7,984 matches
-
trei, este deja un sistem, este o trilogie. Cu un an înaintea Bicentenarului Revoluției Franceze, regizorul francez Pierre Lamy (fostul asistent al lui Lawrence Olivier, la celebrul Hamlet din 1947), care deja îmi montase două piese la Paris, m-a contactat, cerându-mi să scriu o piesă pentru festivalul Bicentenarului din 1989, ce urma să aibă loc în legendarul Rocamadour din centrul Franței. După o uriașă documentare în care a trebuit să parcurg circa 10.000 de pagini despre Revoluția din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
spuneau că studenții vor face 'reeducare', ba chiar unii avocați îi amenințau că, în ciuda pedepselor mari, se vor confrunta cu 'reeducarea' în penitenciare. După o perioadă petrecută în Jilava, a ajuns la Pitești la începutul lui 1949, unde a fost contactat rapid de grupul lui Țurcanu, care încerca să pornească acțiunea cu cei din camera 1-corecție, unde era închis și Aristotel Popescu. În perioada aprilie-mai 1949, Țurcanu, Gebac, Onișor, Negură și Istrate, închiși la camera 11, le-au pus problema 'reeducării
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a încercat să le înțeleagă, lea sintetizat și le-a transmis pe căile ce le avea la îndemână. A fost un canal ce a funcționat. În final, mi-a solicitat numele și numerele noastre de telefon pentru a ne putea contacta ulterior. I-am satisfăcut dorința. În timpul acesta, fetele munceau. Prezentau corpul subtil, vorbeau despre Mama noastră Sfântă, dădeau Realizarea Sinelui. CAPITOL: CĂTĂLIN La întoarcerea din oraș, unde evadasem în căutarea unui film foto, am făcut cunoștință cu Cătălin. Cătălin, un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
într-adevăr, niciun obstacol aparent nu a fost lăsat nerezolvat de ganasurile noastre grijulii. Din start, am fost absolviți de cea mai dificilă parte: cumpărarea instrumentelor. Nu aveam noi competența de-ale alege și proba. Ștefan Dumitru, cel care mă contactase și el telefonic pe aceeași temă, mă asigurase că totul era dinainte aranjat: instrumentele vor fi achiziționate de către Mihaela Kumar de la Pune, sarcina noastră nefiind decât aceea de aducere a lor în țară. Am răsuflat, în parte, ușurat; mai rămânea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și IV (1955). 5. Intenția de a constitui o bibliotecă specializată pentru studii asiaticeșide istorie a religiilor a făcut o carieră vastă de-a lungul vieții lui Eliade. Încă din 1931, cu puțin timp înainte de a pleca din India, Eliade contacta diverse instituții pentru obținerea unor publicații destinate unui institut de studii asiatice sau cel puțin pentru constituirea, cu concursul lui C. Rădulescu-Motru, a unei catedre de sanscrită la Universitatea din București. Din partea institutului de iranistică din Bombay, Kama Oriental Institute
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
minute în The Sorrento). Și atunci a început să se instaleze frica adevărată. Dacă un număr tot mai mare de supraveghetori plătiți în fiecare oraș nu mă puteau găsi până la ora prânzului, aceștia erau instruiți de editorii mei să-l contacteze pe detectivul hotelului în care eram cazat și să descuie ușa de la camera mea - iar dacă lanțul era pus sau dacă proptisem speteaza unui scaun de clanța ușii, erau sfătuiți să-i „s-o spargă dracului“ - ca să se-asigure că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi-se și acum orice referire la el. Și puținii „martori“ care ar corobora aceste evenimente au dispărut. De exemplu, Robert Miller, anchetatorul paranormal angajat de mine, pur și simplu s-a evaporat, iar pagina de web unde l-am contactat prima oară nu mai există. Psihiatrul meu de atunci, doctorul Mikyum Kim, a avansat ipoteza că nu eram „eu însumi“ în perioada respectivă, indicând că era „posibil“ ca drogurile și alcoolul să fie „factorii cheie“ ai unei „stări delirante“. Numele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
investigație a animalelor dintr-o grădină zoologică), și-a dus câinele la hidroterapie și acupunctură și la un terapeut-maseur („Hei, de ce nu-i angajezi și un antrenor personal?“ am bombănit la un moment dat), iar în cele din urmă a contactat un psiholog behaviorist specializat în ființe canine care i-a prescris Cloinicalm, de fapt versiunea Prozac pentru cățeluși, dar pentru că drogul inducea „linsul compulsiv“ i-au înlocuit rețeta cu Paxil canin (același gen de medicament administrat lui Sarah, ceea ce ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
povestirile, încercam să ignor expresiile de teamă și îngrijorare. M-am așezat la birou și am deschis laptopul, trecând imediat la inventarea unui vis pe care să i-l servesc doctorei Kim, micuța psihiatră coreeană pe care soția mea o contactase prin intermediul consilierei noastre matrimoniale, dr. Faheida. Dr. Kim, freudiană convinsă și prin urmare mare adeptă a modului în care inconștientul se exprimă în imagini onirice, îmi cerea să-i duc un vis în fiecare săptămână ca să-l putem interpreta, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă deplasez la Los Aangeles, și mai era unul ciudat de la Gary Fisketjon, editorul meu de la Knopf, care îmi scria că un detectiv de la Midland County Sheriff’s Department îi telefonase la birou ca să-l întrebe cum putea să mă contacteze, iar Gary spera că nu comisese o gafă dându-i numărul meu de telefon. Înainte ca teama să se instaleze, am dat peste un alt e-mail expediat noaptea trecută de la Bank of America din Sherman Oaks. Ora expedierii: 2.40
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sunteți...nu? Kimball zâmbi crispat. Nu, nu, nimic de genul ăsta. Se știa faptul că soția locuiește aici dar nu eram sigur dacă locuiți tot aici sau în New York, iar editorul ne-a dat numărul la care de regulă vă contactează și, iată, ne-am întâlnit. Expresia lui deveni una de îngrijorare politicoasă. Vă confruntați des cu astfel de probleme - admiratori nebuni și hărțuieli? În momentul acela am căpătat deplină încredere în el. - Nimic neobișnuit, am zis, căutând în sertar pachetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
primul lucru la care m-am gândit. Ca o stafie. Kimball se reașeză pe sofa, apoi mă privi drept în ochi, întrebându-mă: - Ați primit vreun plic suspect, orice formă de corespondență, în ultima vreme? Orice încercare de a vă contacta din partea vreunui fan, că să vă facă să vă gândiți că ceva nu e-n regulă? - Stați așa - de ce? Credeți că această persoană ar putea încerca să mă contacteze? Credeți că pe mine mă vrea? Eram incapabil să-mi controlez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
formă de corespondență, în ultima vreme? Orice încercare de a vă contacta din partea vreunui fan, că să vă facă să vă gândiți că ceva nu e-n regulă? - Stați așa - de ce? Credeți că această persoană ar putea încerca să mă contacteze? Credeți că pe mine mă vrea? Eram incapabil să-mi controlez panica și m-am rușinat imediat. - Nu, nu. Vă rog, domnule Ellis, calmați-vă. Nu cred că sunteți ținta acestei persoane, zise Kimball, dar asta nu mă liniști deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-mi controlez panica și m-am rușinat imediat. - Nu, nu. Vă rog, domnule Ellis, calmați-vă. Nu cred că sunteți ținta acestei persoane, zise Kimball, dar asta nu mă liniști deloc. Dacă totuși credeți că cineva a încercat să vă contacteze într-o manieră improprie sau care constituie un fel de abuz, vă rog să mi-o spuneți acum. - Sunteți destul de sigur că povestea asta nu e îndreptată împotriva mea? - Corect. - Voiam să spun, cine e ținta ...următoare? Kimball își consultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
într-una de ușurare, cineva o credea acum. - Nadine, i-ai spus asta și lui Mitchell? Am întrebat asta pe un ton împăciuitor dar de-acum eram atât de surescitat, încât vocea mea a sunat pițigăiat și alarmant. N-ai contactat poliția să le comunici teoria ta? - Nu-i o teorie. Își scutura capul ca o fetiță. Nu-i o teorie, Bret. Copiii n-au fost răpiți. Nu există cereri de răscumpărare. N-a fost găsit nici un cadavru. Scotoci în poșetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine asupra acestei scene care se derula în prezența mea. Era prima oară când eu și Robby aveam o conversație de când mă mutasem aici, iar atunci când am încercat să găsesc motivul, aproape că mi s-a făcut rău: dacă îl contactase Ashton Allen? Oare Ashton îl avertizase că Nadine știa de mesajele de e-mail? Ochii mei se rotiră prin cameră în căutarea unor indicii. Am văzut cutiile pline pe jumătate cu haine pe care scria ARMATA SALVĂRII și am înghițit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și m-am prezentat la Biroul de Admiteri, în fața biroului unei tinere secretare cocoțate în fața unui computer și îndeajuns de binevoitoare pentru a o ruga să-mi caute numele unui student și orice informație privitoare la cum l-aș putea contacta pentru că, recunoșteam cu regret, trebuia să contramandez o ședință cu el. Dar chiar în starea mea de confuzie mi-a dat seama îndată ce-am rostit numele (dacă nu există persoana, cum ar putea exista numele?) de „Clayton,“ că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un martor puțin credibil“. O’Nan și Boyle s-au sfătuit cu ceilalți doi ofițeri. Mi-am dres glasul și am clarificat faptul că intrusul ar fi „putut“ fi „un animal sălbatic.“ A urmat o discuție deloc convingătoare dacă să contactăm asociația locală pentru protecția animalelor, o idee rapid abandonată. Dacă urmau să descopere ceva despre asta - „chestia“ - atunci vor reconsidera natura intervenției lor. Boyle a rămas cu mine și cu Robby și Sarah în timp ce ceilalți trei ofițeri au intrat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-și ia mașina (și m-am panicat, trebuind să mă abțin s-o întreb dacă intrase în casă și ce culoare aveau pereții acum?) ca eu să mă pot folosi astăzi de Range Rover, așa că i-am mulțumit. (Totodată o contactase pe Rosa ca să-i explice de ce nu mai aveam nevoie de serviciile ei până când Miss Dennis se va fi întors din Toronto.) I-am întrebat din nou pe copii cum se simt. Robby a dat din umeri și a încercat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
stăteam zgribulit. Când mi-am ridicat privirea am văzut o față aspră, rănită, care trecuse prin multe. - Domnul Ellis? - Da. - Sunt Robert Miller. Nu făceam decât să-l privesc. Nu era sigur dacă abordarea lui primise reacția cuvenită. - M-ați contactat azi-dimineață? N-am discutat la telefon? - Da, firește. M-am ridicat anevoie și i-am întins mâna. A strâns-o ca un om de afaceri - avea o mână puternică, aspră, nu ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzit pe scriitor întrebând. - Ai menționat într-unul din interviurile peste care m-am uitat că ți-ai modelat acest personaj fictiv, Patrick Bateman, după tatăl tău... - Da, așa e, da... - ... și mai spui că acest Patrick Bateman te-a contactat? - Da, da, e adevărat. - Erați apropiați, tu și tatăl tău? - Nu. Nu. Nu eram. Miller studia ceva în carnețel. Ceva ce îl deranja. - Și există copii în casă? Ai cui sunt? Da, am doi, am zis. De fapt numai unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de utilă deconectare pentru mine. Voiam să-și sugerez Încă ceva. Între medicii din spitalul sucevean se mai află un „doctor În medicină”, un tânăr și destoinic coleg de al meu - lucrează la maternitatea locală. I-am spus să te contacteze dar modest cum Îl cunosc, eu cred că nu a ajuns la tine. Îl apreciez mult, mă gândesc la eventualitatea inserării lui În ghidul bibliographic, dat fiind că acolo mai figurează și Dr. Posteucă, Andriu și Iețcu. Închei, urându-ți
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și are prinsă la piept o broșă cu stema orașului. Ne întâlnim aici cu Leons Briedis, un excepțional poet, eseist și traducător leton, și cu soția sa, poeta Maria MacoveiBriedis (vezi pag. 140), originară din Basarabia. Cu Leons nu mai contactasem până atunci. Pe Maria o știam din vizitele sale la Editura Hyperion de la Chișinău, unde a publicat un volum de versuri și avea mulți prieteni. Este interesată de ce se întâmplă în Basarabia, unde n-a mai fost de o lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să citesc un poem de-al meu, pentru că am traducerea în limba rusă. Da, dar e foarte proastă și aproximativă. Poemele mele au fost traduse în limba rusă de un oarecare Patrasco, care n-a avut măcar inspirația să mă contacteze, să-l ajut să găsească niște echivalențe mai potrivite, să-i explic anumite nuanțe. Poate că e și vina mea, deoarece nu m-a interesat, recunosc, aproape deloc „varianta rusă”... Fac cunoștință cu mai mulți scriitori: Mihail Berg, romancier cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
autonom: e un perpetuum mobile al presei, care produce realitate, nu o reflectă pur și simplu. Ce șanse am fi avut să ne revedem la Varșovia? „Din păcate, nici una, îmi spune Diana, înainte de a ne ura noapte bună. A fost contactat pentru o întâlnire cu scriitorii de la Literatur Express acum șase luni. Dar avea deja programul fool. Acum e la Madrid, invitat de Regele Juan Carlos, la o reuniune internațională.” „Pe ce temă?” „Dezbat destinul cultural al Europei de mâine.“ „Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]