5,650 matches
-
adresată lui Malcolm: „Ați făcut o remarcă asupra «caracterului național» care m-a șocat prin primitivitatea ei. M-am gândit atunci: la ce servește tot studiul filozofiei dacă câștigul nu este mai mare decât acela de a putea vorbi oarecum convingător despre o anumită problemă abstrusă de logică etc., dacă modul nostru de a gândi asupra problemelor importante ale prezentului nu se îmbunătățeșteă Îmi este clar că nu este ușor să gândim corect despre «certitudine», «probabilitate», «percepție» ș.a.m.d. Dar
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu poate modifica practica lingvistică“. „Practica noastră lingvistică poate fi greșită, evidențieze acest lucru.“ Dummet apreciază drept dăunătoare ideea căreia i-a conferit autoritate autorul Cercetărilor, aceea că străduința de a formula teorii filozofice nu poate fi justificată.20 Argumente convingătoare în favoarea susținerii existenței unei reorientări radicale a gândirii lui Wittgenstein au adus și autori care, spre deosebire de Russell sau Dummet, nu înclină câtuși de puțin să subaprecieze însemnătatea operei lui mai târzii. Greu atârnă mărturiile unor foști studenți și prieteni, persoane
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
imperiul lui Dumnezeu“1. Afirmația sa se bazează însă pe o lectură lejeră, credem noi, a scrisorii pe care autorul i‑o expediază fratelui său la 26 martie 1864. Acolo găsim, într‑adevăr, o frază ce ar putea să fie convingătoare : „Porcii de cenzori au trecut cu vederea cînd mi‑am bătut joc de toate și uneori, de ochii lumii, am blasfemat chiar, au interzis în schimb concluzia trasă din toate astea privind necesitatea credinței și a lui Christos“2. Fraza
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
ochii și-i deschide,/ largi și umezi, știind:// dimineața este astăzi/ o bucată de metal/ din micul clopot care ieri/ vestea de tihnă și mișcare" (nor de nor se-nșiră). Acest gen de descripții, în general succinte și nu întotdeauna convingătoare, se va mai regăsi în paginile cărții, alături de mici elegii, melancolii ușoare sau mai grave, stampe "din țara landurilor", elegii amnășane unele "în dialectul săsesc din Amnaș/Sibiu" sau basme mortale, dar umoristice, despre "cartofii singuratici/ în pantofi pâș pâș
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o poetică (a prozaismului, a gestualității denudate de sensuri prea grave de menționat, din această perspectivă, textele Așa grăit-a Pițipoanca, viitorul amoebelor, pițipoanca și țiparul, reflectări dintre cele mai pitorești ale umanității emblematice pentru o Românie de perpetuă tranziție). Convingătoare este în special ilustrarea acestei poetici în Ontos și ontos II, probabil cele mai bune texte ale volumului, în care meditația despre calitatea unui timp, de altfel punctul centrifugal al întregii lirici scrise de "teutonul român" Michael Astner, câștigă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înfundă/ Nara moale în cenușă") și cămara. În proximitatea lor este situată, firește, grădina. O uriașă fantezie asociativă le umple cu o mulțime doar în aparență eteroclită de obiecte, ființe și vegetale ca și uitate, redescoperite cu o candoare perfect convingătoare, deși adesea jucată, reprezentată. Iată, bunăoară, parada obiectelor specific brumariene, aureolate, fără excepție, de o nedezmințită învestitură senzorială: încăpătorul "dulap obscur", ce se dovedește "dulap sacru" (va fi înlocuit, undeva, cu Fragedul cufăr "de mărimea obișnuită a odăilor mele strâmte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
formă de templu" etc. (cu spatele la mine coborai în oglindă, selectat din Despărțirea de silabe). Pierderea potențială a femeii devine pentru poet o spaimă la fel de puternică precum neputința de-a mai transfera emoția în text. Atunci când renunță să gloseze, prea puțin convingător, pe marginea fiorului prethanatic, așa cum o face spre exemplu într-un poem cu un titlu total neinspirat, Spaimă cu garnitură de cartofi prăjiți (replică probabilă la remarcabilul poem în care Dan Laurențiu corporalizează o neliniște garnisită cu salată de spaimă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femmes dites honnêtes pour être courtisanes" [Maupassant, Yveline Samoris, în La parure, p.309]. Paradoxul este că Nana, o actriță destul de slabă, reușește de minune să facă teatru în viața de toate zilele. Ea este, cum i se pare, foarte convingătoare în rolul de mondenă: "Elle se promena un instant, pour bien se montrer dans tout son jeu, avec des sourires fins, des battements de paupières, des balancements de jupe" [Zola, Nana, p.294], dar suferă un eșec profesional în cariera
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
indiciu care a orientat cercetarea de față spre influență pe care traducerile din literaturile greacă și latină realizate de cei doi poeți au avut-o asupra creațiilor originale ale fiecăruia. O afirmație a lui Quasimodo însuși pare cel puțin la fel de convingătoare. În discursul O poetica (1950) el îi alătura, în aceeași frază, pe Leopardi și pe poeții antici greci: Puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani, nu a fost înțeleasă de mine ca moștenire a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Oreste Macrì, într-unul dintre studiile sale despre versurile autorului ermetic.94 Pornind de la această tehnică specifică poeziei ermetice, ce se bucură de vechi ascendente, De Robertis a oferit în anul 1940, în paginile publicației ' Primato', una dintre cele mai convingătoare demonstrații ale contribuției leopardiene, dar și foscoliene, la conturarea noilor orientări literare din veacul trecut: Cine ar fi putut crede? Dar cea mai frumoasă, mai deschisă, măi însemnată apologie a poeziei ermetice ne-a fost lăsată moștenire de Leopardi. Dar
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
secolului trecut, Paul Krugman și Robert Kaplan, sau istoricul belgian J. Pirenne, care crede că poate distinge, după localizare, popoare "maritime" individualiste și liberale și popoare "continentale" autoritare și sociale. Dominația crescută a omului asupra mediului a făcut din ce în ce mai puțin convingătoare tezele inspirate de un fatalism geografic. Mișcarea ideilor pe de o parte, progresul tehnicilor pe de altă parte sunt factorii cei mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase le aparțin lui Max Weber și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu mai luptă, ci pedepsesc. Nu mai duc războaie, ci creează pace, nu invadează țări, ci le eliberează. Sunt enervate în mod sincer atunci cînd vasalii nu se comportă ca niște vasali" (p.216). Alternativa ar fi construirea unei viziuni convingătoare asupra unei comunități globale a intereselor împărtășite și concentrarea pe tulburările globale ce se manifestă la nivel regional într-o varietate de moduri și realizarea unei alianțe a democrațiilor care să trateze cauzele respectivelor tulburări, în primul rînd sărăcia și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
căutarea surselor, criticul stabilește linii de corespondență fără insistențe stilistice asupra rezultatului preluării eminesciene (îl interesează întinderea, nu neapărat adâncimea). În schimb, fiecare legătură intertextuală este ilustrată cu textul original pus alături de pagina eminesciană, asociere care duce la o contabilitate convingătoare a punctelor de corespondență. Tabloul cu două ferestre obținut astfel seamănă cu cel pe care îl generează programul EDITE, produs de ITEM. "Compenetrația regnurilor și ideea transformistă ce se desprinde din [Avatarii faraonului Tlà] putea să-i vină lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
veștezite, legate cu fire de ață albastră 33; o un manuscript, manuscriptul biografiei lui Toma Nour34. Dialogul epistolar dintre Șobolțof și Cezar din [Falsificatorii de bani], deși interesant ca realizare a unei proze cu mijloacele dramaticului, nu ar pleda prea convingător pentru rolul fundamental al scrisorilor în proza eminesciană un fel de testament literar accesibil cui știe să caute în sertarul mesei din biblioteca literaturii. În schimb, deși nu este nici epistolă, nici manuscris, secvența autenticistă din [Moartea lui Ioan Vestimie
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aniversară; Geniu pustiu, [Archaeus], [Părintele Ermolachie Chisăliță]. Liviu Rusu apreciază ca nesemnificativ impactul preambulului din nuvela Sărmanul Dionis, atât sub aspect filosofic, cât și al construcției epice: Demonstrația, din punct de vedere filosofic, nu este suficient de pătrunzătoare și de convingătoare; ea dovedește cel mult că poetul cunoaște teoria kantian-schopenhaueriană despre formele intuiției, la mersul acțiunii însă, la realizarea subiectului, nu contribuie cu nimic, dimpotrivă, mai mult le stânjenește. Fiindcă, de fapt, este vorba despre o dragoste ideală, care se termină
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eminesciene. Autorul tezei de doctorat despre Eminescu, poet al ființei se întreabă în ce măsură adevărul științific ar verifica ipotezele despre spațiu și timp ilustrate literar. "Aceasta nu contează când e vorba de un imaginar" (ibidem), totuși, voci hermeneutice importante au vorbit convingător despre Eminescu și universul științei. Așa cum Amita Bhose circumscrie gândirea indiană reprezentării einsteiniene a universului, Mihai Cimpoi relaționează imaginarul eminescian la certitudinile fizicii deja vechi de aproape un secol, care, însă, nu încetează să producă noi consecințe, inclusiv pentru înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
definitivării unui dicționar de limba sanscrită ca fiind indirecte, pe filiera Octav Minar, Amita Bhose suspectează că "observațiile lui G. Călinescu dau de bănuit că el n-a consultat manuscrisul eminescian de la Iași, care prezintă cele mai concrete și mai convingătoare dovezi ale preocupării poetului pentru limba sanscrită" (Bhose: 2010 a, 11). Vocale la mijloc și la sferșit. Formele de vocale însemnate mai sus [a, ê, ai, gíha ...] se întrebuințează numai atunci cănd, pentru ele înșile, reprezintă o silabă și de-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
edenic, situate între mitologie și credința creștină din cărțile vechi românești, pe care bibliotecarul Eminescu le recomanda cu atâta ardoare. Intratextualitatea transgenerică merită un spațiu alocat publicisticii, domeniu descoperit de postmodernitatea critică, de la care avem analize pertinente și cea mai convingătoare latură a modernității/actualității eminesciene 3. Sunt câteva piste de cercetare a intratextualității eminesciene asupra cărora noi sau alții ne vom opri. Cât despre cercetarea realizată până la această pagină de final, ea și-a propus (cititorul poate hotărî în ce măsură s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Dumnezeu!" i-ar putea aprține lui și nu victimei. Oripilat de ce relatează Montresor, slujitorul Domnului nu reușește să-și reprime o astfel de constatare! Mai mult, scurta rugăciune finală In pace requiescat! ar veni tot dinspre el, justificat și convingător. Fortunado a murit ca un om al nimănui, fără lumînare la căpătîi. Sufletul său chinuit merită o rugăciune fie și după cincizeci de ani! Într-un asemenea cadru, povestirea crimei perfecte, disecate de către Montresor, prinde sens și o anumită consistență
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la marile universități din lume, autorul Corbului rămîne cel mai citit și discutat creator de literatură tradițională!) nu pare, neaparat, un accident istoric. Lumea lui Poe devine, avant la lettre, un construct postmodern. În interiorul paradigmelor sale morbide ne regăsim mai convingător decît, poate, bănuim în intimitate. Bibliografie E.A. Poe Masca Morții Roșii și alte povestirii. Schițe, nuvele, povestiri 1831-1842. Traduceri de Liviu Cotrău ș.a.. Ediția a II-a îngrijită (și revizuită), studiu introductiv, note, comentarii de Liviu Cotrău, Polirom, 2003. Diversiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu cel care fusese la început. La un moment dat, el a luat o nouă identitate, intrînd în conturul unei naturi schizoide. Cine este acest nou narator melvillian, întrerupt, s-ar părea, chiar la apogeul transformării sale? Pentru a răspunde convingător la întrebare trebuie să spunem mai întîi cu claritate cine este Bartleby, omul care oferă prilejul unei asemenea tranformări. Marea majoritate a interpretărilor critice, oferite, în timp, lui Bartleby converg spre posibila diatribă marxistă a alienării sau, cel puțin, spre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
antichității, și apreciatul roman al Donnei Tartt, ieșit în faza de amurg a postmodernității americane? Criticii care s-au aventurat într-o asemenea paralelă (nota bene, neacreditată de vreo declarație ori sugestie a scriitoarei!) nu au dat, finalmente, un răspuns convingător. Unii au menționat misterele elenismului tîrziu ca liant al celor două opere (să nu uităm că personajele Donnei Tartt sînt experte în limbi și culturi clasice, elenismul ocult făcînd parte, așa-zicînd, din anatomia lor intelectuală), alții s-au referit la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe Chinaski anterior fiind și aici prezent, chiar în absența parțială a eroului. Romanul de mijloc (cronologic vorbind: a apărut în 1982!), Șuncă pe pîine (tipărit recent la Polirom), constituie piesa de rezistență a acestul periplu biografico-ficțional, configurînd, cel mai convingător, profilul moral al unui Holden Caulfield american, ieșit din literatură și intrat în realitatea imediată. Povestea e plasată la începutul vieții lui Chinaski, surprinzînd copilărila marcată de brutalități (în special, din partea tatălui) și adolescența sa însingurată și tristă. Marginalizat de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele cămăruțe din labirintul noii sale ființe. Exterioară la nivel stilistic, unde se observă un vid metaforic și un limbaj comun, obișnuit, care uneori devine de neînțeles prin simplitatea sa. Într-un mod convingător va ajunge la aceeași concluzie și Luiza Bratu, care observă că "jocul hamletian, între a fi și a nu fi, corespunde, în cazul problemelor noi, scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înainte de comunism. Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței este o formă de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective. La întrebarea "Poate fi reînvățată memoria?", Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din România este un convingător răspuns afirmativ. 518 "Crearea Muzeului de la Sighet a fost precedată și apoi suținută de activitatea Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului. Întâi istorie orală, dar, în paralel, strângerea de documente, fotografii, obiecte și hârtii care să poată fi folosite în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]