3,710 matches
-
rămase pe degetele de la o singură mână, mă vedeam deja profesor. Tot pe atunci, cu ochii deschiși visam la o soție iubitoare care să mă întâmpine zâmbind, înconjurată de copii. Chiar după căsătorie când, împreună cu tine, dacă nu ai uitat, croiam și noi precum Cantemir cu Petru cel Mare: "[...] la planuri cu cuțite și pahară" cu gândul la viitorul nostru roz și al copiilor noștri, care se vor deplasa la serviciu cu monoraiul, la piață pe trotuarul rulant sau cu telecabina
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au posibilitatea să ajungă unde și-au propus pe un drum mai direct și mai curat. În momentul când noi am deșertat printre primii canciocul cu amestec de ciment și piatră, știam precis că cei ce vor păși pe cărarea croită de înaintași vor mai adăuga și ei câte ceva. Atunci fiecare pietricică nou adăugată, ce va juca un rol important în configurația întregului drum, se va suprapune și se va sprijini pe cea dinaintea ei și toate la un loc pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
le știe tăinuite acolo, ca o comoară de preț ascunsă de strămoși sub pământul pe care doarme. Dar, iată că se desfundă în el, dintr-o dată... o închipuire. Ea îi umplu deodată, pustiile singurătății și le dezvălui cu vedenii, îi croi lumi... și îl ajută să ajungă neajunsul... Închise ochii și străpunse lăuntric, unul după altul, cleștarele cerului. O putere liniștită îl purta ca în vis... Zodiile speriate se stinseră... înconjurat de cetele genunilor, luându-l cu ele... Cu seninătate aștepta
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A venit vremea și pentru Nică... vremea liberării. Desparțirea a fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel singur cuvânt, și-l lăsă liber să plece. Pădurarul, fără îndoială
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ceață. Pe fundul adânc al văii Elanului, râul susurându-și apele, tălmăcind parcă taina unei alte lumi... o lume din adâncuri milenare, pe când uriașii Elani hălăduiau pe aceste locuri. Un strat alb, gros, întinde punți peste depărtări. Iepuri speriați își croiesc pârtii de ieșire prin zăpezi și se depărtează țopăind greoi. Vieri sălbatici se pitesc în văgăuni strâmte împădurite, apoi aleargă buimaci în susul povârnișului. Păsări răpitoare; huhurezi, bufnițe... stau îmbufnate în vârfuri de copaci înalți și-și iau zborul alene, doar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban se imaginează un soi de supraom. Duminica, mai merge la biserică doar ca să nu-și necăjească prea tare mama. Conflictul este, însă, inevitabil: „Acolo, demult nu mai era o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Istorisiri nesănătoase fericirii 9 ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci totul este
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
reînviară în întregime țelul râvnit și care îi goniră norii negri, ce îi întunecaseră lui sufletul, Osvald porni din nou, cu un avânt și mai puternic parcă, să scrie, căci această nobilă și mistuitoare îndeletnicire se dovedea a fi perfect croită pe firea lui înnăscută. Cu niciun chip nu dorea să pună vreun preț câtuși de însemnat pe vorbele soră-sii. Iar asta nu era decât revolta sufletului său în fața adormirii minții celorlalți. Totuși, dacă sora sa, văzând aceasta, se resemnase
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel de purtare nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter autoritar, cu o dezinvoltură plină de demnitate și sigură pe ea în orice situație. Nu era nici prea inteligentă, nici prea cultă, limitată cam din toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică de pe colț, erau tocmai holul de la ieșire, care pe timpuri, ducea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
domină bejul și bleul, cu gramofon și radio, cu televizor vechi sovietic, cu tomuri de zile mari, frumos legate în piele catifelată și aranjate atent fie în biblioteca oficială, fie în alte intrânduri oferite de construcția mobilei, sau în firide croite în zid încă de la început, de când fusese concepută casa, o cumpăraseră de la un avocat armean. De fapt, de la soția acestuia, încă de prin anii ’38. Îi plăcuse lui Karin, în primul rând poziția casei, așezată la intersecția a două străzi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
interes cum oamenii săi înlăturau cu lopata nisipul recentelor dune ce amenințau să înghită cel mai îndepărtat dintre puțuri, până ce binoclul său dădu peste solitarul drumeț ce-și făcuse apariția călare pe un mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din Adoras, evitând orice contact cu ocupanții săi. Caravanele beduinilor soseau tot mai rar, se aprovizionau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oameni ridicară mâna. Unul din ei protestă: — Eu n-am stat nici două minute. Ăsta m-a văzut și eu l-am văzut pe el. Se îndreptă spre al treilea. Pe tine te-a văzut cineva? Negrul cel slab își croi drum din spate. — Eu. S-a dus până la dune și s-a întors fără să se abată din drum. I-am văzut și pe ăștia doi... Nu dormeam și pot să vă garantez, domnule sergent, ca nimeni n-a părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
animal hăituit?... Ieri am adormit în acordurile unei melodii fredonate de John Lennon, care îmi șoptea că viața este doar timpul acela sacru în care mi se întâmplă să-mi fac alte planuri. Și am fost fericită în acel somn. Croiam proiecte, mă reinventam ca om... Dar am realizat că aceasta nu era viață. Nu te poți reinventa, ca om, zămislind proiecte doar în vis. Proiectele autentice sunt cele ale timpului real. Nu pot avea doar un ideal de... Macondo: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea la cap. Psihologic, mi-am și pregătit fundul pentru întâlnirea cu educatoarea cea mai de preț a românilor, în viziunea domnilor sobri: cureaua. Dar tata n-a folosit acest mijloc eficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a despărțit apele, spunându-mi că una e să mergi la fitness și alta la bordel, dar că pentru mine e bine să evit vizita în ambele locuri. Cam în ceață m-au lăsat și alți doi cetățeni cu haine croite la același meseriaș. Hai, pramatie mică, zi-ne ce și cum cu bordelul, cu chestia aia de fitness, de-ai îmbârligat mințile cartierului, de unde știi tu, mă, depravat de poveste ce ești, de bordel, de putregaiul occidental de fitness, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în avion... Am rămas fără cuvinte. Ca și cum totul era perfectat, cu aerul omului care nu cunoaște ce este refuzul, mi-a aruncat simplu: "OK! Rămâne ora 9!" Adormitele mele instincte s-au trezit brusc și, în următoarea secundă, i-am croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lovitura fatală. Mă așteptam să-l văd pe Burtă Multă lat, lângă biroul directorului, printre picioarele împrăștiate ale scaunului. Îmi și imaginam că este chemată ambulanța, ca să-l culeagă de pe jos. Dar ce ambulanță? Dacă ar veni și zece brancardieri croiți pe măsura directorului nostru, tot n-ar reuși să-l ridice. Uite, cred că n-ar fi rău să propun pentru cutiuța cu sugestii și reclamații a Miliției dotarea ambulanțelor cu macarale. Dar cum Dumnezeu va intra macaraua în biroul directorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
din clipă în clipă va slobozi o înțelepciune ultimă, de guru sanctificat, aidoma profului nostru de matematici... Cum a fost cu hârtiuțele alea?... Eu, surprins; foarte surprins. Dau liber la moacă să joace rolul marii mirări. Care hârtiuțe?... Indivizii erau croiți, recunosc iar, puțin altfel decât Burtă Multă. De pildă, cugetătorul cu o parte din palmă așezată savant pe frunte a zâmbit ceva în genul "auzi, puștiule, e ceva creier în căpățâna asta a mea, nu ți-ai dat seama?" Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ar interesa Jurnalul acela... Tata nu pierde ocazia să arate că are un arbore genealogic de excepție: "Înțeleg". Asta însemna că este un om foarte deștept, poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, prinde din zbor orice idee. Nimic nou: așa e croit tot neamul nostru, pe pârtia asta a înțelepciunii... Celălalt stilat e în pierdere de viteză cu răbdarea: "Am vrea Jurnalul..." Oho! Gheață la mal, îmi zic. Trag cu ochiul la tata. E clar că nu mai avea resurse. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
văcsuiți, Sportul popular oleu, e citit omu'! la purtător, la vedere, zâmbet în dungă; ce mai tura-vura, parcă era desprins din telenovelele cu Isaura... Și de unde ai pasiunea asta pentru mușcate?... Joc la mica fandosea, dau a înțelege că sunt croit pur și simplu din naștere așa; nu-i nimic special... Omul cu iuțeală de picior nu pare prost. Bagă mâna în vistierie și scoate una bucată lovea. Mi-o-ntinde, ca din întâmplare, o iau normal, ca și cum aș inspira următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pentru ei. Ființe omenești pluteau ca peștii În apa aurie, scăpați de legile gravitației, zburând fără aripi, fără propulsie, Într-un acvariu de sticlă. Fețe urâte și trupuri diforme erau transfigurate, dacă nu În frumusețe, cel puțin În forme grotești, croite c-o batjocoritoare afecțiune. Se ridicau și cădeau, murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o voce s-ar fi făcut auzită la etaj sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă, la o slujbă În care cel viu nu crezuse niciodată, cerându-i lui Dumnezeu, În discordanta mulțim de oameni răsuflându-i alături, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
altul, gândul Îl umplu de amărăciune. Se trezi invidiind virtuți pe care nu era destul de bogat sau puternic ca să le prețuiască. Ar fi Îmbrățișat generozitatea, caritatea, codurile meticuloase ale onoarei dacă ar fi reușit, dacă lumea ar mai fi fost croită o dată, În forma pe care o iubea și după care tânjea. I se adresă cu severitate: — Ești norocoasă dacă mai crezi că asta Îți va folosi la ceva. Dar constată, spre uimirea lui, că ea putu trece instinctiv peste severitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era secretara unui prieten de-al meu. Navlositor. Vino atunci Încoace, cântau fetele, Vino atunci Încoace, niște marinari englezi, care stăteau la mesele din spate ale grădinii, bătură din palme și strigară: „Așteptați-ne! Venim!“ Un marinar Începu să-și croiască drum printre mese În direcția scenei. Dacă vrei să spui expres, Cât de trist te poți simți Într-o cameră prea mare... Omul căzu pe spate și toată lumea izbucni În râs. Era foarte beat. Myatt spuse: — A fost groaznic. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]