3,867 matches
-
cărora le place să o regăsească în aspectele sale atât lingvistice (prin dicția formulară), cât și în aspectele sociale, poetice și religioase. Astfel Steve Reece remarcă pe bună dreptate că această familiaritate a audienței lui Homer permite aprecierea nuanțelor și conotațiilor de dicție a formulelor, recunoașterea secvențelor semnificative și a modelelor în combinații variate. Fapt capital în discernerea aluziilor, ironiei, parodiei, umorului, prolepselor conținute în aceste scene. Dacă așa stau lucrurile, ce ne învață multiplele variații ale scenelor de ospitalitate din
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și abominabilă". Claude Girard 476 reamintește că Jones a raportat la caracterul anal compulsia și plăcerea atașată de interesul pentru fața ascunsă a lucrurilor, pentru explorarea reversului, plăcerea răsturnării, gustul secretului pentru secret și elucidarea enigmelor 477. Reamintind etimologiile și conotațiile cuvântului secret (cameră secretă pentru a desemna locul de ușurare, înrudirea între secret și excrement, asocierea cu mirosurile (o știre care transpiră) etc., el subliniază legătura secretului cu analitatea și chiar prin aceasta cu problemele darului, ale datoriei, ale schimbului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
găsi alături a situației acustice a apartamentului nostru, descriere care spre pedeapsa publică și puțin dureroasă a familiei mele, a apărut tocmai într-o mică revistă din Praga"502. Este vorba de un text deosebit de interesant și cu foarte puternice conotații autobiografice intitulat Vacarm (Grosser Lärm): "Stau în camera mea, în cartierul general al zgomotului din întregul apartament. Aud cum se trântesc ușile, zgomotul lor mă scutește doar să mai aud pașii celor ce aleargă de la una la alta și mai
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
franceza o reprezintă în mod exemplar). În Castelul institutorul îi răspunde lui K. care îl întreabă dacă îl cunoaște pe conte, în franceză, spunându-i: "Gândiți-vă la aceste urechi nevinovate"617. Elevii nu pot înțelege această limbă cunoscută pentru conotațiile ei licențioase, echivoce și imorale. Ea este limba "cuvintelor aluzive" și întărește aspectul amenințător și periculos al referentului. În mod mai general, limba - diferită prin aceasta de limbaj - implica diversitate, babelizare și cosmopolitismm 618. Aceasta înseamnă că existența însăși a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Desjonquères, Paris, p. 42. 256 Mme Durand, Les Petits Soupers, p. 141. 257 Vezi pasajul Pommeray. 258 Am putea spune cu Ana Gonzalez că povestirea ia "dimensiunea unei construcții, în sensul de artificiu sau, dacă vrem - și pentru a evita conotațiile peiorative ale acestui cuvânt - de artefact, fiindcă este vorba mai puțin prefăcătorie și înșelăciune și mai degrabă de un fapt de artă (artis factum)" ("Topographie baroque d'un décentrement", în Lendemains, 91/92, 1998, pp. 44-45). Cu semnele sale suprabundente
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
-se în discuție trei situații diferite: conflicte care trebuie preîntâmpinate, crize ce necesită să fie administrate și diferende ce urmează să fie rezolvate.69 Diplomația de criză/crizei (crisis diplomacy) sau managementul crizei (crisis management) sunt sintagme folosite cu aceeași conotație, ambele făcând referire la eforturile de gestionare și soluționare a conflictelor.70 Diplomația preventivă se situează între diplomația de criză și cea tradițională, fiind prezenta în cazul unor diferende de o intensitate mai mare decât în situațiile în care activează
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a individualiza un set de noțiuni circumscrise unui domeniu este marcat inevitabil de un sens originar care, de obicei, tinde să acopere „esența” acelui domeniu al cunoașterii și să se adreseze unui cerc de inițiați, el capătă, în contextul reinterpretării, conotații sau derivații de la sensul pretins originar, conotații cu care acesta din urmă se află într-o relație directă. în afara denotației, care are intenția de a depozita tot ceea ce pare a fi specificul unei discipline, sensurile sale derivate concură în a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
unui domeniu este marcat inevitabil de un sens originar care, de obicei, tinde să acopere „esența” acelui domeniu al cunoașterii și să se adreseze unui cerc de inițiați, el capătă, în contextul reinterpretării, conotații sau derivații de la sensul pretins originar, conotații cu care acesta din urmă se află într-o relație directă. în afara denotației, care are intenția de a depozita tot ceea ce pare a fi specificul unei discipline, sensurile sale derivate concură în a reproduce „cel mai fidel”, poate mai fidel
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
continua să coincidă cu cea a Moscovei: o „răscoală armată contrarevoluționară”, organizată de reacțiunea internă sub conducerea „cercurilor agresive ale puterilor imperialiste”. Aprecierile asupra politicii interne a guvernelor ungare, în special a celui condus de Imre Nagy, aveau însă ample conotații specific românești. „Greșelile” liderilor comuniști maghiari semănau în mod izbitor cu acelea de care fusese acuzată Ana Pauker în momentul îndepărtării ei, în 1952, precum și cu acelea de care erau învinuiți Miron Constantinescu și Iosif Chișinevschi, acum, în iunie 1957
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării în anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa în țara gazdă și are, în ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, în timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, având astfel valențe negative mai pregnante. în ceea ce privește situația românilor din străinătate după cel de-al Doilea Război Mondial, definiția pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cercetat dinamica relației de parentelă în cazul de față, ținând seama de factorii determinanți. Pentru definirea Alianței Civice ca grup de presiune, lucrurile sunt clare (vezi, de pildă, Charlot, în ibidem); specificăm doar că termenul nu are nici un fel de conotație peiorativă. Altfel, fără să conceptualizeze, Dan Pavel și Iulia Huiu descriu pe larg raporturile dintre Alianța Civică și CDR, respectiv PNȚCD (de exemplu, pp. 306-307). O ultimă obiecție metodologică se referă la verificabilitatea surselor citate. Nici într-o carte de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cauzală, nomologică. Dacă derivăm rațional ceva, o facem printr-o deducție în cele din urmă cauzală. Chiar și raționalitatea teleologică, axiologică, valorică conduce la o coerență cauză-efect, prin adecvarea mijloacelor la scopuri. Este semnificativul invocat de Levi-Strauss compatibil cu aceste conotații ale raționalității? Putem adică găsi un alt logos de tăria logicii din cea de a doua tematizare, care să confere lumii o inteligibilitate semnificantă? Pentru început vom spune că în discursurile oamenilor există și alte figuri decât cele logice, ale
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
îi este proprie și care se poate descrie anterior oricărei aplicări. Generalitatea teoriei lui Hjelmslev o face aplicabilă mult dincolo de teritoriile lingvisticii pentru a analiza orice sistem de semne, orice semiotică, ca pe o limbă prin asimilarea fenomenele denotației și conotației. într-adevăr, ceea ce la Saussure era planul semnificanților devine la Hjelmslev planul expresiei iar ce era planul semnificaților devine planul conținutului. în fiecare din cele două planuri lingvistul danez distinge apoi două straturi: forma, care poate fi descrisă exhaustiv, simplu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
lingvistica lui Hjelmslev, care, așa cum atrăgeam atenția într-un paragraf anterior, face posibilă cercetarea semiologică a unor sisteme duble, de acest tip, unde unul constituie planul conținutului sau planul expresiei celuilalt, adică a unor sisteme în raport de denotație sau conotație unul cu celălalt, ori în raporturi de limbaj obiect și metalimbaj. Totuși cazul Modei este mai complicat: dacă mesajele limbajului articulat sunt în mod normal saturate prin două sisteme - denotație-conotație -, Moda introduce un al treilea sistem "natural", constituit printr-un
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în raport cu veșmântul feminin, și acest dublu sistem este reluat ca semnificant într-un al treilea și ultim sistem, pe care Barthes îl numește "retoric". Ca în Mythologiques sau în analiza literaturii, ne aflăm și aici pe linia studiului semiologic al conotației în care un prim mesaj, sau mesajul literal, servește de suport unui sens secund, de ordin, în general, afectiv sau ideologic. Cu toate că aceste conotații funcționează social, nu trebuie să ne lăsăm înșelați: răspunzând în 1961 chestionarului revistei Tel Quel, Barthes
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Ca în Mythologiques sau în analiza literaturii, ne aflăm și aici pe linia studiului semiologic al conotației în care un prim mesaj, sau mesajul literal, servește de suport unui sens secund, de ordin, în general, afectiv sau ideologic. Cu toate că aceste conotații funcționează social, nu trebuie să ne lăsăm înșelați: răspunzând în 1961 chestionarului revistei Tel Quel, Barthes a atras atenția că Moda, ca și Literatura, sunt "sisteme homeostatice", adică sisteme a căror funcție nu este aceea de a comunica un semnificat
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
al obiectelor studiate, fără a mai necesita intervenția limbajului matematic formalizant. O diferență mai importantă la nivelul lecturii semiologice structurale între pozițiile celor doi structuraliști de orientare lingvistică pare să intervină prin interesul teoretic și tentativele de analiză efectivă a conotațiilor întreprinsă de Roland Barthes în Mythologie (1957), L'Empire des Signes (1970) și în S/Z (1970). Și, într-adevăr, analiza conotațiilor ar putea reprezenta încă mai mult, și mai general, o depășire a limitelor analizei structuralismului de orientare lingvistică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
celor doi structuraliști de orientare lingvistică pare să intervină prin interesul teoretic și tentativele de analiză efectivă a conotațiilor întreprinsă de Roland Barthes în Mythologie (1957), L'Empire des Signes (1970) și în S/Z (1970). Și, într-adevăr, analiza conotațiilor ar putea reprezenta încă mai mult, și mai general, o depășire a limitelor analizei structuralismului de orientare lingvistică mulțumit să descrie structura spațiului semantic al operelor culturale, spre evidențierea polisemiei acesteia, a semnificațiilor multiple, individuale și colective, conștiente, inconștiente și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
să descrie structura spațiului semantic al operelor culturale, spre evidențierea polisemiei acesteia, a semnificațiilor multiple, individuale și colective, conștiente, inconștiente și non-conștiente, imaginare sau ideologice, care se întrețes în textura ei unică. Cea mai riguroasă dintre aceste tentative este analiza conotațiilor nuvelei Sarazine a lui Balzac, din S/Z: fiecare unitate a textului este analizată în funcție de cinci coduri - codul acțiunilor, codul hermeneutic, codul cultural sau de referință, codul semnelor sau semnificațiilor conotației, codul simbolic -, care funcționează într-un fel ca și
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
unică. Cea mai riguroasă dintre aceste tentative este analiza conotațiilor nuvelei Sarazine a lui Balzac, din S/Z: fiecare unitate a textului este analizată în funcție de cinci coduri - codul acțiunilor, codul hermeneutic, codul cultural sau de referință, codul semnelor sau semnificațiilor conotației, codul simbolic -, care funcționează într-un fel ca și coloanele în analiza mitului la Levi-Strauss, numai că aici lipsesc liniile. Intenția lecturii semiologice a lui Barthes depășește cadrele primei generații structuraliste, anticipând criticile lui Derrida: "Dacă nu se caută să
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a părăsit categoriile cu care lucrase și înainte, instrumentele sale obișnuite: întregul spațiu semantic al nuvelei așa cum este înregistrat în cele cinci coduri evidențiază structura unei extinderi sau generalizări a castrării, a stingerii dorinței. Iată deci că și în analiza conotației rămân în funcțiune și sunt puse la lucru, deși nu intenționat și poate nu perfect conștient, aceleași instrumente care provin din conceptualizările unei psihanalize antropologizate, folosite și anterior, pentru analiza teatrului racinian. Definiția structurii semnificative, pe care, pe urmele lui
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cât și procedeele și metoda ei este ideea saussureană a arbitrarietății semnului lingvistic și semiologic, prezentă atât ca atare, cât și sub forme metamorfozate "coerență semnificativă", "figurativ". Procedeele ei sunt cele ale paradigmelor și sintagmelor, opozițiilor și pertinenței fonologilor, semioticilor conotației și denotației, sau cele mai difuze, dar cu punct de plecare dat, ale coerenței semnificative și figurativului. Evidențiată cu mai mult sau mai puțin formalism, structura se prezintă mereu ca un grup de relații între elementele respectivului sistem semnificam, prin
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a diferenței. Diferența este originară și nu mai putem căuta nici o explicație în spatele ei. Ea nu are a face cu ideile de distribuire atomară sau de opoziție dialectică, ci este de căutat pe căile împrăștierii și încrucișării, în jocul urmelor, conotațiilor, ramificărilor și răsturnărilor. Această pluralitate nu este dezordine, sau pedeapsă a divinității (apropo de Turnul Babei, a cărui metaforă o utilizează pentru a apropia textualitatea arhitecturii de scriitură în general), ci consecință a limbii. în strânsă conexiune cu diferența astfel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
R.G. Nu. Wim Wenders ăsta face un cinema, Schlöndorff alt cinema, Werner Herzog total alt cinema! Deci, au fost foarte multe individualități care, spre deosebire de noul val al filmului românesc, în care filmele cam seamănă între ele, o spun fără nici o conotație negativă (și cred că seamănă pentru că au la bază, de fapt, un scenarist extraordinar, a cărui mână se simte cam în toate filmele mari de până acum, Răzvan Rădulescu, autorul scenariului și la filmul meu "Călătoria lui Gruber") în Germania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
totuși, o divă. A.V. Care este definiția divei în accepția dumneavoastră, doamnă Teodora Gheorghiu? Teodora Gheorghiu Aici ați atins un subiect destul de delicat. Pentru mine, cuvântul acesta nu reprezintă foarte mult. Îi dădeam, la un moment dat, chiar o conotație negativă. Pentru că un artist trebuie să rămână simplu, cu picioarele pe pământ, coleg cu ceilalți. Bineînțeles, când urcă pe scenă, o artistă se poate comporta ca o divă dar, rămâne acolo! A.V. Doamnă Leontina Văduva, când v-am ascultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]