3,543 matches
-
sunetului, chiar și la viteză supersonică. Soluția constructivă cuprindea o pereche de rampe de admisie și o serie de voleți a căror poziție era modificată în timpul zborului pentru a le închide sau deschide. Rampele erau situate în fața compartimentului motor. La decolare, când motorul era în plină sarcină, secțiunea rampelor era deschisă la maxim și un volet suplimentar se deschidea pentru a permite admisia unui flux de aer maxim. Când aparatul se apropia de viteza de 0,7 Mach, acest volet suplimentar
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
a pompelor hidraulice, a pompelor de alimentare cu carburant de joasă și înaltă presiune. Reglarea puterii este realizată în corpul de înaltă presiune (contrar motoarelor actuale unde reglarea se face în corpul de joasă presiune). Avionul folosea postcombustia doar la decolare și la trecerea în regimul supersonic. Motoarele erau capabile să atingă viteza 2 Mach și fără postcombustie, dar în practică s-a descoperit că avionul consuma mult mai mult combustibil în perioada trans-sonică, chiar dacă postcombustia este relativ ineficientă. Deoarece motoarele
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
de temperatură era montată pe fiecare disc pentru a monitoriza temperaturile discurilor de frânare. O altă problemă întâmpinată în timpul proiectării a fost trenul de aterizare. Acesta trebuia să fie destul de rezistent datorită sarcinilor excepționale la care era supus avionul în timpul decolării. Fiecare tren principal avea patru roți. Pneurile erau umflate cu azot pentru a limita încălzirea excesivă. După incidentul din 1979, din Washington, a fost montat un sistem de detecție a presiunii în pneuri iar orice semnal de alarmă al sistemului
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
oxigen sub presiune.(sitemul CPAP) Botul înclinabil al avionului Concorde, dezvoltat de Marshall Aerospace, permitea aeronavei să aibă o formă aerodinamică la viteza de croazieră, dar să nu obstrucționeze câmpul vizual al pilotului în timpul manevrelor de rulare pe pistă, de decolare și de aterizare. Datorită unghiului mare de atac, botul alungit obstrucționa vizibilitatea și, prin urmare, acesta trebuia să fie înclinabil. Botul înclinabil cuprindea și o vizieră mobilă, retractabilă în interiorul botului înainte ca acesta să coboare. Când botul se ridica, viziera
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
botul se ridica, viziera se ridica și ea în fața geamului cabinei pentru eficiență aerodinamică. Un modul de comandă din cabină permitea vizierei să se retragă iar botul să coboare cu 5°față de poziția orizontală standard în timpul rulării pe pistă și decolării. După ce avionul decola și se îndepărta de aeroport, botul și viziera se ridicau. Înainte de aterizare, viziera se retracta și botul cobora la 12.5° sub orizontală pentru o vizibilitate sporită. După aterizare botul revenea la poziția de cinci grade pentru
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
avionul Concorde era supraîncărcat, combustibilul nu era distribuit uniform și că terenului de aterizare îi lipsea o componentă vitală. S-a ajuns la concluzia că aparatul a deviat de la cursul său normal încă de pe pistă, ceea ce a redus viteza de decolare sub valoare minimă critică. Înaintea acestui accident, Concorde a fost cel mai sigur avion comercial în funcțiune în termeni de victime per kilometru, adică zero. Totuși, siguranța unui avion nu poate fi măsurată cu precizie de la singur incident. Prăbușirea avionului
Concorde () [Corola-website/Science/309705_a_311034]
-
parașutate toate regimentele americane, dar numai jumate dintre cele britanice, niciunul polonez, iar planoarele au transportat numai trei batalioane. În prima zi nu au fost transportate în zona de luptă nicio unitate de sprijin a parașutiștilor. Un orar greșit al decolărilor, care ținea seama de prognoza meteo eronată, a făcut ca Divizia a 101-a aeropurtată să fie lipsită de artilerie timp de două zile, iar Divzia a 82-a aeropurtată să nu aibă sprijinul artileriei pentru o zi și al
Operațiunea Market Garden () [Corola-website/Science/309683_a_311012]
-
satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte nordică mai e numită și Colții Trascăului). Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050 m. Platoul orientat sud vest este neted iar lungimea zonei de decolare este de aproximativ 100 de m, suficient pentru a permite docolarea. Această zonă este
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
Colții Trascăului). Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050 m. Platoul orientat sud vest este neted iar lungimea zonei de decolare este de aproximativ 100 de m, suficient pentru a permite docolarea. Această zonă este ideală pentru zbor datorită diferențelor de nivel, zone de aterizare largi, zborul fiind favorabil în zilele însorite. Se mai poate decola și de la baza stâncii dacă
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
Amarillo Air Force Base a avut un rol similar în timpul războiului din Vietnam, dar Amarillo AFB a fost închisă în 1968. Lackland a devenit o bază militară activă în 2001, cănd baza vecină Kelly Air Force Base a fost închisă. Pistă de decolare în lungime de 2 mile este în prezent folosită în comun de Lackland AFB și de orașul Sân Antonio, Texas. Lackland găzduiește numeroase avione militare americane din trecut, inclusiv bombardiere B-52 Stratofortress , Lockheed SR-71 Blackbird, C-121 Constellation, si bombardierul
Lackland Air Force Base () [Corola-website/Science/310483_a_311812]
-
de Justin Capră, acestea au intrat în producția de serie, fiind folosite în operațiuni dificile de către polițiști, militari și pompieri. În 1968 realizează rucsacul-zburător, varianta cu perhidrol. Zbor reușit încercat de acelasi Vasile Sebe. În 1968, realizează o aerodina cu decolare și aterizare verticală, aparat de zbor performant, care nu va fi introdus niciodată în fabricație. În aceeași perioadă, 1966-1968, construiește un aparat de zbor individual, cu azot lichid. Testat cu succes, pare să treacă aproape neobservat, în timp ce un automobil ce
Justin Capră () [Corola-website/Science/305011_a_306340]
-
bordului „manometrele” învechite. Îmbunătățiri ale performanței aerodinamicii din cea de a treia generație de avioane de vânătoare includ controlul suprafeței de zbor, cum ar fi aripa canard și volet la bordul de atac. Mai multe tehnologii au fost încercate pentru decolare și aterizare verticală / scurtă, dar a avut succes doar pe avioanele Harrier Jump Jet. Avion militar
Avion de vânătoare () [Corola-website/Science/306069_a_307398]
-
6,760 ft² greutate fără cargo=175.000 kg greutate fără cargo max=385.000 lb greutate încărcată=229.000 kg greutate max=505.000 lb greutate sarcină=230.000 kg greutate sarcină max=508.000 lb greutate maximă pentru decolare=405.000 kg greutate maximă pentru decolare=893.000 lb motor (jet)=Lotarev D-18 tipul de jet=turbofanuri numărul de jeturi=4 propulsie=230 kN propulsie max=51.600 lbf viteză max.=865 km/h viteză max.=467 knots
Antonov An-124 () [Corola-website/Science/306223_a_307552]
-
000 kg greutate fără cargo max=385.000 lb greutate încărcată=229.000 kg greutate max=505.000 lb greutate sarcină=230.000 kg greutate sarcină max=508.000 lb greutate maximă pentru decolare=405.000 kg greutate maximă pentru decolare=893.000 lb motor (jet)=Lotarev D-18 tipul de jet=turbofanuri numărul de jeturi=4 propulsie=230 kN propulsie max=51.600 lbf viteză max.=865 km/h viteză max.=467 knots, 537 mph viteză de croazieră=800 km
Antonov An-124 () [Corola-website/Science/306223_a_307552]
-
ceea ce începusem în țară."" Înainte de zborul cosmic lui Dediu i s-a schimbat oficial prenumele din Mitică în Dumitru, iar referitor la Dumitru-Dorin Prunariu s-a decis ca în presă să apară doar cu prenumele Dumitru. Cu câteva zile înainte de decolarea navetei spațiale, s-a anunțat că Dumitru Prunariu avea să fie reprezentantul României pentru programul de zbor româno-sovietic. Dumitru Dediu a primit vestea cu resemnare, mai ales că aceasta a venit chiar în ziua lui de naștere: Nu a fost
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
Geoff Bent, Roger Byrne, Eddie Colman, Duncan Edwards, Mark Jones, David Pegg, Tommy Taylor și Billy Whelan, precum și alți 15 pasageri, printre care angajații lui United Walter Crickmer, Bert Whalley și Tom Curry. Au avut loc două încercări nereușite de decolare înainte de a treia fatală, care a fost cauzată de o acumulare de noroi la capătul pistei, care a încetinit avionul până la o viteză insuficientă pentru decolare. Avionul a derapat de pe pista sa de decolare, trecând printr-un gard și lovindu
Manchester United FC () [Corola-website/Science/306273_a_307602]
-
Walter Crickmer, Bert Whalley și Tom Curry. Au avut loc două încercări nereușite de decolare înainte de a treia fatală, care a fost cauzată de o acumulare de noroi la capătul pistei, care a încetinit avionul până la o viteză insuficientă pentru decolare. Avionul a derapat de pe pista sa de decolare, trecând printr-un gard și lovindu-se de o casă neocupată. Portarul lui Manchester, Harry Gregg, a rămas conștient după coliziune, și, cu riscul ca avionul să explodeze din secundă în secundă
Manchester United FC () [Corola-website/Science/306273_a_307602]
-
avut loc două încercări nereușite de decolare înainte de a treia fatală, care a fost cauzată de o acumulare de noroi la capătul pistei, care a încetinit avionul până la o viteză insuficientă pentru decolare. Avionul a derapat de pe pista sa de decolare, trecând printr-un gard și lovindu-se de o casă neocupată. Portarul lui Manchester, Harry Gregg, a rămas conștient după coliziune, și, cu riscul ca avionul să explodeze din secundă în secundă, i-a prins pe Bobby Charlton (care debutase
Manchester United FC () [Corola-website/Science/306273_a_307602]
-
a infrastructurii. Construcția actualei aerogări s-a terminat în 1936, iar inaugurarea oficială a noului aeroport a avut loc la 14 noiembrie 1937. Din acel moment, toată activitatea de trafic aerian s-a efectuat de pe această locație, iar aterizările și decolările s-au efectuat pe o pistă înierbată. Necesitățile de trafic au făcut necesară construirea în anul 1953 a unei piste din beton cu o lungime de 2000 metri. Căile de rulare A și D au fost realizate o dată cu pista de
Aeroportul Internațional Arad () [Corola-website/Science/305777_a_307106]
-
Căile de rulare A și D au fost realizate o dată cu pista de aterizare-decolare. Balizajul a fost refăcut în 1954 și dotat cu lămpi Elba.. În ziua de astăzi, Aeroportul Arad dispune de una dintre cele mai bune piste de aterizare - decolare din țară, suprafața de rulare fiind construită din beton cu dimensiunea 2000 X 45 m, orientată pe direcția est - vest. Este dotată cu un sistem modern de balizaj, producție IDMAN, compus din balizajul marginal și axial, lumini de praguri și
Aeroportul Internațional Arad () [Corola-website/Science/305777_a_307106]
-
în stare operațională) din punctul de vedere al înălțimii, greutății și al sarcinii utile. Totuși rachetă de productie rusească Energia care a executat doar 2 zboruri de test avea o forță de propulsie verticală (în limba engleză, "thrust" = împingere) la decolare puțin mai mare. În total NAȘĂ a lansat 13 rachete de tipul Saturn V, între 1967 și 1973, fără să piardă vreodată încărcătură utilă. Principala sarcină a acestei rachete a fost să transporte oameni pe Lună. După întreruperea Programului Apollo
Saturn V () [Corola-website/Science/305836_a_307165]
-
de sus uitându-se în jos la statuile sovietice. Ambele pavilioane au fost premiate cu medalii de aur pentru designul lor. În 8 Februarie 1942, ministrul arsenalului Fritz Todt a murit într-un accident de avion la scurt timp de la decolarea de la cartierul general al lui Hitler de la Rastenburg. Speer care a ajuns la Rastenburg cu o seară înainte a acceptat oferta lui Todt de a zbura împreună cu acesta la Berlin, dar, a refuzat-o cu cîteva ore înainte de decolare (Speer
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
de la decolarea de la cartierul general al lui Hitler de la Rastenburg. Speer care a ajuns la Rastenburg cu o seară înainte a acceptat oferta lui Todt de a zbura împreună cu acesta la Berlin, dar, a refuzat-o cu cîteva ore înainte de decolare (Speer declară în memoriile sale că anularea călătoriei cu Todt s-a datorat epuizării provocată de călătorie și de întîlnirea prelungită în noapte cu Hitler). Mai tîrziu, în acea zi, Hitler l-a numit pe Speer ca succesor al lui
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]
-
fost primul avion proiectat de biroul Antonov. Se spune că Antonov ar fi folosit drept model avionul românesc IAR 39. Este folosit pentru transportul de pasageri, putând transporta 12 persoane, pentru parașutism și pentru lucrări agricole. Este un avion cu decolare și aterizare scurtă () și poate zbura cu viteze foarte mici, ca urmare poate opera de pe terenuri neamenajate, iar unele versiuni au fost adaptate pentru condiții climatice extreme, în special pentru regiuni reci. A fost produs între anii 1947 - 1992, deținând
Antonov An-2 () [Corola-website/Science/313029_a_314358]
-
comportarea avionului înainte de aterizare echipajul presupune că avionul s-a prăbușit datorită unei pene la sistemul de alimentare. Aparatul aparținea SC Eurojet SA. La 5 iulie 2010 un aparat AN-2 al Forțelor Aeriene Române s-a prăbușit în timpul manevrelor de decolare luând apoi foc. Avionul efectua un zbor de antrenament pentru parașutare. În accident și-au pierdut viața 12 militari printre care și cei doi piloți. Există 2 supraviețuitori care au suferit arsuri grave. Armata Română a retras avioanele An-2 din
Antonov An-2 () [Corola-website/Science/313029_a_314358]