3,741 matches
-
și suverană silueta aceea spectrală ca un deget scheletic sfîșiind noaptea de vară. Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dat jos rucsacul din spate și m-am lăsat în mâini și în genunchi ca să mă uit în gaură. Am reușit să văd doar cinci sau șapte centimetri dintr-o podea de ciment cenușiu, grunjos, înainte ca spațiul să se cufunde într-un întuneric desăvârșit. Aerul cald și filtrat al librăriei mă făcuse să transpir pe sub haina groasă, dar aerul care ieșea din gaură părea rece și tare, elementar și real, și anunța kilometri întregi de locuri cu totul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor prăfuite și al coridoarelor cufundate în tăcere. Foarte urât din partea ta. — Ei, nici ea nu-i mai brează. Se opri preț de-o secundă. — Nu era. Își feri privirile. Aici jos pierzi noțiunea timpului. Acum trebuie să aibă optsprezece ani, adică mai mult decât aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
suferinței altora. Ar fi făcut orice ca s-o curme. Orice. 3 Chiar a doua zi, un nou locatar se instală Într-o cameră de la etajul al treilea al imobilului doamnei Purvis. Rowe Îl Întîlni În seara următoare, pe palierul cufundat În Întuneric. Individul vorbea pe șoptite, adresîndu-se doamnei Purvis, care, așa cum stătea rezemată de perete, părea Îngrozită de-a binelea. — Într-o bună zi, o să Înțelegeți! spunea individul. Era un bărbat scund și oacheș, cu niște umeri diformi și trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care dintre idolii copilăriei mele l-am ales ca model. Țin bine minte că-mi plăceau la nebunie cărțile despre marii exploratori ai Africii - Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii nu prea mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În șir... Atunci poate că și-ar fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi avut grijă să șteargă mai bine sublinierile de pe marginea broșurii lui Tolstoi, domnul Rennit n-ar fi dezlegat, poate, niciodată enigma dispariției lui Johns, Johns ar fi continuat să practice cultul eroilor, iar maiorul Stone s-ar fi cufundat poate și mai adînc În nebunia lui, lîncezind Între cei patru pereți capitonați ai unei celule din „Pavilionul special“. CÎt despre Digby, ar fi rămas fără Îndoială... Digby. Tocmai aceste linii aproape șterse avură darul de a-l ține treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o tragă Într-un fel pe sfoară“, Își spuse el, cu o strîngere de inimă. Se simțea gelos; Îl dăduseră afară ca pe-un străin! Se duse la fereastră și trase puțin perdeaua de camuflaj. Se uită afară, spre parcul cufundat În noapte. Își spunea că trebuie să-și mai amintească de atîtea lucruri, dar gîndul acesta avea rezonanța tulbure a amenințărilor lui Hilfe. Deodată, ușa se deschise, și Rowe lăsă perdeaua - abia atunci Își dădu seama ce Întuneric era. Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În care și-a notat timpul de infuzie a ceaiului, numărul de tartine și altele. Adesea, până la masa de prânz, rămâne În camera lui. Citește Jules Verne, Pif le Chien sau Le Club des Cinq; dar cel mai des se cufundă În colecția revistei Tout l’Univers. Se vorbește acolo despre rezistența materialelor, despre forma norilor, despre dansul albinelor. Se mai vorbește despre Taj Mahal, palatul construit de un rege din vechime În memoria reginei sale moarte; despre moartea lui Socrate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca și cum ar fi fost, prin maximele sale, un membru legiuitor În regatul universal al scopurilor”. Unele episoade, ca Brățara de piele, cu personajul tulburător al bătrânei căpetenii cheyenne care cerceta stelele, depășeau astfel cadrul cam strâmt al povestirii de aventuri, cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere gingașe, Își trăiau zilele sub teroare. Leii și panterele trăiau Într-o abrutizare apatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În acest teribil răstimp, avea impresia că nu s-a schimbat aproape deloc; ipoteza unui nucleu de identitate personală, nucleu inamovibil În caracteristicile sale majore, i se părea o evidență. Cu toate astea, porțiuni masive din propria lui istorie se cufundaseră Într-o uitare definitivă. Erau luni, erau ani Întregi pe care parcă nu i-ar fi trăit deloc. Făceau excepție acei ultimi doi ani ai adolescenței, atât de bogați În amintiri, În experiențe formatoare. Memoria unei vieți omenești seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
același an, Annabelle intră la liceul din Meaux. Se vedeau adesea, tustrei, după ore. Apoi Bruno se Întorcea la internat; Annabelle și Michel se Îndreptau spre gară. Situația lua o Întorsătură ciudată și tristă. La Începutul lui 1974, Michel se cufundă În spațiile Hilbert; apoi se iniție În teoria măsurării, descoperi integralele lui Riemann, Lebesgue și Stieltjes. În același timp, Bruno citea Kafka și se masturba În tren. Într-o după-amiază de mai, la piscina abia inaugurată În Chapelle-sur-Crécy, avu fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc fermoarul cortului; cerul era albastru. Scame de nori pluteau printre pini, ca niște dâre de spermă; se anunța o zi superbă. Își consultă programul săptămânii: era Înscris la opțiunea numărul 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și separe. La piscină, se Întinse pe un șezlong. Adolescentele se bâțâiau, se prosteau, ca să-i incite pe băieți să le Împingă În apă. Soarele era la zenit; trupuri lucioase și goale circulau În jurul suprafeței albastre. Ignorându-le, Bruno se cufundă În Les Six compagnons et l’Homme au gant, probabil capodopera lui Paul-Jacques Bonzon, recent reeditată În Bibliothèque verte. Sub soarele aproape insuportabil, era o plăcere să te regăsești În cețurile lioneze, În prezența liniștitoare a bravului câine Kapi. Programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
planetă aleasă: doar tentative incerte și În general puțin convingătoare, mai peste tot În univers. În plus, totul era de o monotonie lugubră. ADN-ul bacteriilor marțiene părea riguros identic cu ADN-ul bacteriilor terestre. Această constatare, mai ales, Îl cufundă Într-o ușoară tristețe, care, În sine, era deja un simptom depresiv. Un cercetător În stare normală, un cercetător În stare bună de funcționare ar fi trebuit, dimpotrivă, să se bucure de această identitate, să vadă În ea speranța unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mână. Izbuteam chiar să citesc câteva cuvinte: „Remember... infernul...” M-am așezat lângă ea, am pus caietul pe masă, dar n-am reușit să vorbesc. Am rămas așa, În tăcere, pe puțin un minut. De mai multe ori mi-am cufundat privirea În ochii ei mari și negri; În același timp, Înregistram cel mai mic gest al ei, cea mai slabă palpitație a sânilor. Era pe jumătate Întoarsă spre mine, a desfăcut puțin picioarele. Nu-mi amintesc cum am făcut mișcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
parte traducerea unui interviu acordat revistei Newsweek de Daniel Macmillan, procurorul statului California. După părerea lui, trebuia judecată o Întreagă societate, nu doar un grup de oameni; cazul i se părea simptomatic pentru decăderea socială și morală În care se cufunda societatea americană Începând de la sfârșitul anilor 50. În câteva rânduri, judecătorul Îl rugase să se limiteze la faptele incriminate; paralela pe care Macmillan o făcea cu cazul Manson i se părea deplasată, mai ales că di Meola era singurul acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dictatorul care, plimbându-se În zori pe câmpurile de luptă, privind miile de trupuri mutilate și spintecate, arunca În treacăt: „Bah... Parisul are nevoie de-o singură noapte ca să plodească alții.” Cu fiecare lună, David și câțiva acoliți s-au cufundat tot mai mult În cruzime și În oroare. Uneori Își puneau măști și filmau scenele de tortură; unul dintre participanți era producător În industria video și dispunea de aparatură de multiplicare. Un snuff movie bun se putea vinde extrem de scump
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul zbura deasupra câmpiei. Între vis și trezie, se mira de culoarea uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia pariziană era cenușie. Avionul pierdea Înălțime, se cufunda lent, atras irezistibil de această viață, de acest freamăt a milioane de vieți. De la jumătatea lui octombrie, o ceață deasă, venită direct de pe Atlantic, acoperi peninsula Clifden. Ultimii turiști plecaseră. Nu era frig, dar totul era scăldat Într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era incompatibil cu umanismul și avea să sfârșească prin a-l distruge). Nu-i mai puțin adevărat că materialismul a avut importanța lui istorică: trebuia depășită o primă barieră, care era Dumnezeu; unii au depășit-o și s-au trezit cufundați În deznădejde și Îndoială. Acum Însă, o a doua barieră fusese depășită; iar lucrul acesta se petrecuse la Copenhaga. Nu mai aveau nevoie de Dumnezeu, nici de ideea unei realități subiacente. „Există, spunea Walcott, percepții omenești, mărturii omenești, experiențe omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski cufundându-ne În arhitectura infinită de cruci și spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre entrelac, publicată separat de Clifden Notes, și care i-a fost inspirată de această operă. „Formele naturii, scrie Djerzinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
le sabotaseră sincronizarea. La toate aceste Întrebări, cei rămași În viață, Înțelepții, au răspuns printr-o riguroasă și de necombătut ridicare din umeri. În puterea nopții, după sacrificiul suprem al războinicilor, pacea a coborât peste noi ca o caracatiță gigantică, cufundându-ne În norul de cerneală al discuțiilor. Au Început dialogurile, seminariile, colocviile, analizele, expertizele, mesele rotunde, consfătuirile, Întrunirile, prelegerile, conferințele cu invitați de marcă, s-au organizat traininguri, schimburi de experiență, s-au ținut discursuri care au eșuat În excursuri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]