5,030 matches
-
și cât miros în acele flori! Astfel sunt și florile sălbatece - cântecele poporale. Pe câmpiile lor a cules Shakespeare și orce poet național - pe alte câmpii însă a cules poeții aciia cari vorbesc de rai și iad de îngeri și demoni, de stelele cerului și de mărgaritarele din fundul mărei. Shakespeare a vorbit de om - de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul sau nebun, scepticul sau sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Două lumi sunt - una a ochilor și-a urechilor {EminescuOpXV 1067} 1871-1872 În Italia * cred că sau mi-ar plesni capul, sau ar trebui să mi se limpezească. 2259, [TITLURI DE POEZII] eco? 2286, Surori Dumnezeu și om Înger și demon Ideal și real Codru și salon Proletar și împărat 1873-1874 ca unda zvîcnindu-se cu greu 2255, 293 v martir încoronat 1876 gurile câte le-astup' acum pământul ochii roși de porumbiță {EminescuOpXV 1068} arzătorul mijloc al vremei, căci cei ce
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cu tot acest blindaj prin care nu trecea nimic din viforul de afară (așa am supraviețuit cu toții), și în intimitatea micului apartament în care am fost atât de fericit uneori în ciuda tiraniei, și aici începeam să tremur de nervi citind "Demonii", citind despre Șigaliov, cel care, la ședința posedaților, vine cu un manuscris uriaș și spune că acolo este totul: șigaliovismul, ca orice variantă a socialismului, pornește de la premisa libertății absolute ca să ajungă, fatalmente, la dictatura absolută. Nu există altă cale
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
că acolo este totul: șigaliovismul, ca orice variantă a socialismului, pornește de la premisa libertății absolute ca să ajungă, fatalmente, la dictatura absolută. Nu există altă cale, subliniază încă o dată Șigaliov, cel care mi s-a părut întotdeauna cel mai demonic dintre demonii din roman. Marele Inchizitor din "Frații Karamazov" dezvăluie aceeași caracteristică a mișcărilor socialiste, cea care, de fapt, le deosebește de fascism: ipocrizia împinsă până la clivarea personalitații, până la schizofrenie. Hitler nu face nici un secret din 67 teoria spațiului vital, a superiorității
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în efigie prin reviste. Știu că adversarii mei suferă din cauza mea mult mai mult decât mă pot face ei să sufăr. Și nu sânt deloc fericit pentru asta. Brecht are o mică poezie în care descrie o mască africană: un demon cu venele tâmplelor umflate și cu un soi de tetanie contractîndu-i mușchii feței. Răutatea seamănă pe acea față foarte mult cu suferința. A fi rău, spune Brecht, este un efort dureros. Cine urăște, se urăște pe sine. Viespea și reperele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
-i depășesc norii, iar pe frontispicii sânt semnele Diavolului. Intru pe coridoare de piatră. Uși secrete se deschid, trape cedează. în cuști de fier - muritori 255 sfârtecați, trași în țeapă, răstigniți pe ziduri însîngerate. Fiecare nouă odaie e înțesată cu demoni. Sânt doar o Armă care carbonizează. Și viclenie. Acum caut cheile. Cea de opal, cea de turcoaz și cea de malachită. Sângerez din sute de răni, dar nu mi-e frică și nu mă pot opri. Sânt întocmai ca Ei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la bal, conțopiștii care se țin de farse copilărești, politicianul care cere "o tiranie ca-n Rusia" acolo unde nu poate fi nici democrație, nici tiranie, acolo unde e doar boborul viermuitor și inconștient - totul e jalnic și disperat. Un demon al încremenirii domină această lume. Nimic nu poate fi 260 schimbat. Totul e-n zadar. Scapă cine poate. Carnavalescul lui Bahtin poate descrie, dar nu poate-nțelege o "țară tristă, plină de umor". Pentru că spectacolul cel mai îngrozitor cu putință
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un experiment de control asupra persoanei umane care i-o distra pe occidentali, dar pe care noi o știm bine: am avut emisiunea asta, zilnic, timp de patruzeci de ani), nu mai există, de fapt, vedete. VIP-ul este un demon mărunt emanat de medii din disperarea de a nu mai putea produce zei. OK, dacă așa stau lucrurile în entertainment, sânt ele oare altfel în lumea "serioasă", culturală, științifică etc? Cine sânt azi, idolii culturii romînești? Ei, aici legătura cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
senorita, în parc pe-nserat Cu, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi patimi dulci și luciri de păcat Și ai trupul de șarpe felin. Gura ta e-un poem de nebune dorinți, Sânii tăi un tezaur sublim. Ești un demon din vis care tulburi și minți Dar ai zâmbetul de heruvim." A fost cel mai mare succes al lui Cristian Vasile, care l-a întrecut astfel cu mult pe Zavaidoc. "Zaraza" era pe toate buzele, era "Lili Marlene" a Bucureștilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în funcție de nivelul de împlinire a spiritului și de alte circumstanțe ale morții. În acest timp, spiritul își pierde treptat memoria personală din ultima călătorie a sa pe pământ și alunecă tot mai aproape de următoarea lui încarnare ca om, animal, fantomă, demon sau zeu, în funcție de meritele sale din viețile anterioare. Budiștii tibetani numesc „bardo” starea de rătăcire dintre vieți și procesul de merite care hotărăște renașterea este „karma”. Această roată a reîncarnării se întoarce mereu, literalmente „reciclând” la nesfârșit semințele spirituale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu la oribila de aceste cunoștințe. tremurând, Încercăm să ne târâm În Încă. l, o zi liberă când demonii ne așteaptă. Dimineața asta ia forma pipernicită și mizerabilă a lui Drummond. Plec În patrulă cu ea. De ce? Nu știu de ce. Nu pot gândi limpede. Ea turuie Întruna despre caz: victime, suspecți, locul crimei, rapoarte, medico-legal, analize, politică, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi până acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de vârtejuri al tavanului meu din artex. Patul pe care obișnuiam să-l Împărțim. Timpul să trecem la acțiune. E Hogmanay și azi ies În oraș. Ies În oraș cu Carole. Iarăși Carole? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
înțelesului originar al termenului. Astfel, practicarea necromanției presupunea înfricoșătoarea tehnică a chemării umbrelor morților pentru a afla viitorul, pentru a cere sfat, pentru a ucide, pentru a constrânge pe cineva sau pentru a crea iluzii ori pentru a învăța de la demoni alchimia. Pe de altă parte, termenul în sine a fost preluat și transformat în limbajul curent din necromanție în nigromanție. De această dată, el numea cu totul altceva: magia neagră, magia demonică a Evului Mediu târziu. Acolo unde vânătoarea de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
urme ale acestor practici divinatorii. Paradoxal, orașul devine un loc fascinant de cercetare a magiei, divinației și vrăjitoriei. "Somnambulism, hipnotism, chiromanție, necromanție, oniromanție și alte "manții" își dispută o clientelă urbană în timp ce satele continuă să-i solicite pe bătrânii lor demoni"50 scrie Marie-Sylvie Dupont-Bouchat. Autoarea se referă la "pitiile" moderne care reușesc, grație unei strategii publicitare bine puse la punct, să atragă o numeroasă clientelă. Serviciile oferite de aceste cabinete specializate sunt foarte variate: consultații asupra bolilor, aflarea deznodământului unui
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
trimis la coșul de gunoi al istoriei. Este vorba despre o paradigmă de cunoaștere care nu mai este valabilă pentru noile exigențe aduse de modernitate. Științe precum magia, astrologia sau alchimia se transformă în erezii care se ocupă de idoli, demoni, fantasme. Încetul cu încetul, știința modernă ia locul vechilor științe. Imaginarul Renașterii pe care s-a clădit o adevărată cultură este ignorat și înlocuit cu legități, raționamente, concepții și paradigme specifice spiritului modern. Trecerea de la știința Renașterii la știința modernă
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ele se înfățișează ca un set de compilații în care autorul încearcă să etaleze o serie de cunoștințe hermetice plecând de la textele clasice care circulă în domeniu. Unele lucrări se prezintă chiar ca un îndreptar de lucru cu spirite și demoni ierarhizați cu o deosebită acribie. În Magia neagră și vrăjitoria, Christian și Miriam Dikol urmăresc tocmai acest lucru: "Am studiat sute de lucrări și am parcurs sute de site-uri autentice pe Internet, traducând noi înșine anumite texte foarte vechi
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Luciul apei poate reflecta imagini predictive, susurul și limpezimea ei pot comunica lucruri nebănuite 234. Ideea că apa ar putea exprima gândul și voința divină apare exprimată în diverse mitologii și reprezentări ale apei. Multe spații culturale atestă credința în demoni, spirite sau duhuri ale apei235. Acestea ar putea fi considerate un fel de reprezentări primare ale capacității apei de a comunica și relaționa cu oamenii. În același sens, Artur Gorovei arată că, în popor, se considera că apele sunt locuite
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
puține exemple de cvadrată: frag mente din trei codice vergiliene (Augusteus, Sangallensis și Veronensis), la care se mai adaugă cîteva mărturii. Probabil că nici unul dintre acestea nu e mai vechi de secolul al III-lea al erei creștine, dar, după cum demon strează papirusurile de Herculaneum, folosirea cvadratei, chiar limitată la exemplarele de lux, a fost anterioară. Pentru capitala rustică s-au conservat ceva mai multe exemplare, totalul lor păstrîndu-se Însă În limite reduse (cam douăzeci și cinci). În textele care folosesc capitala cvadrată
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ției autorului respectiv, istoria limbii, scrierea, orto gra fia, starea studiilor clasice, tehnica de editare, condițiile culturale etc.). Scopul de a demonstra existența unor presupuse erori joacă un rol important, dar Întotdeauna secundar În critica de text. Oportunitatea unei asemenea demon s trații apare numai cînd se impune alegerea Între mai multe conjecturi (sau variante), de valoare aproximativ egală În stil și conținut, sau cînd se alege Între conjec tură și crux. Chestiunea principală, de a determina dacă este un act
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
secolul al X-lea sau al XI-lea (L) Îm potriva manuscriselor din secolul al XIII-lea (AG). Este un fapt general acceptat azi că niciun bizantin din acele trei secole nu putea compune versul respectiv. Mai mult, s-a demon strat Între timp, prin intermediul erorilor separative din L (e drept, mai ales În textul scholiilor), că un număr de manuscrise bizantine din Sofocle sînt indepen dente de L. Se identifică erori conjunctive dacă două sau mai multe manuscrise Împărtășesc o
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
mîncat", plăcerea ("plăcut ochilor") și puterea ("vrednic de dorit pentru că dă știința") [1996:153-157]. Aceste "pasiuni esențiale" ale sufletului primordial ar sta la baza tuturor viciilor manifeste ale omului căzut în păcat. Și să nu uităm că există tot atîția demoni cîte patimi sînt. Trecînd de la sacrul stării de "a fi", pur și simplu, la profanul stării de "a avea", omul și-a declanșat goana după un "efemer absolut": avuția lumească, în multitudinea formelor sale, începînd de la dorința de a se
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi cunoscut". Ca prieten de suflet, părintele și-a încrucișat destinul cu al poetului și l-a surprins în momente de maximă sensibilitate: "În ființa lui intimă, poetul era un mare emotiv, dar în același timp era posedat de un demon care-i denunța emotivitatea drept slăbiciune și-l făcea să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra de sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb corosiv, menit
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cele mai bune lucruri i se întâmplă omului din Occident prin punerea sa în imagine, căci imaginea este cea mai bună parte a lui: eul său imunizat, pus la loc sigur. Prin ea, cel viu se leagă de cel mort. Demonii și coruperea cărnurilor în adâncul cavourilor (în exemplul creștin) găsesc în ea ceva mai puternic. "Adevărata viață" este în imaginea fictivă, nu în corpul real. Măștile mortuare din Roma antică au ochii larg deschiși și obrajii plini. Și, chiar orizontali
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ruguri, de-a lungul răfuielilor creștine cu "scandaloasa". Iubirea-ură față de femeie (vrăjitoare și servitoare, credulă și credincioasă, diabolică și divină) se reflectă asupra idolului. Iar cine vrea s-o strivească vrea să-și înăbușe pulsiunile. Să răpună animalul din el, demonul. Iconoclastul este, ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
poliția imaginii, de a codifica și controla iconografia. Cu bune motive: nu trebuia să canalizeze forțele supranaturale, să garanteze asemănarea cu modelele? A nu pune această rezervă de putere în slujba dreptei credințe nu însemna a o lăsa în mâna Demonului? Preluarea controlului asupra atelierelor însemna pentru Imperiu, ca mai târziu pentru primele puteri civile din Occident, însușirea unei pârghii decisive de hegemonie. Politica și teologia se amestecă inexorabil. Ce-i de mirare în faptul că, în zona noastră, celebrarea celui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]