5,945 matches
-
cum aș boteza cu tot balamucul ăsta? Cianură pentru un surâs... S-a consumat o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă semnătura lui Rembrandt, papa, pictor olandez cu mare trecere... Îți spun toate astea pentru că, sânt convins, cunoștințele dumitale în materie... ― Termină, domnule, odată! izbucni Grigore Popa pe neașteptate. Ești dement? ― Cât se poate de realist, papa. Și cu asta să trecem la fapte! ― Mă așteptam, spuse moale bătrâna, să ne întrebați dacă sîntem și noi de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rece... Mai rece decât ghipsul. N-aș mai lua-o de la capăt nici pentru un milion!" "O să vină maiorul, gândi Melania Lupu. Va întreba de Popa. N-o să creadă un singur cuvânt, dar nu poate dovedi nimic... Trebuie să fii convinsă de lucrul ăsta, draga mea." " Mi-ar plăcea să mă văd peste un an, gândi Doru Matei. Sau măcar peste o lună. Piesa asta nu-i de mine! Trebuia să-mi dau seama de la început." Pendula se opri dintr-o dată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-o ajute: ― Trebuie să vă spun că imediat ce a reținut camera a făcut o comandă impresionantă de flori: 25 de crizanteme galbene. ― Dumnezeule! suspină fermecată. Ce gentilețe! N-a uitat că-i floarea mea preferată. Cristescu observă nedelicat, dar convins că-i face plăcere: ― O atenție de logodnic, aș zice. ― Într-adevăr... Știți, la 62 de ani, un anumit gen de experiențe sânt neașteptate. Și din păcate, ne impresionează mai mult decât ar trebui. ― Dacă v-am înțeles bine, domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putea trece drept soția distinsă și bine educată a unui mare profesionist ori a unui diplomat, o femeie care cântă la pian Mozart și Schumann și pictează acuarele delicate. Râse încetișor. " În orice caz, olandezul are ochi de șoim. Sânt convins că a văzut în ea mai mult decât oricare muritor..." ― Ne e foarte frică, declară Melania Lupu încîrligîndu-și degetele fine. Chiar discutam cu Doru... ― Și domnul Matei e îngrijorat? ― Bineînțeles. ― Ținea mult la ea, am remarcat chiar din prima discuție
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să așteptați. Maiorul încruntă sprâncenele. ― Nu-i acasă? ― O, ba da! Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți să verificați... " Își bate joc de mine. E sigură... Foarte sigură. Sculptorul, desigur, doarme." Se uită în jur
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
general iese pentru mici cumpărături sau intră la câte un matineu. Masa o ia întotdeauna acasă. ― E abia 12, spuse maiorul privindu-și ceasul. O să mă întorc mai târziu. Până atunci se trezește cu siguranță și domnul Matei. ― O, sânt convinsă. Urmări privirea maiorului și făcu un efort să se stăpânească. Sub fotoliu, foarte aproape de locul unde se prăbușise, se vedeau ochelarii bătrânului. Cristescu îi ridică și-i puse pe masă. Pe buze îi plutea un zâmbet vag. Salută și ieși
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
surâzând. ― Ce surpriză! îmi face multă plăcere să vă văd. Contabilul Marin Vâlcu aprinse o țigară. Ținea paltonul pe umeri deși în casă era cald. Părea undeva în vizită, discutând cu gazdele înainte de plecare sau în așteptarea unui telefon. ― Sânt convins. ― N-am știut că o cunoașteți pe verișoara mea. Bătrâna arborase un ton ușor, amabil. ― N-o cunosc, rânji contabilul. ― Oh, păcat! E o femeie remarcabilă. Își privi ceasul: Abia la 11 se întoarce de la serviciu. Până atunci, am să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
eșuat. Ar fi absurd să te mai gândești o singură clipă la Femeia cu evantai... La zâmbetul ei... Să știi că mă superi! E oare nevoie să-ți amintesc mereu că tu nu poți pierde niciodată cu adevărat? Sânt absolut convinsă că în manșeta ta mai există o carte pe care încă n-ai jucat-o... Și, asta zic și cu surpriză, încă o vișină de ciocolată ascunsă în cutia cu bicarbonat. Am impresia că năzdrăvanul de Mirciulică a învățat să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inundară cu văpaia lor. Cînd vorbi din nou, cuvintele îi răsunau ca niște schije de oțel: ― N-am să spun nimic care să-ți ofere o scăpare. Nu știu cam ce sistem de comunicații folosești cu superiorii tăi, dar sînt convinsă că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele lor unde foarte puternice, pe lungimi necunoscute, dar de o putere foarte mare. ― Pornind din camera mea? întrebă blînd Hedrock. Împărăteasa se uită lung la el, și buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
șigură... Dacă aș fi știut asta atunci s-ar fi putut lua măsuri împotriva lui dar după ce totul a ieșit cu bine, după terminarea acțiunii și el a recunoscut ce a gândit atunci, acum tind să-i dau dreptate. Eram convinși că dispariția lor a fost în pădure, de aceea am organizat cercetarea pădurii metru cu metru. De frica bandiților, lucrătorii din miliție se strângeau unul lângă altul, certându-i și încurajându-i, au scotocit mai atent pădurea și la un
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a privi ceva din exterior, s-a dezechilibrat și a căzut în gol, fără ca cei de față, concentrați asupra jocului, să fi observat, însă momentul tragediei, când și s-a seșizat lipsa, s-a crezut că plecase din cameră. Deși convinși că filmul acțiunii ar fi putut fi altul, anchetatorii s-au văzut nevoiți să încline steagul. Ulterior însă, unul dintre ei,maiorul Irimia Alexandru, avea să obțină date care l-au apropiat de adevăr. Dar prea târziu și cu prea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
uimirea înso țitorilor mei când, fără să știe de ce, mi-au auzit hohotul de râs, prin care, fără să vreau, mă descărcasem de tensiunea momentului, căci intrusul îmi era un vechi client, persevernt și specialist în furturi, dar un nonviolent convins. Nu știam însă de ce se află în Galațși i nu la penitenciarul din Tecuci, unde avea de ispă șit o condamnare, pentru o ispravă anterioară, Nu prea gravă, dar, cum era recidivist, primise și un “bonus” destul de substan țial. Ca să
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
sau poate că ne-a părăsit o persoană dragă. Putem fi apăsați și de faptul că am fost nedrepți față de o altă persoană. Cui putem cere ajutor în nevoi? Majoritatea oamenilor cer ajutorul lui Dumnezeu când se găsesc în nevoi, convinși fiind că numai Dumnezeu poate nu doar să ajute, ba chiar și voiește să ajute. Are sens să cerem ajutor lui Dumnezeu, numai dacă credem că într-adevăr el este atotputernic și bun. Dacă nu ar fi atotputernic, nu ne-
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
-l mai iertam. Și am ieșit trântind ușa. Cam tot atunci mi-am făcut, dintr-o prostie, și din, Mopsul un dușman. ― Ulise, i-am zis, de ce ești atât de modest? Mopsul m-a privit bănuitor. ― Nu înțeleg, domnule. ― Sânt convins că ai fost mult mai mult decât un biet acrobat la trapez... Hai, mărturisește, l-am îndemnat ironic. Dar Mopsul era prea inteligent ca să se lase înșelat de lauda mea. ― Nu, domnule, mi-a replicat el sec. N-am fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: "Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei". (Era vegetarian convins, cunoștea nenumărate ierburi pe care le căuta în spatele azilului și pe care, după caz, le fierbea sau le mânca crude.) El zâmbea jenat și închidea gura, dar ochii îi străluceau mai departe. De abia aștepta să continui, recunoscător că-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mințit. Însă nu e nici o grabă. Veselia ei, puțin forțată, m-a făcut să bănuiesc că venise în legătură cu Laura. Și, într-adevăr, întrebarea veni: ― Ce relații ai cu Laura, domnule sculptor? Mă privea în ochi. Parcă n-o interesa răspunsul, convinsă că voi minți, și urmărea să surprindă singură adevărul. ― Nu înțeleg. Râse. ― Ei, nu-nțelegi. ― Chiar așa, doamnă. Și, apoi, ce vă interesează relațiile mele? Dacă nu mă înșel, aici nu e mânăstire. Așteptam. Mă aflam, cum se zice, la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
libertatea lor? Ea îi speria, lăsîndu-i la cheremul întîmplării, al tuturor amenințărilor. Unii umblau cu ochii umeziți, izbucnind din senin în accese de tuse care erau, bănuiesc, hohote stăpânite, alții păreau înfricoșați. Se uitau cu teamă spre baltă, spre cătun, convinși că pescarii, ținuți până atunci la respect de fantoma invizibilă a Bătrânului, puteau veni acum să ocupe azilul, să-i alunge de-acolo sau să-i arunce pe toți în mlaștină. Confirmând parcă aceste temeri, bufnița începu si lanseze în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lipsa de moderație cu care concetățenii noștri făceau uz de profeții. În primăvară, într-adevăr, așteptaseră de la un moment la altul sfârșitul molimei și nimeni nu se gândise să ceară altuia precizări asupra duratei epidemiei, dat fiind că toată lumea era convinsa că n-o să dureze. Dar pe măsură ce zilele treceau, începuseră să se teamă că această nenorocire chiar n-o mai să aibă sfârșit și, o dată cu asta, încetarea epidemiei devenise obiectul tuturor speranțelor. Se răspândeau astfel din om în om diverse profeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
revin la normal. Cred că, indirect, cele de natură didactică să-și aibă cauza în dorința mea arzătoare de a fi profesionistul exemplar, care nu s-a temut nicicând de o inspecție, nu s-a bâlbâit în fața unui inspector școlar, convins că inspectorul nu putea ști mai mult decât mine, cel inspectat. Am întâlnit și cazul unui inspector din I.P.C.D. de la Iași care, după trei ore de inspecție, m-a privit în mod deosebit și mi-a spus sincer că a
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-l apere de dezonoare așa cum se întâmpla în alte cazuri. Nimeni nu l-a putut apăra sau n-a vrut să-l apere, iar vocea celor mulți care l-au iubit pentru calitățile lui de om de omenie și militar convins, nu s-au auzit acolo unde se luau marile hotărâri. La mai bine de 70 de ani de atunci, adevărul susținut de mine chiar dacă nu-i mai poate fi de folos, cel puțin eu mi-am făcut datoria de onoare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dumneavoastră. Sufletul meu însă, purtător al unei adânci recunoștințe, precum și ceea ce oamenii numesc spirit, se află acum nu la Berlin, de unde vă trimit aceste vorbe și unde trăiesc de aproape patruzeci de ani, ci acolo, la Bârlad, împreună cu dumneavoastră. Sunt convinsă că, împreună cu spiritul meu și cu profunda mea recunoștință, se află și structurile ondulatorii ale celor care au fost și la care m-am gândit cu emoție și dragoste când am scris „Bat clopotele”. Sunt convinsă că și ei, cei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Bârlad, împreună cu dumneavoastră. Sunt convinsă că, împreună cu spiritul meu și cu profunda mea recunoștință, se află și structurile ondulatorii ale celor care au fost și la care m-am gândit cu emoție și dragoste când am scris „Bat clopotele”. Sunt convinsă că și ei, cei care au fost cândva, vă mulțumesc pentru că ați dat importanță acestei cărți și că faceți această lansare a ei, a unei cronici de familie de evrei ce se întinde pe mai bine de 150 de ani
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
invitație la cules majestuoșii Crini Imperiali - cărora le va veni rândul peste 3 săptămâni - și aceștia rodind și înflorind dublu față de anul trecut. În felul acesta îmi fac și mie o bucurie în plus din belșugul floral deosebit de anul acesta - convins că cine face bucurii altora are parte de bucuria pe care o face... Pe 12 mai este reliefat de posturile noastre T.V. un puternic cutremur ce s-a produs în Spania în orele de după-amiază, când majoritatea locatarilor nu erau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
des, de un șaten închis, iar când îl lăsa desfăcut, era destul de lung ca să-i cadă pe umeri. Deci, iată cum stau lucrurile. Davis o conduse spre niște scaune metalice, așezate la umbra unor chiparoși. — După cum știi, Casa Albă e convinsă că asta e săptămâna cea mare. Ținta e un acord permanent, semnat în Grădina Trandafirilor în câteva zile. Exact la timp pentru ziua alegerilor. —Ziua realegerilor, după cum cred că îi place președintelui s-o numească, spuse ea. Va primi oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
psihiatri pentru a-i descrie pe acei oameni cărora orașul sfânt le luase mințile. Puteai să-i vezi de pe Via Dolorosa până pe străzile dosnice ale Cartierului Evreiesc, de obicei bărbați tineri - cu bărbile, sandalele și ochii sălbatici, scrutători, ai celor convinși că pot auzi vocile îngerilor. Ben-Ari nu luă în seamă această remarcă; nu era momentul să apere fanatismul religios. Pot să mă uit și eu? îl întrebă pe Tal, făcând semn din cap în direcția textului. Îl parcurse rapid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]