4,343 matches
-
-o din ecuație. E mai ușor să privești în exterior decât in interiorul tău. Atunci când privești cu ochii sufletului e ușor să faci alegerile potrivite. Așa cum pictorul așterne pe pânză visul său în culori uimitoare, tot astfel și noi ne colorăm viața astfel încât să ne fie o sursă permanentă de bucurie și împlinire. Se întâmplă însă uneori să nu mai vedem anumite culori, să nu știm să le îmbinăm pentru a obține rezultatul dorit și atunci abandonăm, renunțăm la munca noastră
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
se opaciza. Urmele tatei însă erau altfel, ele nu trădau doar o talpă adâncă de cauciuc, constând din romburi și cercuri bine reliefate care lăsau un fel de desene adânc întipărite. Urmele de pași ale tatei erau negre. Ele nu colorau zăpada și băltițele făcute pe podea cu resturi de pământ sau cu noroiul străzilor neasfaltate, ci cu funingine. Și W. se întoarse călcând apăsat înapoi pe esplanadă, cu privirea ațintită de-a lungul drumului murdar și plin de băltoace. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să fiu observat de ea, din hol sau din sufragerie, pe acea străină care era mama mea, stând pe taburetul îmbrăcat în catifea, înconjurată de toate cutiile cu comorile trecutului ei, împrăștiate pe jos. Mâna ei mângâia duios penele colorate din atelierul vienez al lui Onkel Alfred, aluneca peste altița brodată cu motive românești, netezea pânza țesută din bumbac, „pânza“ - și, în timp ce făcea asta, simțea probabil pielea cu care erau capitonate banchetele trăsurii, încinse de soare, auzea rumoarea pantofilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rupt-o cu toții la fugă care încotro, își închipuie, numai o minune din cer i-ar mai fi putut ajuta să reziste pe grămada aia de moloz, se gîndește. Cioc, cioc, în sfîrșit apare Curistul ținînd în mînă o sacoșă colorată de rafie. Pe unde ai umblat pînă la ora asta? Ce v-ați speriat așa conspiratorilor? Două bătăi scurte și trei mai rare așa ne-am înțeles, de ce vă e frică? Trebuia să zăvorăști ușa, uite cum oricine poate să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zice Petrică, cu atât am rămas din perioada mea pariziană. Aveam toate mărunțișurile astea la discreție. Pepsi-Cola și bere Amstel pe toate gardurile. Droguri la colțul străzii, marocani care se tîrguiau, cinematografe care rulau filme porno după zece seara, bordelurile colorate de pe Saint Denis, pavajele pe unde înaintea mea călcaseră Touluse-Lautrec, Collette și Anaïs Nin, își amintește. — Dușmanii de clasă din mintea Piticului, zice Monte Cristo. Tu ar trebui să înțelegi cel mai bine de ce și-a pus în gînd să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la taclale cu oricine ți se nimerea alături în autobuzul Robur care-i transporta înghesuiți în picioare alături de militari, și pe actorii și regizorii care mergeau spre Studiourile de Film. — Vi s-a făcut poftă, spune Roja, privind la luminile colorate din tavan, care încep să se aprindă rînd pe rînd și să se rotească amețitor. Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
recunoaște Roja, adică să le îndopi cu cultură, ca să te lase în pace, să mai uite de rutina zilnică. Parcă o văd și acum pe Tușica isterizîndu-se de fiecare dată cînd se ridica cortina și dădea ochii de costumele alea colorate din alte epoci. Aplauda ca o nebună, spune Curistul. — Traviata, adică femeie decăzută, sau așa ceva, zice Părințelul, ia uite cine se identifică de minune cu personajul, eu nu i-am oferit niciodată luxul ăsta, femeia trebuie obișnuită cu smerenia și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mi dădea pace, treci pe invers, Părințele, mi-am spus, dar era prea tîrziu. Ca să nu înțelegi greșit, eu am apărut ca să repar ce se mai putea repara, prima dată cînd am trecut pragul Bisericuței și am privit la pereții colorați cu obscenități mi-am zis că ar fi fost cu mult mai bine dacă ar fi dărîmat-o atunci așa după cum fusese planul inițial. — Văd că te dai pe brazdă, înțelege că asta-i tragedia vieții mele, avea și el păsărica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Până să cotim spre sud către Treptower Park și Köpenick, Îl Întrebasem ce anume Îl Îndârjise atât de tare pe ginerele său Împotrivă-i. Spre surprinderea mea, nu se dădu Înapoi de la răspuns și nici nu afectă indignarea, care Îi colora fața cu pete roz, așa cum se Întâmplase de fiecare dată când vorbise despre membrii familiei lui, vii sau morți. — Așa bine familiarizat cu treburile familiei mele cum ești, Herr Gunther, probabil că nu e nevoie să ți se reamintească faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
serii o gravitate care atrăgea responsabilități și primejdii Încă ascunse În ghiocul timpului și de care, atunci, În Împrejurarea festivă și de vacanță, am fi preferat poate să uităm. Seara se Încărcase de autoritatea gravă a incertitudinii, dar se și colora gingaș În afectivitate și În legământul juvenil al Înfrățirii. Încercam să nu privesc centrul ramei În care mă Încadra vorbitorul: „Prezență dizolvantă În planul vieții, tonică În planul artei. Plânsul său e distinct, uneori ininteligibil sau doar bănuit, totdeauna adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nici un suvenir. Nici măcar un afiș cu mine în rolul Nora. Nu că nu mi-ar plăcea să mi se amintească de trecut, însă noul meu rol cere un decor diferit. Mă confrunt cu un public diferit. Am nevoie să-mi colorez în roșu trecutul. Asta este ceea ce-i dă cuiva drepturi adevărate în Yenan. Viitorii mei dușmani țin o oglindă invizibilă. Se spune că pentru a-mi reflecta „defectele politice din naștere”. În oglindă ei zăresc un demon care a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
așterne-ți gândurile pe hârtie și citește-le la mitingul de mâine. Fata tremură în timp ce-și termină discursul. Titlul e „Sufletul diavolului - Denunțarea tatălui meu, Liu Shao-qi”. Efectul este copleșitor. Povestea corupției lui Liu se răspândește peste noapte. Colorată de zvonuri și alimentată de imaginație, monstruoasele amănunte circulă din gură în gură. Pe toate zidurile și clădirile din China sunt caricaturi care-i înfățișează pe soții Liu drept băutori de sânge. Cei doi sunt descriși ca fiind trădători și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
salon, ca să-l vadă. O asistentă încercă s-o pregătească, dar Karin nu auzi nimic. Stătea în fața unui cuib de cabluri și monitoare. Pe pat zăcea un ghem de bandaje albe. În încâlceala de tuburi era o față, umflată și colorată în toate nuanțele curcubeului, acoperită de zgârieturi. Buzele și obrajii lui însângerați erau spuziți cu pietriș incrustat în piele. În părul încâlcit se vedea o bucată de țeastă din care țâșneau fire. Fruntea părea că îi fusese lipită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și să se holbeze, în timp ce ea desenează mici felicitări sau chestii din astea. Drăcovenii cu „Multă sănătate“ pentru străinii din saloanele vecine. Ilustrate cu nou-născuți în coșulețe pe care să le trimită legiuitorilor din Washington. Stă aproape de ea, ajutând-o, colorând înăuntrul conturului cu o mână în timp ce o ține pe ea cu cealaltă. Dacă nu mai e nimeni acolo, îl lasă să-și vâre degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Până atunci, televizorul nostru ne arătase o lume în alb și în negru, totul la fel, chiar și recolta, și congresele de partid, și tovarășul. După aceea a apărut în casă la noi aparatul Grundig și fața tovarășului s-a colorat. Tata nu putea să sufere asta, spunea că la asemenea imagini te poți lipsi de culoare și că aceea era răzbunarea lui, modul lui de a schimba ceva, cât de cât. Stătea atunci neclintit în fața ecranului, îl privea pe tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lor era și ea delicată, dar ușoară și plină de vioiciune. Am devenit melancolic. Asta are legătură cu dorul și e o stare pe care nu prea poți s-o alungi. Imaginile din cap pun stăpânire pe tine și sunt colorate mai ales în albastru. Așa se întâmpla când mă aflam în America și eram melancolic din pricina mamei. La fel se întâmpla și când îmi aduceam aminte de Roma și de signora Maria. Le lăsasem pe toate în urmă, la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
începe cu timpul să ți se pară că te afli la un fel de bâlci, unde fiecare se holbează la celălalt. Se apropia seara, soțul meu încă nu venise de la facultate, soarele tocmai asfințea și blocul de peste drum s-a colorat în roșu. Nu pot să vă spun cât era de frumos. Iar când l-am zărit pe el, asta s-a potrivit de minune cu tot restul. Era acolo vizavi, la etajul trei, fața nu i-o puteam distinge prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
aia, Îți spune turcu’, tu scrie acolo și scrii, și scrii, până se Închide sezonul. Ceaușescu se plimbă prin China și Coreea, oare ce-o să aducă acasă, precis ceva bun, precum bunica cândva când, venind de la târg, aducea turtă dulce colorată cu oglinjoară, nici un strop din apa mării nu ți-a atins pielea și banii câștigați Îi pierzi jumătate În noaptea plecării și jumătate ți-i fură o unguroaică bucătăreasă care zice că s-a Îndrăgostit de tine și dispare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt o litanie, un monolog pe teme străine de gândurile celorlalți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sendvișurile pe care le-am adus cu noi și domnișoara Moore ne-a întrebat dacă ne place excursia asta și noi i-am spus că e ok. Tribunalul era o clădire cu adevărat veche. Deasupra undeva avea ferestre din sticlă colorată în loc de acoperiș. Tot timpul cât am mâncat, băieții cei răi erau sus la ferestre făcând semne. Domnișoara Moore nu putea să-i vadă, din cauză că stătea cu spatele la tribunal. Dacă s-ar fi întors și i-ar fi văzut acolo sus, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bolnavă. Și-un strop gustînd din leacu-i fermecat / într-o femeie nouă m-am schimbat. REGELE-PĂPUȘĂ: Te cred și eu și poți s-o spui oricui / a mai sorbit cîndva licoarea lui! (O sărută.) PRINȚUL-PĂPUȘĂ (Intră cu un ciomag viu colorat în mînă.): Luați seama că flaconul pomenit / cu cap de mort și oase-i zugrăvit. / Și eu iubesc, așa că prin urmare / am din amor puteri de răzbunare: (Le trage celor doi cîte una în cap, ei cad.) Dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
trusa de prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest) Fugi, nenorocito! Efimița începe să plîngă, își adună forțele, ia paharul, toarnă apă în el, pune un lichid dintr-o sticluță, mai pune, gustă, mai pune zdravăn, apa se colorează, scoate fum. Efimița trage aer mult în piept va urma un moment decisiv. Ridică paharul ca o tragediană. EFIMIȚA (patetic): Hai, mamițo, să te culci și dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe, cârne, ale căror nări se îndreaptă automat spre nord încă de la naștere. Și așa râmân pentru tot restul vieții. Ei sunt întruchiparea copiilor din cărțile de colorat, copiii la care se referă indicatoarele rutiere pe lângă care trecem la Union, New Jersey, cu textul LOC DE JOACĂ PENTRU COPII și CONDUCEȚI PRUDENT, NOI NE IUBIM COPIII - ei sunt băieții și fetele „din vecini“, puștimea care cere întruna „rabla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aruncă o scurtă privire amuzată celor doi și se ferește tocmai la timp de câțiva copii care aproape că dau peste el atunci când ies tropăind veseli dintr-un gang aflat în apropierea unei simigerii. Încep să ridice gălăgioși un zmeu colorat peste acoperișurile caselor. Un câine slab și pipernicit latră subțire, jucăuș, încurcându-se printre picioarele lor. O femeie corpolentă, în halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]