3,596 matches
-
îmi oferă paharul cu aceeași grijă exagerată. Ridic paharul, îl duc la buze, nu simt nimic, îl golesc fără să-mi definesc o senzație anume și mă întorc la locul meu. Fiecare trece prin același procedeu apoi suntem din nou cufundați în liniște, înconjurați de fumul de mapacho. Eric începe să cânte un icaros, acompaniindu-se la tobă, apoi continuă cu câteva icaros-uri, unul după celălalt. Sebastian cânta și el, apoi Cindy acompaniindu-se la charango Sunt în continuare cu o
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cultură pop face asta, oricît ar fi de încătușată și de contrafăcută. și așa se face că am luat hotărîrea de a le revedea pe toate (în majoritatea cazurilor, pentru prima dată din copilărie), unul după altul, de a mă cufunda în această esență de cinema popular romînesc, chiar cu riscul de a nu mai ieși întreg de acolo și cu prețul unui drum pînă la Jilava (unde se găsește Arhiva de Filme), străbătut în numele lui ștefan sau al șoimăreștilor. (Nu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să mănânc și mă ferea din calea tatei, vădit nemulțumit de acest comportament al meu. În viața satului, toți membrii unei gospodării trebuie să fie de folos. Eu știam bine acest lucru, dar în fața unei noi cărți uitam de toate, cufundându-mă în lumea mirifică a celor citite. Deseori am intrat în conflict cu tata din această cauză, dar... așa eram eu... cu lene pentru treburile gospodărești, însă cu dragoste și pasiune pentru carte. Turnatul la bancă. Ca urmare a energiei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fost vizitarea sălii modului Apollo care a aselenizat. Știu că tata a cumpărat televizorul (primul și singurul) cu ocazia acestui eveniment mondial pe care l-am urmărit cu sufletul la gură și ochii la luna de pe cer când nu erau cufundați în ecranul miraculos. Dacă ar știi săracul tata ce-am văzut eu azi! Costumele cosmonauților și sistemele lor de aclimatizare și igienizare. O întreagă poveste la care nu m-aș fi gândit. Sâmbătă, 6 ianuarie 2001 Au venit de la New
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vizitat Teatrul "Bulandra", cu "D'ale Carnavalului", în regia lui Lucian Pintilie, avându-i în distribuție pe Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Mariana Mihuț... Când s-a ridicat cortina și a apărut în fața "spițeriei" Bănică, în izmenele "naționale" și cu picioarele cufundate într-un lighean, toată sala a izbucnit în râs și aplauze și a dus-o așa până la final. Și aici replicile se traduceau la cască, iar programul de sală prezenta un rezumat al piesei. De reținut că "nenea Iancu" era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-a plăcut să descopăr orașele mergând pe jos, mângâind cu privirea străzile, casele, fântânile, pomii. În Santiago, după program mă plimbam cu soția ore întregi pe străzile din jurul ambasadei, străzi liniștite, curate, adăpostind case bine rostuite, frumoase, cu personalitate, cufundate în flori și verdeață. Pe oriunde am fost, după muzee, parcuri, monumente, instituții de interes, un drum l-am făcut obligatoriu în piață. Sunt de părere că cel mai indicat loc de a cunoaște o țară și un popor este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prin Sala Gafencu corul Madrigal, artiști ai teatrului Bulandra intr-un spectacol Caragiale, Gheorghe Cozorici, Adela Mărculescu și Adrian Pintea intr-un superb recital Eminescu, violonistul Eugen Sârbu, "pictorul" Marin Sorescu, artista plastică Ligia Macovei... În arhiva ministerului, unde mă cufundam uneori cu încântare în vechile dosare, am descoperit într-o zi un Decret al Principelui Alexandru Ioan Cuza, din 27 iulie 1862, publicat în Monitorul Oficial din 1 august 1862, prin care se crea Ministerul Trebilor Străine și de Stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au și preocup)ri culturale mai superficiale În diverse domenii au auzit de Einstein. Dar știu ei ceva despre el? Cei mai mulți nu știu. Acești hasidimi prefer) s) nu știe. Din când În când deschid o carte și Încerc s) m) cufund În problemele politice. Vreo zece hasidimi, care st)teau la coad) la toalet), se holbeaz) la noi. Ateriz)m și ne Împr)știem, v)zându-și fiecare de drumul s)u. La bandă unde Îmi aștept bagajul, Îl z)resc din
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a se crea un pasaj Îngust deasupra căruia eram apoi ajutat să-i construiesc cu grijă un acoperiș din perne, Închizându-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Într-un domeniu literar atât de plicticos precum autoplagiatul va dori să confrunte experiența protagonistului din romanul meu, Darul, cu evenimentul originar. Într-o zi, după o lungă boală, zăcând În pat, Încă foarte slăbit, m-am pomenit că mă cufund Într-o neobișnuită stare de euforie, simțindu-mă ușor și odihnit. Știam că mama plecase să-mi cumpere cadoul zilnic care Îmi făcea convalescențele atât de plăcute. Nu puteam ghici În ce va consta de data asta, dar prin cristalul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
reușit s-o realizez În tinerețe, dar pe care am aplicat-o recunoscător la maturitate, nu numai În desenarea organelor de reproducere ale fluturilor, În cei șapte ani cât am funcționat la Muzeul de Zoologie comparată de la Harvard, când mă cufundam În obiectivul strălucitor al unui microscop pentru a consemna În tuș cutare sau cutare structură nouă; dar poate și În anumite cerințe ale procedeului camera-lucida În compoziția literară. Din punct de vedere emoțional Însă, sunt și mai mult Îndatorat lecțiilor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foii, apăsa, Îi dădea drumul, o netezea cu podul palmei, după care caietul era iute răsucit și așezat În fața mea, gata de a fi folosit. Urma un nou toc; Întotdeauna Îi umezea penița lucitoare susurând din buze Înainte de a-l cufunda În cristelnița cu cerneală. Apoi, bucurându-se de fiecare trăsătură a fiecărei litere curate (mai ales pentru că terminasem caietul anterior Într-o mizerie totală), gravam cu infinită grijă cuvântul Dictée, În timp ce Mademoiselle cotrobăia prin colecția ei de teste de ortografie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ameobe supradimensionate - palpitau ritmic, extinzându-se și retrăgându-se ca niște pseudopode Întunecate, care, atunci când se contractau, Își zdrențuiau marginile rotunjite, devenind niște pete fluide și evazive și acestea se uneau din nou pentru a reface terminalele nefinisate. M-am cufundat iarăși În ceața mea personală și când am ieșit din nou din ea, suportul corpului meu culcat era acum o bancă joasă din parc și umbrele vii, În care se afundase mâna mea, se mișcau acum pe pământ, printre nuanțe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu susul În jos, pe marginea spațiului infinit, În timp ce gravitația terestră Încă mă ținea de călcâie, dar era gata să-mi dea drumul În orice clipă. Cu excepția a două ferestre de pe colț de la ultimul etaj (salonul mamei), casa era deja cufundată În Întuneric. Paznicul de noapte Îmi dădu drumul Înăuntru și, Încet-Încet, cu grijă ca să nu tulbur aranjamentul de cuvinte din capul care mă durea, am urcat scara. Mama era Întinsă pe canapea cu ziarul Rech din St. Petersburg În mâini
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
umbre pe pereții chiliei, pe trupul unui Christ pironit pe cruce, pe spinarea încovoiată a unui bătrân călugăr îngenuncheat la picioarele Lui. Mugetul furtunii, ploaia, freamătul pădurii bătută de vânt și trosnetul focului din vatră ... Un ciocănit în poartă. Bătrânul cufundat în rugă nu clintește... Nu clintește nici la a doua bătaie, nici la scrâșnetul ruginit al balamalelor. Așteaptă, sunt în rugăciune, șoptește bătrânul fără să ridice capul. În obscuritatea chiliei, abia se deslușește omul rezemat cu spatele de ușă, tăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dormi! Dumnezeule! Când m-oi duce la culcare la Putna o să mă satur de somn... O mie de ani... până la Judecata de Apoi, o să mă tot odihnesc. Și cel mai zbuciumat râu ce coboară de la munte, învolburat, își află odihna cufundându-se în mare"... Daniil stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
glasul și grăiește cu gravitate: Nevrednic sunt de cinste, dar, de crezi că aiasta îți aduce un strop de alinare... Facă-se voia ta! Mărturisește-te! Avem o noapte lungă înainte. Te ascult fiule. Vorbește! Ștefan pășește șchiopătând, cocoșat, copleșit, cufundat în el, căutându-și gândurile răvășite, mormăie înăbușit: Osmanlâii hălăduie prin țară! Mi-o ard! Mi-o siluiesc! Mi-o robesc! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am făcut tot ce-am făcut?! Pentru ce n-am făcut tot ce-ar fi trebuit să fac?! Pentru ce nu pot să las totul, baltă... și... și să mă duc dracului, unde-oi vedea cu ochii!... Niciodată nu mă cufundasem atât de adânc în mine. Căpitanul nu părăsește cârma în furtună: se duce la fund odată cu corabia sa. Să... să fac ceva! Dar ce?! Să aflu o cale. O cărare. O potecă măcar... Te-ai rătăcit olecuță, spune Daniil cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
carne chinuită, acolo... Nu mai poate... Prea mare-i povara... Te prăpădești de inimă rea. Ștefan reînnoadă firul, cu amară obidă, copleșit de amărăciune: Am vrut să mântui țara de orice asuprire străină. Și, iată, chiar "am mântuit-o"!... Am cufundat-o într-o și mai adâncă robie! Câtă durere și moarte am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O ave grijă Domnul? se întreabă și își cufundă obrajii în palme. Ține-ți firea, Gheorghiță-taică... Nu dăm ortu' popii cu una cu două, suntem neam tare al dracului, ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să vezi cum o fost... O vin't poruncă de la Vodă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Pe rug! Am isprăvit lumânările, șoptește oșteanul cu lumânările, la urechea lui Tăutu. Lasă! intervine Ștefan care auzise. Pentru eroi, aprinde Dumnezeu stelele... La Dunăre!! se răsucește el brusc. Încalecă și pleacă urmat de toți. Câmpul de bătălie s-a cufundat iar în tăcere. Printre arbori, călugării, cu lumânări aprinse, se întorc cântând cântarea la prohodul morților. De undeva, de departe, clopotul schitului prinde a bate în dungă. Încet-încet, peste câmpul de bătălie, peste trupurile straniu încremenite, fulguiește ușor... Se lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
viață, parcă, chipului blând al Maicii Domnului. E o icoană făcătoare de minuni, adusă de la Muntele Athos, și care, într-o noapte când se prăznuia răstignirea lui Iisus, a plâns cu lacrimi, cu lacrimi adevărate. Își face cruce și se cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lui... Spune, eu... eu cum pot să te ajut? Nimeni nu mă poate ajuta, îngână ea resemnată în disperarea ei. Încerc să lupt. Cât o să pot... Îți amintești, unchiule, noaptea aceea de 29 mai 1453? îngână ea răgușit, cu fața cufundată în palme. Nu-mi iese din minte... Nu te mai chinui. Te rog, Maria... se milogește el. Mi-ai povestit de o sută de ori. Încearcă să... Maria nu-l aude. Cu ochii pierduți în gol, ea vede ca orbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
amintiri, cu amar: Constantinopolul e în noi ca amintirea unui mort drag. Trăiește în noi... Era o noapte de mai... În anul acela, liliacul înflorise nebun... Îți amintești, unchiule, tufele acelea de liliac alb de lângă poarta palatului Blacherne? Mi-am cufundat obrajii în buchetele albe, îmbătată de parfumul lor suav și... și l-am blestemat pe Dumnezeu, întrebându-l cum îngăduie mârșăvia asta, atâta frumusețe, alături de atâta moarte?! Eram o adolescentă romantică... Visam dragostea absolută, eternă, dincolo de mormânt... Ce proastă eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai povestesc nimica. Ștefan o privește îndelung, îi ia mâinile, i le strânge și-i vorbește încet, cu căldură: Nu, Voichiță! Nu râd! Cred! Fii zâna mea! Ești singura mea lumină în întunericul ce mă înconjoară... O strânge aproape, își cufundă fața în părul ei, respiră adânc aroma părului ei cu miroznă a busuioc și sulfină... Dar se smulge. O îndepărtează ușor. "Vade retro Satana!", poruncește el în gând. Nu zână, Înger păzitor, șoptește Voichița tulburată. Ce n-aș da să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]