6,252 matches
-
ta mai mare așa cum cere datina, n-o consider nevasta mea până când n-o să-i dai o zestre pe măsură și până când Rahela nu va deveni și ea a mea”. Și Iacob chiar așa a zis când a ieșit din cort. - Am s-o iau pe Zilpa fecioara ca zestre pentru Lea, așa cum Bilha va fi zestre pentru Rahela. O să mai iau încă o zecime din turma ta pentru că te scap de povara acestor fiice mai năpăstuite. Și ca să fie totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Acestea sunt condițiile mele. Iacob a spus toate acestea în fața tuturor în ziua în care el și Lea au ieșit din izolare. Lea și-a ținut ochii în pământ în timp ce soțul ei spunea cuvintele pe care le repetaseră împreună în cort cu o seară înainte, transpirând unul în brațele celuilalt. S-a prefăcut că plânge în timp ce abia se ținea să nu izbucnească în râs. În timp ce Iacob își făcea declarația, Ada dădea din cap aprobator. Zilpa s-a albit când și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
beat de bucurie că i se măritase fiica, era atât de stupefiat încât de-abia a putut îngăima ceva în semn de protest, și-a ridicat mâinile la cer, i-a blestemat pe toți și s-a întors în întunecimea cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cortului său. Rahela a scuipat la picioarele lui Iacob și a plecat furioasă. Cam pe la sfârșitul săptămâinii nupțiale, începuse să regrete amarnic că intrase astfel în panică. Pierduse pentru totdeauna poziția de primă soție și apoi auzise și zgomotele din cortul nupțial - râsete și gemete de plăcere. Rahela plânsese pe umărul Bilhei, care o dusese să vadă doi câini acuplându-se și o oaie și un berbec și nici unul dintre ei nu părea să sufere. Rahela s-a dus în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prima lui soție, dragostea lui dintâi. Comoara lui. Prin urmare, cu o zi înainte de următoarea lună plină a mai fost încă o nuntă, o ceremonie încă și mai simplă decât prima. Și Rahelei i-a venit rândul să intre în cortul lui Iacob. Nu știu prea multe despre săptămâna care a urmat, pentru că Rahela n-a vorbit niciodată despre asta. Nu s-au auzit plânsete dinspre cortul lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și mai simplă decât prima. Și Rahelei i-a venit rândul să intre în cortul lui Iacob. Nu știu prea multe despre săptămâna care a urmat, pentru că Rahela n-a vorbit niciodată despre asta. Nu s-au auzit plânsete dinspre cortul lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când săptămâna s-a scurs, Rahela s-a strecurat în cortul roșu înainte de apus și a dormit până în dimineața următoare. La prima lună nouă după săptămâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a urmat, pentru că Rahela n-a vorbit niciodată despre asta. Nu s-au auzit plânsete dinspre cortul lor nupțial, ceea ce era semn bun. Dar nici râsete nu s-au auzit. Când săptămâna s-a scurs, Rahela s-a strecurat în cortul roșu înainte de apus și a dormit până în dimineața următoare. La prima lună nouă după săptămâna de miere a Leei, n-a fost sânge între picioarele ei. Dar a ținut vestea doar pentru ea. În mijlocul pregătirilor grabnice pentru nunta Rahelei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Rahelei, a fost ușor să nu se observe faptul că ea n-a trebuit să-și schimbe locul pe salteaua de paie sau să folosească o cârpă între picioare atunci când se mișca. La două zile după ce Rahela a intrat în cortul nupțial cu Iacob, Lea s-a dus la Ada și a pus mâna uscată a mamei sale pe pântecul ei tânăr. Bătrâna și-a îmbrățișat fiica. - Nu credeam că o să trăiesc să-mi văd primul nepot, i-a spus ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
conspirație împotriva ei, ca s-o facă de rușine, ca să-și asigure rolul de primă soție și ca să-l facă pe Iacob s-o abandoneze pe ea. Acuzațiile Rahelei puteai fi auzite de la fântână, care se afla destul de departe de cortul unde țipa ea. O acuza pe Lea că uneltise cu Zilpa ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
închipui că Lea era geloasă pe Rahela dintotdeauna. Și e adevărat că Lea n-a cântat și n-a zâmbit prea mult în timpul săptămâinii Rahelei cu Iacob. Și într-adevăr, de-a lungul anilor, ori de câte ori tatăl meu o lua în cortul lui pe frumoasa mea mătușă, mama își ținea capul aplecat deasupra muncilor ei, care erau tot mai grele pe măsură ce fiii se înmulțeau și turmele lui Iacob aduceau tot mai multă lână de tors. Dar Lea nu era geloasă în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nimeni nu putea s-o facă să se simtă mai bine. N-o lăsa nici pe Ada să stea cu ea. Nu-l lăsa nici pe Iacob s-o vadă. O săptămână întreagă a stat ghemuită într-un colț al cortului roșu, abia s-a atins de mâncare și a dormit un somn cu fierbințeli și lipsit de vise. Lea i-a iertat vorbele grele și a plâns alături de ea. A încercat s-o tenteze cu dulciurile ei favorite, dar Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
luat-o pe Bilha deoparte, a îmbrățișat-o și i-a mulțumit că o adusese pe Inna. Era prima dată când Rahela mulțumea cuiva pentru ceva. A doua zi dimineața, Lea și Rahela, umăr la umăr, au ieșit din întunecimea cortului roșu din nou în lumina lumii, unde stătea Iacob. Rahela povestea că el a plâns când le-a văzut împreună, dar Lea spunea că doar a zâmbit. - Prima naștere a Leei n-a fost neapărat una grea, spunea Rahela. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
deși travaliul începuse înainte de apusul soarelui și nu se terminase nici până la răsărit, fusese o naștere normală. Copilul era cu capul în jos, iar șoldurile ei erau suficient de largi. Dar în acea noapte de vară căldura era înăbușitoare în cortul roșu și nici una dintre surori nu mai asistase la o naștere. Era adevărat că Lea suferise mai ales din cauza fricii lor. Începuse ușor după-amiaza, cu dureri scurte, ca niște gheare în spate. Lea zâmbea după fiecare mică criză, bucuroasă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o răsucea ca pe o cârpă și o lăsa gâfâind și plină de spaimă față de următoarea. Ada o ținea de mână. Zilpa murmura rugăciuni pentru Anath. - Nu erau de nici un folos, își amintea Rahela. Mă foiam când afară, când în cort, sfâșiată de gelozie. Dar cum orele treceau una mai grea decât alta, invidia mi se topea și eram îngrozită de durerile Leei, Lea cea puternică, iapa asta de neînvins, care acum se zvârcolea pe jos cu ochii ieșiți din orbite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Zilpa cea cu părul de nepătruns. Dar ori de câte ori apărea o contracție, Inna avea de vorbit numai cu Lea. O lăuda, o asigura, o liniștea: „E foarte bine, e foarte bine, fata mea. Bine, bine, bine”. Repede, toate femeile din cort au început să spună într-un glas cu ea „Bine, bine, bine”, cloncănind ca un stol de porumbițe. Inna a început să-i maseze pielea din jurul anusului, care era foarte umflată. A masat cu mișcări din ce în ce mai puternice și durerile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tuburile de aspirație pentru a curăța nasul și gura acestui copil. Toate au început să râdă, lacrimile le curgeau pe obraji și au respirat în sfârșit ușurate că nașterea se terminase. Și-au trecut copilul de una la alta în jurul cortului, l-au șters și l-au pupat, s-au minunat în fața membrelor lui, a torsului, a capului, a sexului micuț. Vorbeau toate în același timp, făcând mult mai mult zgomot decăt pot face șase femei în mod normal. Iar Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru ea. E adevărat, acum că văzuse cum arată un penis necircumcis, îl prefera pe cel al lui Iacob - expus, curat, îndrăzneț chiar - micuțului înfofolit pe care-l avea fiul ei, care dăduse prilej de glume prostești și crude în cortul roșu. La un moment dat, Lea amenințase că va lua o bucată de cărbune și va desena un chip pe prepuțul lui Ruben, așa încât lui Iacob să-i cadă cuțitul de mirare când va umbla acolo. Femeile se adunau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
opta zi, Iacob a sacrificat un ied și l-a ars pe altar. S-a spălat pe mâini și le-a frecat cu paie până le-a înroșit, de parcă ar fi umblat cu un stârv. Apoi s-a dus la cortul roșu și le-a cerut femeilor să i-l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bandajat rana cu fașele de la Ada și a înfășat copilul foarte strâns, așa cum numai bărbații știu să înfeșe. L-a dus înapoi la femei, șoptind în urechiușa perfectă a lui Ruben vorbe pe care nimeni altcineva nu le putea auzi. Cortul roșu, care rămăsese tăcut în absența copilului, acum a început să forfotească. Lea a oblojit rana cu uleiul de cumin lăsat de Inna pentru propriile ei răni de la naștere. Ada l-a înfășat cum trebuie și i l-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a dat înapoi mamei lui care l-a pus la sân, în sfârșit liniștită și apoi au adormit amândoi. Copilul s-a vindecat repede, ca și Lea de altfel, de-a lungul primei ei luni ca mamă în cuibul din cortul roșu. A fost cocoloșită de surorile ei, care aproape n-o lăsau să pună piciorul pe pământ. Iacob trecea în fiecare zi, aducând păsări proaspete pentru mâncarea ei. Prin pânza groasă a cortului își spuneau unul altuia întâmplările zilei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei luni ca mamă în cuibul din cortul roșu. A fost cocoloșită de surorile ei, care aproape n-o lăsau să pună piciorul pe pământ. Iacob trecea în fiecare zi, aducând păsări proaspete pentru mâncarea ei. Prin pânza groasă a cortului își spuneau unul altuia întâmplările zilei cu o dulceață care le încălzea inimile celor care-i auzeau. Ada a strălucit toată acea lună și și-a văzut fiica ieșind complet refăcută și odihnită din cortul roșu. Se delecta cu primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei. Prin pânza groasă a cortului își spuneau unul altuia întâmplările zilei cu o dulceață care le încălzea inimile celor care-i auzeau. Ada a strălucit toată acea lună și și-a văzut fiica ieșind complet refăcută și odihnită din cortul roșu. Se delecta cu primele gângureli ale nepotului și a fost prima care a observat că Ruben își ține singur capul. Ada lua copilul de fiecare dată când Lea îl punea jos și bucuria lui parcă îi ștregea anii de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A aruncat primul pumn de pământ, apoi s-a întors și s-a îndepărtat înainte ca cele patru surori s-o acopere cu pământ, flori și bocete. La două luni după ce Ada a murit, Bilha a intrat și ea în cortul roșu. Cu Ada dusă și fără vreo altă femeie în vârstă în jur, Lea, cu copilul la sân, a devenit mama primitoare. A salutat-o pe nou-venită și i-a arătat cum să se descurce cu sângele, cum să renască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și l-a angajat pe Șibutu, al treilea fiu al unui cioban din sat, pentru șapte ani. Apoi l-a angajat pe Nomir, care și-a adus și o soție, pe Zibatu și astfel a apărut o față nouă în cortul roșu. Norocul și belșugul familiei nu erau doar rezultatul priceperii lui Iacob și nici nu erau doar din voința zeilor. Munca mamelor mele a contat și ea foarte mult. Dacă oile și caprele sunt semnul bogăției, doar felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Dar n-a rezistat prea mult în mijlocul gălăgiei făcute de fiii surorii ei. Deși n-o mai ura pe Lea cu forța din trecut, Rahela nu-i putea zâmbi surorii ei atâta timp cât trupul ei rămânea neroditor. Era deseori departe de corturile familiei, sfătuindu-se cu Inna, care avea mereu o listă nesfârșită de fierturi ce-ar fi putut să-i deschidă pântecul. Rahela le-a încercat pe toate, fiecare licoare, fiecare leac faimos. Purta doar roșu și galben, culorile sângelui vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]