7,605 matches
-
variabilitatea interindividuală. De la nivelul componentelor particulare, atributul stabilității și invarianței a fost extins la nivelul ansamblului personalității. În cvasitotalitatea definițiilor personalității se menționează ca esențială nota constanței, atât în planul structurii interne latente, cât și în cel al expresiei ei comportamentale externe. Pentru a se pune în evidență constantul la nivel populațional, care trebuia să devină etalon general de referință pentru ierarhizarea și clasificarea cazurilor individuale, s-a recurs, cum era și firesc, de altminteri, la serviciile statisticii. Primele procedee statistice
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a caracterului, temperamentului, intelectului și fizicului individului care determină modul său unic de adaptare la mediu”. De la nivelul întregului, relativizarea stabilului se coboară și la nivelul componentelor: „Caracterul denotă sistemul comportamental conativ mai mult sau mai puțin stabil și durabil al persoanei (voința); temperamentul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil al comportamentului afectiv (emoția); intelectul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil și durabil al comportamentului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în Statele Unite și funcționarea programelor de educație în psihologie în cadrul universităților. Oficial, APA consideră că educația și pregătirea psihologilor se pot face într-unul din următoarele domenii/câmpuri ale psihologiei: a) psihologia clinică: evaluarea și tratarea tulburărilor mentale, emoționale și comportamentale; b) consiliere psihologică: consiliere și suport în vederea depășirii cu succes a schimbărilor majore de viață (carieră, mariaj, pierderea cuiva drag etc.); c) psihologia dezvoltării: studiul dezvoltării umane pe parcursul vieții; d) psihologia educațională: studiul procesului de predare și învățare; e) psihologia
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
un mediu relativ stabil, cu fluctuații mici și regulate. Considerăm că în mediul universitar românesc actual strategia de diversificare are mai multe avantaje. Din punctul de vedere al Catedrei de Psihologie, „diversitate” înseamnă promovarea pluralismului teoretic și metodologic, didactic și comportamental care se reflectă la nivelul relațiilor interpersonale din Catedra de Psihologie, al relațiilor cu studenții și cu exteriorul (alte catedre, departamente, facultăți, universități, comunitatea etc.). Putem analiza cel puțin patru tipuri de diversitate: a) diversitatea teoretică, ce se concretizează în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
performanța în contextul schimbării sarcinii sunt diferite de simpla învățare a unei noi sarcini, deoarece reclamă „uitarea” a ceea ce presupunea realizarea sarcinii anterioare și „reînvățarea” sarcinii în contextul schimbării (Chan, 1996; Lewin, 1951). Adaptabilitatea fiind definită ca serie de cerințe comportamentale necesare performanței în contextul schimbării, autorii au considerat că este benefic să se axeze asupra unor aspecte unidimensionale ale performanței (Campbell, 1990; Motowidlo, Van Scotter, 1994). În legătură cu performanțele în muncă, Borman și Motowidlo (1993) fac distincția între performanța în sarcina
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
un nivel ridicat de angajare în sarcină și nu se autoevaluează ca fiind competenți ar putea fi tentați să abandoneze sau să-și scadă standardele de performanță după o serie de decizii slabe, care apar fără un motiv evident. Tendințele comportamentale asociate cu dependența pot genera niveluri ridicate de performanță în situațiile decizionale post-schimbare. O înțelegere crescută a noii situații poate fi obținută prin evaluarea metodică, atentă și calculată a consecințelor decizionale în ambele contexte (nou și vechi). 5. Adaptabilitate și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
5.3. Analiza dimensiunilor de personalitate Cercetătorii consideră că putem înțelege mai bine mecanismele relației dintre personalitate și performanțele individuale pe măsură ce investigăm dimensiuni mai precise ale personalității (Hough, 1992; Schneider, Hough, Dunnette, 1996). Dimensiunile înguste sunt definite în termeni mai comportamentali decât dimensiunile Big Five, ceea ce permite evaluări mai precise ale efectului acestor dimensiuni asupra altor variabile. Hough (1992) consideră că dimensiunea conștiinciozității ar trebui descompusă în autorealizare și ordine. Autorealizarea vizează anumite niveluri ale voinței și măsura în care un
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
este destul de dificil de a face estimări precise ale dimensiunilor deschiderii spre nou. Oricum, ideile (plăcerea de a jongla cu teorii, abstracțiuni, rezolvarea de probleme) și acțiunile (încercarea unor lucruri diferite, învățarea unor lucruri noi) par mai consistente cu cerințele comportamentale specifice adaptabilității decât fantezia (visarea cu ochii deschiși, imaginația activă), sentimentele (emoții puternice, conștientizarea stărilor emoționale), valorile (toleranță față de alte stiluri de viață, perspective controversate) sau estetica (preocupare pentru arte, muzică, estetică). Rezultatele acestei analize suplimentare sunt prezentate în tabelul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
decât abilitățile cognitive generale, în estimarea performanței decizionale de după schimbare. Astfel, putem afirma că decizia în contexte de schimbare impune cerințe deosebite față de decizia în contexte stabile, în care informația este procesată mai mult sau mai puțin automat, iar cerințele comportamentale sunt explicite. Un alt rezultat interesant este că diferențele individuale de adaptabilitate (exprimate prin conștiinciozitate și deschidere spre nou) sunt predictori mai buni decât abilitățile cognitive generale. 8. Efecte diferite ale dimensiunilor conștiinciozității Conștiinciozitatea este considerată a fi al doilea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Principalele concepte cu care operează analiza tranzacțională, utile în abordarea de față, sunt cele de stare a eului și tranzacție. Berne (1961) descrie starea eului în mod complementar: fenomenologic, este un ansamblu de sentimente, operațional - un sistem de pattern-uri comportamentale, iar pragmatic, reunind cele două puncte de vedere, un sistem de gânduri și trăiri emoționale care determină un sistem concordant de comportamente. Stările eului (Copil, Adult, Părinte) sunt registre variate și bogate în potențialitate, fiecare dintre ele la fel de bună ca
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
grupul, relațiile interpersonale securizează afectiv, răspund trebuințelor de afiliere, sociabilitate, recunoaștere, stimă), în plan cognitiv (schimbul de informații, cunoștințe, materiale are avantajul că se asociază cu economisirea de efort, resurse și, mai ales, facilitează reușita performanțială), cât și în plan comportamental (prin susținerea deprinderilor de relaționare, comunicare, întrajutorare). Așadar, colaborarea, cooperarea au efecte benefice în aceste trei planuri și, implicit, efecte adaptive la cerințele, condițiile mediului academic. Desigur că există grade diferite de manifestare a tendinței de colaborare: unii apelează la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
1930; Middleton, 1941; Cattell & Stice, 1954 ș.a.); modelul funcțional; este focalizat pe funcțiile și responsabilitățile conducerii, pe ceea ce face liderul actualmente în raport cu necesitățile grupului; abilitățile liderului pot fi învățate și dezvoltate (Kretch, Crutchfield, Ballachey, 1962; Mintzberg, 1973 ș.a.); modelul categoriilor comportamentale și al stilurilor de conducere: analizează tipurile de comportamente ale persoanelor aflate în poziții de conducere și influența acestor comportamente asupra performanțelor grupului; se atrage atenția asupra mărimii comportamentelor de conducere și asupra importanței stilului de conducere - manieră relativ tipică
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Bowers, Seashore, 1969; Bales, 1970; Blake, Mouton, 1972; Lewin, 1967; Maier, 1957; Tannenbaum, Schmidt, 1961; Reddin, 1970 ș.a.); modelele situaționale și modelul contingent: scot în evidență importanța situației și analizează interacțiunile dintre variabilele implicate în situația de conducere și structurile comportamentale ale liderilor; nu există „cel mai bun stil de conducere” (Fiedler, 1967; House, 1971; House, Mitchell, 1980; Hersy, Blanchard, 1993); modelul tranzacțional (al schimbului social): concepe conducerea ca pe o tranzacție, un schimb social între lider și subordonați - fiecare dă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
achiziționarea și menținerea conducerii; medierea efectelor personalității asupra eficienței conducerii de însăși interacțiunea acestei personalități cu situația de conducere, inclusiv variabilele ce țin de subordonați; identificarea unor variabile de personalitate de tip fluid, necristalizat și care susțin adaptabilitatea și flexibilitatea comportamentală a liderului; studiul unor variabile, hipercomplexe și dinamice, într-o manieră științifică riguroasă. Este incontestabil că personalitatea liderului reprezintă un factor important al conducerii, dar aceasta trebuie văzută ca o rezultantă a unor însușiri psihoindividuale și a anumitor cerințe de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
exprimate prin formula „savoir, vouloir, pouvoir” (Pasquasy, 1960, pp. 169 și urm.). 4.1. Dimensiunea cognitiv-informațională O primă variabilă majoră, în concepția noastră, o constituie cunoașterea rolului psihosocial de către liderul militar. Pentru aceasta am elborat CHESTIONARUL CR, cu cinci categorii comportamentale de conducere: considerație pentru subordonați (CR1); motivarea subordonaților (CR2); preocuparea pentru rezolvarea sarcinii cu ajutorul subordonaților (CR3); clarificarea rolului și facilitarea interacțiunii subordonaților (CR4); flexibilitatea comportamentală a liderului militar (CR5). Indicatorii de fidelitate și validitate obținuți pentru Chestionarul CR sunt semnificativi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cunoașterea rolului psihosocial de către liderul militar. Pentru aceasta am elborat CHESTIONARUL CR, cu cinci categorii comportamentale de conducere: considerație pentru subordonați (CR1); motivarea subordonaților (CR2); preocuparea pentru rezolvarea sarcinii cu ajutorul subordonaților (CR3); clarificarea rolului și facilitarea interacțiunii subordonaților (CR4); flexibilitatea comportamentală a liderului militar (CR5). Indicatorii de fidelitate și validitate obținuți pentru Chestionarul CR sunt semnificativi, astfel că instrumentul a fost folosit atât pentru autoevaluare, cât și pentru interevaluarea comportamentelor de rol specifice liderului militar. Esența competenței psihosociale o constituie raportarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
Motivația pentru conducere. Unul dintre elementele de noutate ale cercetării constă în faptul că factorii motivaționali pentru conducere nu au fost stabiliți in abstracto, ci, în sensul teoriei lui Vroom (1964), prin Valența (V), Expectanța (EX) și Instrumentalitatea (I) categoriilor comportamentale de conducere specifice liderului militar: considerație pentru subordonați (CR1), motivarea subordonaților (CR2)), preocuparea pentru sarcină (misiune) (CR3), clarificarea rolului și facilitarea interacțiunii (CR4), flexibilitatea comportamentală (CR5). Se obțin astfel 15 indicatori motivaționali primari (V1-V5, EX1-EX5, I1-I5 pentru fiecare dintre cele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în sensul teoriei lui Vroom (1964), prin Valența (V), Expectanța (EX) și Instrumentalitatea (I) categoriilor comportamentale de conducere specifice liderului militar: considerație pentru subordonați (CR1), motivarea subordonaților (CR2)), preocuparea pentru sarcină (misiune) (CR3), clarificarea rolului și facilitarea interacțiunii (CR4), flexibilitatea comportamentală (CR5). Se obțin astfel 15 indicatori motivaționali primari (V1-V5, EX1-EX5, I1-I5 pentru fiecare dintre cele cinci categorii comportamentale), trei indicatori motivaționali parțiali (V, E, I în raport cu toate comportamentele de conducere, notați VT, EXT și IT), cinci indicatori motivaționali complecși (VxExI
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
specifice liderului militar: considerație pentru subordonați (CR1), motivarea subordonaților (CR2)), preocuparea pentru sarcină (misiune) (CR3), clarificarea rolului și facilitarea interacțiunii (CR4), flexibilitatea comportamentală (CR5). Se obțin astfel 15 indicatori motivaționali primari (V1-V5, EX1-EX5, I1-I5 pentru fiecare dintre cele cinci categorii comportamentale), trei indicatori motivaționali parțiali (V, E, I în raport cu toate comportamentele de conducere, notați VT, EXT și IT), cinci indicatori motivaționali complecși (VxExI pentru fiecare categorie comportamentală de conducere, notați VEI1-VEI5), precum și un indicator motivațional global care include V, EX, I
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
astfel 15 indicatori motivaționali primari (V1-V5, EX1-EX5, I1-I5 pentru fiecare dintre cele cinci categorii comportamentale), trei indicatori motivaționali parțiali (V, E, I în raport cu toate comportamentele de conducere, notați VT, EXT și IT), cinci indicatori motivaționali complecși (VxExI pentru fiecare categorie comportamentală de conducere, notați VEI1-VEI5), precum și un indicator motivațional global care include V, EX, I pentru toate categoriile comportamentale de conducere, indicator notat VEIT. Se realizează astfel o abordare mai nuanțată, mai analitică a motivației pentru conducere. 2) Factorii de personalitate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
parțiali (V, E, I în raport cu toate comportamentele de conducere, notați VT, EXT și IT), cinci indicatori motivaționali complecși (VxExI pentru fiecare categorie comportamentală de conducere, notați VEI1-VEI5), precum și un indicator motivațional global care include V, EX, I pentru toate categoriile comportamentale de conducere, indicator notat VEIT. Se realizează astfel o abordare mai nuanțată, mai analitică a motivației pentru conducere. 2) Factorii de personalitate, considerați variabile aptitudinale, sunt variabilele CPI (Pitariu, 1995). Notația lor este cea consacrată în literatura de specialitate. 4
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
variabile din studiul nostru, în total 41 dintre cele 76 de variabile inițiale, care au o corelație semnificativă (p<0,05) cu variabila dependentă eficiența conducerii (EC): cinci variabile cognitive; 12 variabile motivaționale; 11 variabile de personalitate CPI; 13 variabile comportamentale (CR, instrument propriu și LBDQ). În cercetarea noastră asupra colecției de date s-a aplicat analiza factorială cu extracție în componente principale; matricea inițială rezultată a fost prelucrată printr-o rotație matematică VARIMAX. Rezultatele obținute ne impun două observații de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
și grijă față de aceștia (CR1). Comandantul trebuie să știe să-și convingă (PER) subordonații și colaboratorii, în condițiile cunoașterii personalității acestora (ISI), și, de asemenea, să le reprezinte interesele, trebuințele etc. (RE). Un statut aparte îl are variabila FX (flexibilitate comportamentală - CPI). Prezența acesteia din urmă cu semnul „-” în structura factorului stil de conducere militară, corelația sa negativă cu EC (eficiența conducerii) - 0,35 (p=0,000) demonstrează că anumite concepte trebuie redefinite în contexte organizaționale diferite, după cum anumite instrumente psihodiagnostice
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
conducere - tatonarea așteptărilor nivelului superior și adoptarea unor decizii și comportamente pe „placul” acestora -, ci despre adoptarea unor decizii și comportamente convergente cu scopul supraordonat al respectivei entități organizatorice. Interpretarea noastă este validată și de faptul că pentru toate categoriile comportamentale am cerut subiecților să aprecieze în ce măsură acestea au fost cerute explicit sau implicit de șefii direcți. Subiecții eșantionului au apreciat astfel că, doar la categoria comportamentală CR3 (preocuparea pentru sarcină), așteptările șefilor au fost transmise explicit (m=3,82, pe
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
respectivei entități organizatorice. Interpretarea noastă este validată și de faptul că pentru toate categoriile comportamentale am cerut subiecților să aprecieze în ce măsură acestea au fost cerute explicit sau implicit de șefii direcți. Subiecții eșantionului au apreciat astfel că, doar la categoria comportamentală CR3 (preocuparea pentru sarcină), așteptările șefilor au fost transmise explicit (m=3,82, pe o scală de la 1 la 5), considerând acest lucru ca fiind prioritatea îndeplinirii misiunilor. La celelalte categorii comportamentale așteptările explicite ale șefilor direcți au fost nesemnificative
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]