadii ale imapctului traumatic: șoc, "misiunea", furie și eroziune sau adaptare. Primul stadiu, cel de șoc, se referă la sentimentul persistent de frică și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
și Pearlman (1990), că trauma vicariantă implică schimbări pervazive ale schemelor cognitive este susținută de simptomatologie și rezultatele obținute în literatura de specialitate. Subiecții au arătat schimbări pervazive cu privire la munca lor cu victimele traumelor, ca de exemplu hiperexcitație, neîncredere, evitare, coșmaruri și alterări ale schemelor cognitive. Subiecții investigați au fost în general terapeuți și profesioniști din domeniul sănătății mintale care lucrau cu victime. Modele teoretice Teoria dezvoltării constructiviste Conceptul de traumatism vicariant are la baza teoria dezvoltării constructiviste de sine (Saakvitne
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
activa generând individului o stare de apatie și negare a celor întâmplate. Cu toate acestea, în virtutea tendinței de realizare, conflictul între credințele pre-traumă și informațiile dureroase ce le contravin, se desfășoară în planul conștiinței, în memoria activă, provocând simptomele intruzive: coșmaruri, gânduri și imagini intruzive. Funcționarea mecanismelor de apărare și tendința de realizare au loc simultan fiind responsabile pentru starea fluctuantă a victimei care trece de la negare la retrăirea momentelor traumatice, de la apatie la hiperexcitare. Explicația oferită de Horowitz se potrivește
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
sunt nevoia de confort și cerința absolutistă de dreptate. Cei care nu pot suporta stările de tensiune și nervozitate vor lupta pentru înlăturarea acestor trăiri, concentrându-se asupra lor, sporindu-le importanța și intensitatea, manifestând astfel gânduri și imagini recurente, coșmaruri și alte astfel de simptome specifice. Cerința absolutistă de dreptate este frustrată sistematic de mărturia traumelor ce afectează aleatoriu indivizii, fără a ține cont de sens și dreptate. Aceste rezultate sunt consistente cu teoria despre credința într-o lume justă
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
se învârt în același cerc, ceea ce garantează, pe de o parte, securitatea acestei lumi ezoterice, în mare parte, însă, în același timp, o izolează de cursul general al istoriei, accentuând impresia de atemporal menționată mai sus. Visele, de multe ori coșmaruri, sunt induse de o realitate cu manifestări adesea cvasiapocaliptice, când pământul instabil al Deltei e luat de ape (S-a dus pământul. L-a cărat cu palmele Dumnezeu / în altă lume mai bună și mai săracă), dar apocalipsa lui Rodion
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
a fost năpădit în totalitate de gânduri din cele mai neașteptate. O luptă surdă s-a declanșat înlăuntrul ființei lui. Cei doi principali inamici erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
excursii dus-ne’ntors la dânșii în apartament. Au dărâmat hornu’ că nu-ncăpea seiful. Daaa? Și ce-i ăla seif? Se...Un fel de cutie securizată cu cifru, cu... Mițooo, tragemă de...Nu! Mai bine pișcă-mă, că am coșmaruri. Am visat c-a intrat cineva prin efracție. Imposibil, Mișulică. Suntem singuri singurei ca două lebede pe Marea Moartă cum poate să confirme și Dânsu, care tentreba de seif, care-i o cutie de păstrat valori și are ușă dublă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de propriu-i vînat, cîntărețul cîntat de cîntecul său. Se poate și așa..., s-a și Întîmplat: moartea născîndu-l pe cel viu, tocmai atunci cînd el moare, noima traducerii mai sacră decît originalul, miezul devenit visul coajei, coaja să fie coșmarul miezului, crima să fi sălășluit Încă de la Început În rană, rana să-și viseze cuțitul, iar mie să mi se interzică pe veci ieșirea din vis. Dar deocamdată mi-e bine... Balast...!, tocmai acum să mi se Întîmple una ca
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
al mantrei ultime. Totul se petrece sub o lună plină și răzbunătoare, dar ceea ce mă Întristează este că nu pot să aud cuvintele din acest descîntec militar intonat contra mea. Mă voi prevesti Înaintea voastră, ca un vînat Încolțit de coșmar, ca o umbră a poetului necunoscut căruia astrele Îi Înfierbîntă măruntaiele de argint... Hotărîndu-mi sîngele să-mi fie hăitaș În propriu-mi corp, pe mine rănindu-mă și țintuindu-mi moartea pe piept ca pe o păpușă olandeză, Încuviințez mîinii
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
strada de umbre și-mi arătau că numai imaginația mea bolnavă născocea totul. Atunci mă linișteam. Mă duceam și mă întindeam din nou în pat. Peste câtva timp, însă, reluam totul de la început. Și astfel, nopțile mele deveniseră un continuu coșmar. Nu mai dormeam decât pe apucate și puțin. Câteva ore de somn. Ca să uit, să nu mai fac mereu drumul dintre pat și fereastră, mă apucam de lucru. Citeam ceva despre Robespierre, mă afundam în lectura unor documente, le confruntam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]