3,588 matches
-
utilizarea polinoamelor Hermite. Procedeul acesta, alături de "metoda algebrică" al lui Dirac și Fock, respectiv "metoda polinomială" datorată lui Sommerfeld, permite găsirea sistemului complet de funcții proprii care redau comportamentul oscilatorului și obținerea relației de cuantificare a energiei oscilatorului. În mecanica cuantică, ecuația Schrödinger temporală corespunzătoare hamiltonianului clasic este prin definiție: Pentru oscilatorul unidimensional, vectorul de poziție formula 3 se înlocuiește prin coordonata formula 4, iar operatorul formula 5 (laplaceanul) prin derivata parțială de ordinul doi în raport de coordonata formula 4: formula 7. Potențialul câmpului de
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
și valori proprii pentru care valorile proprii formula 88 se obțin prin identificarea factorului temporal din expresia (1.24.1) cu forma valabil pentru orice funcție de undă Prin urmare se găsește formula binecunoscută: Această expresie se află în concordanță cu ipoteza cuantică inițială al lui Planck din anul 1900 Prin înmulțirea ambilor membrii ai egalității (1.17) cu expformula 89 se obține următoarea relație pentru formula 83 Forma aceasta permite găsirea normelor pentru funcțiile formula 83. Dacă se transcrie această relație prin înlocuirea lui n
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda analitică) () [Corola-website/Science/326494_a_327823]
-
Carantina (1992) (titlu original "Quarantine") este un roman hard science fiction scris de Greg Egan. Într-o manieră specifică romanelor polițiste, cartea explorează consecințele Interpretării Copenhaga a mecanicii cuantice, despre care Egan consideră că a fost aleasă mai curând pentru că pare mai convenabilă decât pentru că ar fi corectă. Acțiunea romanului se petrece în viitorul apropiat (2034-2080), după ce sistemul solar a fost înconjurat cu un câmp impenetrabil (construit fie de
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
în sistemul solar, ceea ce face ca stelele să nu mai fie vizibile, lucru aparent nesemnificativ, dar care se dovedește a fi elementul central al acțiunii. În roman, un proces fizic al creierului uman este responsabil de colapsarea funcțiilor de undă cuantice ale sistemelor în vectori și valori proprii. Observările făcute de oameni asupra universului i-au redus acestuia diversitatea și potențialul (de exemplu, o stea nu mai poate fi altceva decât un enorm cuptor cu alimentat cu fuziune nucleară, așa cum l-
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
mică, cum ar fi folosirea efectul tunel pentru a trece printr-o ușă încuiată sau pentru a trece de paznicii care se uită exact în partea opusă în timp ce trece persoana. Romanul conține și idei care nu sunt legate de mecanica cuantică, una dintre ele fiind aceea că oamenii obișnuiesc să își descarce software care să ruleze în creierele lor. Naratorul romanului acceptă să investigheze un caz de dispariție a unei femei dintr-un institut psihiatric, lucru care îl duce la o
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
dispariție a unei femei dintr-un institut psihiatric, lucru care îl duce la o organizație ce dezvoltă o modalitate neurală de a inhiba colapsarea funcțiilor de undă. Această modalitate permite utilizatorului să nu mai fie un observator în sensul mecanicii cuantice, ci să existe în diferite stări în același timp, alegând după preferințe vectori și valori proprii din gama de posibilități în timpul perioadei cât funcțiile de undă sunt colapsate. Investigatorul ajunge să fie controlat de organizație prin instalarea forțată a loialității
Carantina (roman) () [Corola-website/Science/323581_a_324910]
-
fizicianul Alfred Schild. Douăzeci de mii de ani în viitor, Cass o fiziciană de pe Pământ, călătorește pe stația orbitală Mimosa unde face o serie de experimente pentru a testa limitele "regulilor Sarumpaet", un set de ecuații fundamentale din ""Teoria Grafului Cuantic". Însă aceste experimente dau naștere unei sfera care conține ceva mult mai stabil decât vidul, care se extinde cu jumătate din viteza luminii, conform unor legi generale situate dincolo de regulile Sarumpaet. Populația locală este obligată să fugă spre sisteme solare
Scara lui Schild (roman) () [Corola-website/Science/323599_a_324928]
-
experimentul inițial, la bordul navei "Rindler", o serie de refugiați testează sfera pentru a înțelege fizica pe baza căreia funcționează. Ea se dovedește a fi mai complicată decât credea oricine, iar subiectele obișnuite ale lui Egan despre simulare și metafizică cuantică sunt duse la extrem; afkăm astfel că un univers ordonat există într-o zonă de haos, ca rezultat direct al structurii grafului cuantic, în care particulele elementare, interacțiunile fundamentale și spațiu-timp-ul sunt cazuri particulare.
Scara lui Schild (roman) () [Corola-website/Science/323599_a_324928]
-
a fi mai complicată decât credea oricine, iar subiectele obișnuite ale lui Egan despre simulare și metafizică cuantică sunt duse la extrem; afkăm astfel că un univers ordonat există într-o zonă de haos, ca rezultat direct al structurii grafului cuantic, în care particulele elementare, interacțiunile fundamentale și spațiu-timp-ul sunt cazuri particulare.
Scara lui Schild (roman) () [Corola-website/Science/323599_a_324928]
-
(INFLPR) este un institut de cercetare din România, cu activități în fizica laserilor, electronică cuantică a solidului, plasmă și acceleratoare de electroni. A fost înființat, ca institut, în anul 1977, ca parte a Institutului Central de Fizică (ICEFIZ), având numele de "Institutul de Fizică și Tehnologia Aparatelor cu Radiații (IFTAR)". În anul 1996, institutul a
Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației () [Corola-website/Science/324085_a_325414]
-
atins întotdeauna. Civilizația celor Cinci Galaxii este formată din specii care respiră oxigen. Ea este conștientă de - dar în mod tradițional interacținează rar cu - alte ordine de viață inteligentă, care includ cele pe bază de hidrogen, transcendente, mecanice, memetice și cuantice. De asemenea, se pare că mai există și ordine de viață ipotetice. Omenirea și clienții săi consideră creativitatea ca fiind un lucru necesar, în timp ce majoritatea celorlalte rase sunt de părere că tot ceea ce este folositor a fost descoperit deja, astfel încât
Universul Elitelor () [Corola-website/Science/324266_a_325595]
-
Metoda polinomială de rezolvare a problemei oscilatorului armonic cuantic, cunoscut și sub denumirea de "metoda Sommerfeld" este un procedeu matematic pentru deducerea expresiei funcțiilor și valorilor proprii ale unui sistem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul german Arnold Sommerfeld, pleacă direct de la studiul ecuației diferențiale care reprezintă problema
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
independente, oricare ar fi valoarea parametrului real E. Se poate arăta, că în general, soluțiile analitice cresc nemărginit pentru cazul în care variabila formula 1 tinde la ±formula 2. Un asemenea comportament neasimptotic nu este convenabil din punct de vedere al mecanicii cuantice din cauza faptului că nu îndeplinește condiția de normare. Pentru anumite valori însă ale parametrului E, se pot obține soluții particulare ce respactă limitările impuse de condiția de normare. Ceficienții ecuației (2.2) nu prezintă singularități pentru valori finite ale variabilei
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
valorilor posibile pentru numărul n, se obține o formă explicită pentru coeficienții sintetici: Relația (2.13), prin forma sa, sugerează utilizarea unei funcții speciale din cadrul teoriei ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale, funcție des utilizată pentru rezolvarea unor probleme din mecanica cuantică. Pentru realizarea legăturii cu problema găsirii valorilor și funcțiilor proprii asociate hamiltonianului oscilatorului armonic cuantic, în această secțiune se prezintă într-o manieră simplificată, principalele caracteristici ai funcției hipergeometrice degenerate, urmănd ca apoi să se facă legătura cu relațiile ce
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
13), prin forma sa, sugerează utilizarea unei funcții speciale din cadrul teoriei ecuațiilor diferențiale cu derivate parțiale, funcție des utilizată pentru rezolvarea unor probleme din mecanica cuantică. Pentru realizarea legăturii cu problema găsirii valorilor și funcțiilor proprii asociate hamiltonianului oscilatorului armonic cuantic, în această secțiune se prezintă într-o manieră simplificată, principalele caracteristici ai funcției hipergeometrice degenerate, urmănd ca apoi să se facă legătura cu relațiile ce rezultă din aplicarea metodei prezentate mai sus. Din motive particulare, se presupune că parametrul real
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda polinomială) () [Corola-website/Science/326543_a_327872]
-
Metoda algebrică de rezolvare a problemei oscilatorului armonic cuantic, cunoscut și sub denumirea de metoda Dirac-Fock este un procedeu matematic de găsire a funcțiilor și valorilor proprii ale unui sisem oscilant armonic microscopic. Metoda, dezvoltată de către fizicianul englez Paul Dirac și perfecținat de către Fock, are la bază teoria ecuațiilor
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
care se ajunge, prin utilizarea acestei metode confirmă rezultatele lui Schrödinger și în plus demonstrează completitudinea sistemului de funcții proprii, adică faptul că înafara sitemului infint de funcții proprii de formă determinată nu există altă soluție a problemei oscilatorului armonic cuantic. Rezultatele identice la care se ajunge prin cele trei metode independente reprezintă o dovadă a corectitudinii ecuației lui Schrödinger ca lege fundamentală ce guvernează lumea microparticulelor. Operatorii de creștere și descreștere introduse de această metodă în premieră în cadrul formalismului cuantic
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
cuantic. Rezultatele identice la care se ajunge prin cele trei metode independente reprezintă o dovadă a corectitudinii ecuației lui Schrödinger ca lege fundamentală ce guvernează lumea microparticulelor. Operatorii de creștere și descreștere introduse de această metodă în premieră în cadrul formalismului cuantic Metoda algebrică, pornește de la ecuațiile de mișcare clasice, deduse pe baza ecuațiilor canonice din cadrul formalismului Hamilton-Jacobi și introduce două mărimi complex conjugate formula 1 și formula 2 prin care se aduc ecuațiile la o formă mai simplă. La scrierea hamiltonianului în tratarea
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
Metoda algebrică, pornește de la ecuațiile de mișcare clasice, deduse pe baza ecuațiilor canonice din cadrul formalismului Hamilton-Jacobi și introduce două mărimi complex conjugate formula 1 și formula 2 prin care se aduc ecuațiile la o formă mai simplă. La scrierea hamiltonianului în tratarea cuantică, acestor mărimi i se asociază operatori diferențiali analogi în baza principiului corespondenței. Funcțiile de stare și relația de cuantificare a energiei se deduce prin rezolvarea problemei valorilor și funcțiilor proprii pentru operatorul Hamilton. Expresiile celor două mărimi în cazul clasic
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
ecuațiilor de mișcare formula 5, respectiv formula 6 în relațiile de mai sus ecuațiile respective devin respectiv: fiecare dintre aceste ecuații conține câte una singură dintre variabilele (2.2). De asemenea, hamiltonianul sistemului oscilant se poate scrie Dacă se trece la cazul cuantic, este natural să se introducă operatorii analogi, așa cum impune principiul corespondenței: Operatorii formula 7 și formula 8 nu sunt autoadjuncți ci fiecare este adjunctul celuilalt. Prin înmulțirea celor doi operatori se obține șirul de relații, după cum urmează respectiv: În egalitățile precedente s-
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
lui Schrödinger sau prin metoda polinomială care folosește teoria funcțiilor hipergeometrice confluente. Setul de valori pe care îl stabilește relația valorilor proprii reprezintă o limitare a valorilor esențial permise pentru energia totală pe care o poate avea un oscilator armonic cuantic. Fiecare valoare individuală din șirul infinit de valori posibile corespunde unei funcții proprii formula 40. Rezultatul la care s-a ajuns prin aplicarea metodei operatorilor de creștere și descreștere este o strălucită confirmare teoretică a conceptului de cunatificare, introdus pentru prima
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
de către fizicianul german Max Planck în anul 1900. Formula energiilor permise pentru oscilator, demonstrează faptul că energia sistemului este un multiplu întreg al unei cantități „elementare” de energie formula 41-până la o constantă determinată prin cantitatea formula 42 care reprezintă energia stării cuantice corespunzătoare valorii n=0. Petru a găsi forma explicită a funcțiilor proprii se presupune apriori că funcțiile formula 40 sunt normate, raționamentul de la relațiile (2.17)-(2.19) conduc la relația de recurență formula 44 fiind un factor numeric ce ține cont
Oscilatorul armonic liniar cuantic (metoda algebrică) () [Corola-website/Science/326536_a_327865]
-
și puterea de calcul a acestora. Costul instalațiilor noi, producerea de circuite integrate va crește, de asemenea. Se vor dezvolta și sistemele multiprocesor și multi-cor. Evoluția în continuare a tehnologiilor informatice ar putea duce la dezvoltarea de biocomputerelor și computerelor cuantice. Așa cum Universul se extinde treptat, viitorul îndepărtat al acestuia trebuie să cuprindă mari schimbări. O teorie unificată asupra viitorului Universului nu există. Există doar o serie de teorii diferite, printre care principalele două:
Viitor () [Corola-website/Science/326779_a_328108]
-
Operatorul statistic, numit și operator densitate sau matrice densitate, este instrumentul matematic al mecanicii statistice cuantice. El reunește într-o tratare unitară o dublă statistică: descrierea statistică a stărilor microscopice ale unui sistem (proprie mecanicii cuantice) și statistica rezultată din cunoașterea incompletă a acestor stări (existentă și în mecanica statistică clasică). Conform mecanicii cuantice, starea dinamică
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]
-
Operatorul statistic, numit și operator densitate sau matrice densitate, este instrumentul matematic al mecanicii statistice cuantice. El reunește într-o tratare unitară o dublă statistică: descrierea statistică a stărilor microscopice ale unui sistem (proprie mecanicii cuantice) și statistica rezultată din cunoașterea incompletă a acestor stări (existentă și în mecanica statistică clasică). Conform mecanicii cuantice, starea dinamică a unui sistem atomic este descrisă de funcția de stare. Această descriere are caracter statistic: funcția de stare se referă
Operator statistic () [Corola-website/Science/325780_a_327109]