16,530 matches
-
locul lui tot la închisoare e. — El a încercat să-l convingă pe Becker să stea de vorbă cu unii dintre vechii lui amici de la Moravuri. Voia ca Becker să-i facă să îi lege lui Bautz o tinichea de coadă sub un pretext oarecare și să-l trimită la un KZ. Dar Becker nu a vrut. A zis că nu puteau să facă asta nici măcar în baza dovezii privind parașuta pe care a încercat să o taie. Mă bucur foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
doctor cu mașina. — Nu recunoști drumul? i-am zis. Ne îndreptăm spre un orășel aflat la sud de Paderborn. Wewelsburg. Sunt sigur că-l știi. Mă gândeam că n-ai vrea să ratezi Curtea de Onoare SS din cauza mea. Cu coada ochiului l-am văzut zâmbind și rezemându-se de banchetă, sau, cel puțin, atât cât putea să o facă: — Asta îmi convine. Știi, chiar mi-ai dat bătaie de cap, Herr Doktor. Să-mi împuști așa martorul vedetă. Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
altundeva decât acolo unde se află: e de-ajuns să te mulțumești cu cele care se prezintă. îți alienezi independența spiritului și libertatea de a acționa dacă pornești să vânezi ceva ce riști să nu găsești. A te întoarce cu coada între picioare generează prea multe ocazii de frustrare din perspectiva logicii hedoniste, pentru că timpul pierdut nu-l mai regăsești niciodată. Aristip deplânge faptul că cei mai mulți oameni nu știu să găsească jubilarea acolo unde se află ea: în adeziunea la clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mereu impresia jenantă a unor trepiede umblătoare. Alături de cele două picioare pe care le are tot omul, cilioaiele mai aveau unul, în spate, pornind din șold cam din locul de unde, din cauza acelorași neștiute legi, nu ne-a mai crescut nouă coada. Datorită acestei conformații, aveau o mare stabilitate pe picioare. Când se așezau, își îndoiau piciorul din spate și-abia apoi se puneau pe scaun. De multe ori nici nu aveau nevoie de scaun și ședeau pe piciorul din spate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
-n mână. Am fost, răspunse cu însuflețire Getta 2. O poveste tristă, bine că s-a terminat. — Și... cum a fost? — Cum să fie? spuse Getta 2. La început bine, cum se-ntâmplă de obicei: ne-am cunoscut la o coadă de demagnetizare, ne-am vorbit, ne-am plimbat. Nu era el prea deștept, dar în schimb era bine făcut, oțel a-ntâia, suedez, când te cuprindea cu brațul mai lung simțeai că e robot, nu cârpă. I-am cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
23 se uită neajutorat spre ceilalți: ce făcea soția lui Gigi? Ceilalți ridicară din umeri. Nu știm, tovarășe Roșca! strigă comandantul. Suntem în spațiu de mult! Vă căutăm pe voi! Unde sunteți? Ce s-a-ntâmplat? Recepție! — Am intrat în coada cometei Halley și ne-a tras de pe orbită după ea! strigă tov. Roșca. Suntem acum pe orbita Halley! Vă rog să interveniți cumva! Comandantul Felix se scărpină în cap: la așa ceva nu se așteptase. — O să facem tot posibilul! strigă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în sfârșit peste „Veac Nou”, satelitul pe care-l căutau de-atâta vreme, însenină, cum s-ar zice, frunțile roboților, deși știau că va fi greu pentru ei să-l ia de la coada cometei Halley. Se gândeau apoi ce să raporteze pe Pământ în legătură cu rapița. Că rapița creștea într-o asemenea măsură pe „Veac Nou” nu părea la prima vedere un lucru rău, chit că satelitul fusese inițial orientat pentru cultura de gogoșari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
făcu loc să intre într-o sală mare, triunghiulară. Un perete era în întregime din sticlă și, dincolo de el, pe-o suprafață de circa un hectar, stăteau tolăniți zeci de porci mari, numerotați pe spinare cu laserul, mișcând încet din cozi. Întreaga suprafață era acoperită de o cupolă din material transparent și rezistent la radiații. În încăpere se mai afla o persoană care, la intrarea oaspeților, acoperi repede cu o husă o cratiță. Inginerul-șef făcu prezentările: inginerul stagiar cutare, tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
imensei platforme, printr-o conductă, țâșniră cocoloașe de tărâțe, coji de cartofi, grăunțe, concentrate, turte de făină de oase etc. O clipă, aeriana turmă păru că se oprește, adulmecând, apoi, într-o hărmălaie teribilă, mișcând din urechi, din picioare, din cozi, ondulându-și trupurile cilindrice, toți porcii încercau, într-o vâslire disperată, să ajungă unde plutea aburindă mâncarea. Era un spectacol fascinant. Un vier mai bătrân, purtând numărul 4, fâlfâind din răsputeri cu niște urechi enorme, ca de elefant, ajunse primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
porcii se răsuciră, privind întrebători spre camera de comandă. — Vă dați acum seama? spuse entuziast Păscuțoiu. Datorită acestui mod de hrănire, ei sunt obligați să-și dezvolte de mici organele cu care pot ajunge mai repede la mâncare: urechile, picioarele, coada. Astfel se lămurește creșterea lor intensivă. Suntem abia la a doua generație hrănită în spațiu, dar deja am observat la câțiva purcei din generația a treia apariția unui fel de șorici ca o membrană între pulpele din față și gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
n-au cumva capace de delcou, m-a rugat tov. Istrate de la Colibași. — Aici „Bourul”, recepție! spuse Dromiket 4. Cine-i? — „Bourul”? Sunt „Veac Nou”! Recepție! — „Veac Nou”? sări ca ars Felix S 23. Unde sunteți, dragă? — Am ieșit din coada cometei Halley! se auzi în difuzor. Am scăpat, fraților! Avem orbita noastră! — Cum ați scăpat? — Nu ne dăm seama! Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit Felix S 23. — Așa bine, o să vă explicăm mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vedem Pământul? Am reînființat brigada, am dat drumul tarafului, am redeschis magazinul și-am închis fabrica. Dar cu rapița asta ce-i? zise Dromiket 4. — Asta ne-am întrebat și noi, răspunse Roșca 7. Pentru că, imediat ce-am intrat în coada cometei, de peste tot s-au ivit primele mlădițe de rapiță. Așa cum cunoașteți și dumneavoastră, când ești trimis undeva în spațiu să cultivi o anume plantă, o anume legumă, este interzis să iei și alte semințe cu tine, tocmai pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât colo că nu sunt din partea locului. În special femeile și fetele mediocre îi urmăreau cu coada ochiului și șușoteau între ele, ba chiar una mai îndrăzneață, pistruiată, strigă în urma lor „Găliganii!”, atrăgându-și însă o palmă zdravănă după ceafă din partea unui mediocru morocănos, îndesat, probabil soțul sau vreun responsabil. În hangarul uriaș, comandantul Aciobăniței văzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
întrucâtva fețele. Fără să-și dea seama, comandantul Aciobăniței și tânăra mediocră pistruiată se desprinseră de ceilalți, luând-o mai în față, pe cărarea dintre barăci. De undeva se-auzea cum se-ncearcă repararea unui difuzor. Aciobăniței se uită cu coada ochiului spre tânără. I se păru că n-arată chiar atât de derizoriu, c-avea și ea, așa cum privea acum în gol, ceva uman pe chip și că nu era, în ciuda nenumăraților pistrui, tocmai urâtă. Se vedea cât colo că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Numai eu, răsad mai rău, Dintr-atîția, prin ce har? Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci... Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrișul de albine, Ne părea la toți mai bine: Țânci ursuzi, Desculți și uzi, Fetișcane Cozi plăvane Înfășate-n lungi zăvelci, O porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții Mucenici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1 Primăvară belalie Cu nopți reci de echinox, Vii și treci Și-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinți oțele Și preț mare La cățele, Fox nebun Scurt de coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume, Se înnoadă! Primăvară belalie, Insomnii de echinox, Dimineți, lăsați să vie Cum venea, băiatul Fox: Capul, cafeniu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Vin să-noate ca-într-o piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice, parodii de sfinte mistere. Dar viața tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate, e departe de această impură industrie. Poezie tristă de însăși tristețea materiei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
descoperi fondul nostru de identitate generală: culoare ultimă și rembrandiană, ireductibilul animal de lumină. Experiența pe care se va întemeia un clasicism fără laicitate, o muzică fără pasiune. Cine își închipuie (fără ironie) sincronismul - o idee? Câinele în cerc după coadă e mânat de o idee. Idee de acest fel este la rigoare sincronismul. Însă, poezia și critica ei nu rabdă asemenea mizerii. Ea nu cunoaște decât ideile hrănite, ca niște plante, din straturi avare îndelung grădinărite (Gloire du long desir
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
primire Lasată de vechii, trecuți în nefire. Hoția e-n floare, totu-i distrus Speranță,morală, totul s-a dus. Doar, în mine, Poetul mai crede Într-o minune, ce nu se prea vede. N.B. Demisul se tot învârte în jurul cozii. Scoate fumuri din pieptu-i de aramă. Pe Marea Neagră, pe la stâni și alte văgăuni! Știe, foarte bine, de ce pisicul-prim e în concediu de lucru (sic !) la Miami și nu proaspăt divorțata, fost doctorand, Udrea! Parcă, tot pe acolo, a fost recent
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
ceară scuze în mod repetat. Indiferent însă de echilibrul precar în care se află umanitatea, iată că se apropie cu repeziciune anul 2014 și pretutindeni începe să miroasă deja a campanie electorală și minciuni. Aleșii neamului își agită din ce în ce mai furioși cozile aranjate la dungă în saloanele de lux, de regulă, ale străinătății, încercând să stoarcă fonduri bănești din aproape orice. Și nu ai cum să nu constați în penibilul spectacol mundan petrecut zilnic în fața ochilor tăi faptul că tragedia umană în
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
Unul din cele mai mici animale, dar cu limba ucigătoare. Este ușor de neglijat prin micimea ei, dar periculoasă prin otrava limbii sale. Lovește fulgerător cu exactitate și cu venin. Nu are alte resurse. Corp mic și vulnerabil. Își lasa coada ruptă și fuge la cel mai mic zgomot. Doar limba ucide... Nu se cade omului lui Dumnezeu să se hrănească cu obiceiurile șopârlei. El este chemat să dea viața prin cuvintele sale și nu să ucidă cu vorba.” Cameleonul Un
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
că nu e loc și basta. Ziua mea neagră. Grăbiți-vă la piață că v-așteaptă clasa muncitoare cu buzunarele pline cu sute. Cu-sute, ați înțeles? Așa să știți. După ce își rostește cu acreală replica, Halviță părăsește scena cu coada între picioare. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Nici la gară nu ți-ar fi mers, Halviță. Tot la dubă ajungeai. HALVIȚĂ: S-au firitisit și țăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbește lor vigilența și atunci e de
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]