4,161 matches
-
azi înainte mulțumește slovelor străine pentru marea bunătate și îndemânare de a ne ținea în bucherie și slovnire; de astăzi nația intră într-o carieră cu adevărat literară.“ Recunoaștem încă o dată cuvintele lui Iancu Văcărescu, în care autorul Gramaticii românești descifrase, cu 16 ani mai devreme, țelul propriei sale acțiuni. În lista susținătorilor alfabetului latin, pe primul loc sunt citați prenumeranții din Tg. Jiu, semnatari ai unei vajnice profesiuni de credință: „Subtînsemnații neavând nicidecum poftă de a remânea mai în urmă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
nu grupurilor de imigranți de dată recentă, alogeni în sens strict, ca în Germania, Belgia, Marea Britanie, Elveția și Franța. Ori, astăzi, tocmai astfel de grupuri creează dificultăți în problema reexaminării apartenenței naționale. Se impune așadar găsirea altor piste pentru a descifra prezentul nostru marcat de două fenomene contrare: în vestul Europei, prăbușirea aparentă a subordonărilor naționale clasice însoțită de un soi de elogiu al eterogenității și, în partea orient-tală, o redeșteptare a pasiunilor naționaliste pe care comentatorii politici le iau cam
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pricina. Lectura literară devine un soi de partidă de șah (inter)textual imprevizibilă, sau - mai precis, poate - se aseamănă cu încercările repetate de a rezolva o problemă de șah dificilă și genial de derutantă, sau cu efortul concentrat de a descifra o criptogramă complicată"6. Teză care se aplică și poeziei lui Mircea Ivănescu, cu preluările ei intertextuale și pastișele ei aluzive, cu nuanța că secretivitatea (alt concept din A citi, a reciti) nu era, aici, pur literară, ci implica și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Pe urmă, mergând încet, cu palmele în buzunare, îi evocă înjunghierea lui Vodă Hangerliu, domn nebun și desfrânat, chefurile și crimele de la Curtea Arsă despre care Eva mai știa câte ceva din amara și strălucita carte a lui Matei Caragiale (...). Îi descifra epitafele slavonești, îi ținea o lecție vie despre decăderea marilor familii, arătându-i capelele de piatră, bogate și costisitoare, și pe urmă ruina urmașilor, îngropați din ce în ce mai simplu. Ultimul descendet al Ghiculeștilor, mort în 1945 sau 46, avea un mormânt bătătorit
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
religie", este greu, dacă nu practic imposibil, de a preciza care era conținutul acesteia. Totuși, cercetătorii n-au dezarmat; căci rămâne un anumit număr de "documente-martor" asupra vieții paleantropilor, și se speră, într-o zi, să se reușească a se descifra semnificația lor religioasă. Altfel spus, se speră că aceste "documente" sunt susceptibile să constituie un "limbaj", la fel cum, grație geniului lui Freud, creațiile considerate până atunci producții absurde sau insignifiante ale inconștientului - vise, vise în stare de veghe, fantasme
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
armelor, pentru a înțelege mai bine tot ceea ce pietrele cioplite ale paleantropilor nu mai pot să ne comunice. "Opacitatea semantică" a acestor documente preistorice nu constituie o singularitate. Orice document, chiar contemporan, este "spiritual opac" câtă vreme nu ajungem să-1 descifrăm integrându-1 într-un sistem de semnificații. O unealtă preistorică sau contemporană nu poate să releve decât intenționalitatea sa tehnologică: tot ceea ce producătorul sau posesorii ei au gândit, au simțit, au imaginat, au sperat în relație cu ea ne scapă. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
asemenea, în 1950, K. Ehrenberg a găsit la Salzofenhoehle (Alpii austrieci) trei cranii de urs așezate în nișe naturale ale peretelui alături de oase lungi orientate de la est către vest. Întrucât aceste depozite păreau intenționale, savanții s-au străduit să le descifreze semnificația. Al. Gahs le-a comparat cu ofranda de jertfă a primei vânători (Primitialopfer) adusă de anumite populații arctice unei Ființe Supreme. Ofranda consta exact în așezarea pe niște platforme a craniului și oaselor lungi ale animalului doborât; se ofereau
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
plugului, munca agrară e asimilată actului sexual 23. Dar vreme de milenii Mama-Pământ zămislea și năștea singură, prin partenogeneză. Amintirea acestui "mister" supraviețuia încă în mitologia olimpică (Hera concepe singura și dă naștere lui Hefaistos, lui Ares) și se lasă descifrată în numeroase mituri și în numeroase credințe populare cu privire la zămislirea oamenilor din Pământ, nașterea pe sol, depunerea noului-născut pe pământ etc.24 Născut din Pământ, omul, murind, se reîntoarce la mama sa, "Târăște-te spre Pământ, mama ta", exclamă poetul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nesuferit îmi e purtarea lor. Ziua nu mă pot odihni, noaptea nu pot să dorm. Vreau să-i nimicesc ca să pun capăt agitației lor. Ca liniștea să domnească pentru noi, și (în sfârșit) să putem dormi!" (1,37-39). Se poate descifra în aceste versuri nostalgia "Materiei" (adică a modului de existență care corespunde inerției și inconștienței substanței) pentm imobilitatea primordială, rezistența împotriva mișcării de orice natură, condiție prealabilă a cosmogoniei. Tiamat "începu să țipe la bărbatul ei. Ea scoase un strigăt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
această perspectivă, legenda lui Ghilgameș ar fi, mai degrabă, povestea dramatizată a unei inițieri ratate. 24. Destinul și zeii Din nefericire, nu cunoaștem contextul rituai al inițierii rnesopotamiene, presupunând că ar fi existat. Semnificația inițiatică a căutării nemuririi se lasă descifrată în structura specifică a încercărilor suferite de Ghilgameș. Romanele arthuriene prezintă o situație analogică: simbolurile și motivele inițiatice abundă, dar este imposibil de hotărât dacă ele sunt solidare cu un scenariu ritual, reprezintă amintiri ale mitologiei celtice sau ale gnosei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
completată, începând cu mileniul al doilea, cu metode de a îndepărta prevestirile funeste 57. Toate tehnicile divinatorii urmăreau descoperirea "semnelor", care se decriptau după anumite reguli tradiționale. Lumea se dezvăluia, așadar, caftind înzestrată de structuri s, i guvernată de legi. Descifrând "semnele", se putea cunoaște viitorul, altfel spus, se "stăpânea" timpul, căci se prevedeau evenimente care urmau să se realizeze numai după o anumită durată temporală. Atenția acordată "semnelor" a dus la descoperiri de o reală valoare științifică. Unele din aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Uneori se află menhiri împodobiți cu figuri umane; altfel spus, ei sunt "locuința", "trupul" morților. Tot astfel, figurile stilizate, desenate pe pereții dolmenelor, precum și micii idoli exhumați din mormintele megalitice ale Spaniei, reprezentau, probabil, strămoși, în anumite cazuri, se poate descifra o credință paralelă: sufletul strămoșului este capabil să părăsească, din când în când, mormântul 6. Pietrele găurite care astupă unele morminte megalitice și care sunt, de altfel, numite "găuri ale sufletelor", permiteau comunicarea cu cei vii. 3 Cf. M. Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
unui zeu asupra unui monstru ofidian. ? 2 Cyrus H. Cordon, Ugaritic Manual, § 68: 28-31, traducere de A. Caquot și M. S/nycer. Leș relij>ions da Proche-Orient antique, p. 389. Religiile hittiților și ale canaaneenilor panteonului, în fine, se poate descifra în acest episod răzbunarea primului născut (Yam) împotriva uzurpatorului care îl castrase și îl detronase pe tatăl său (El)33. Asemenea lupte sunt exemplare, adică susceptibile de a fi indefinit repetate. De aceea Yam, deși fusese "ucis" de către Baal, va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fratelui său și 1-a omorât" (4: 8). De acum înainte, proferă Iahve, "ești blestemat [.]. Când vei lucra pământul, acesta nu-și va mai da roadele sale ție; zbuciumat și fugar vei fi tu pe pământ" (4: 11-12). Se poate descifra în acest episod opoziția dintre cultivatori și păstori și, implicit, apologia acestora din urmă. Totuși, dacă numele de Abel înseamnă "cioban", Cain semnifică "fierar". Conflictul lor reflectă situația ambivalență a fierarului în anumite societăți pastorale, în care este fie disprețuit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
n-a încetat până în secolul al XlX-lea. Nu se mai cunoaște un exemplu similar de expansiune lingvistică și culturală de asemenea proporții. De mai mult de un secol, savanții s-au străduit să identifice patria originară a indo-europenilor, să descifreze protoistoria lor și să lămurească fazele migrațiilor lor. S-a căutat patria originară în nordul și centrul Europei, în stepele Rusiei, în Asia Centrală, în Anatolia etc. S-a convenit azi să se localizeze focarul indo-europenilor în regiunile de la nordul Mării Negre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
aparținând de acum indo-europenilor), Roma și lumea germanică. Astfel, proba inițiatică prin excelență consta, foarte probabil, din lupta tânărului războinic împotriva a trei adversari sau a unui monstru tricefal (reprezentat de un manechin?), într-adevăr, un scenariu asemănător se lasă descifrat în povestea luptei victorioase a eroului irlandez Cuchulainn împotriva celor trei frați, și în lupta celui de al treilea, Horațiu, împotriva celor trei Curiați; de asemenea, în mitul lui Indra și cel al eroului iranian Thraetaona, ucigând, fiecare, un monstru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Yaxt, 9, 17 etc.). 42 în textele din lajurveda se face frecvent aluzie la sacrificarea lui Soma de către zei; singur Mitra refuză să participe la aceasta, dar în cele din urmă se va lăsa și el convins. S-ar putea descifra în acest episod urmele unui mit de origine: creația băuturii "imortalizante" prin sacrificarea unei Ființe primordiale. Acest omor inițial, săvârșit de zei, este indefinit repetat în actul tescuirii rituale a plantei soma. ^, Imnul pare a fi rostit de zeul Agni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pp. 4 sq., și în J. Gonda, The vixion oflhe Vedic Poets, pp. 270 sq. 82. Cele două modalități ale lui Brahman și misterul Iui ătman, "captiv" în Materie Identitatea ătman-Brahman, percepută experimental în "lumina interioară", îl ajută pe să descifreze misterul Creației și, totodată, propriul său mod de existență. Deoarece știe omul este prizonierul lui karrnan și în același timp posesorul unui "Sine" nemuritor, el dese peră în Brahman o situație comparabilă. Altfel spus, el recunoaște în Brahman două modi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și psiho-mentală, dinamisme care au fost "devalorizate" treptat, fiind înglobate în pulsiunile Naturii {prakrti}. Numai Șinele purificat de experiențele psiho-mentale era identificat cu Brahman și, prin urmare, putea fi considerat nemuritor. S-a căutat, pe de altă parte, să se descifreze și să se analizeze raporturile între Ființa totală (Brahman) și Natură. Tehnicile ascetice și metodele de meditație, urmărind disocierea Sinelui de experiența psiho-mentală, vor fi elaborate și articulate în primele tratate Yoga. Analiza riguroasă a modului de a fi al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
privește Orfeu, ilustrul "profet" al lui Apollon, mitologia sa abundă în isprăvi șamanice (cf. partea a Il-a). Așa cum îl știau grecii, începând de la Homer încoace, Apollon era, fără îndoială, mai mult decât un zeu-patron al extaticilor. Se poate totuși descifra o continuitate destul de semnificativă între două vocații: cea "șamanică" și cea apolliniană. Șamanii descoperă ceea ce este ascuns și cunosc viitorul; viziunile, daruri ale lui Apollon, prin excelență, acordă fidelilor zeului același prestigiu. Ca și în unele tradiții șamanice siberiene, "viziunile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Este vorba oare de un simbol solidar concepției patriarhale a căsătoriei (căci, se știe, fecioria era considerabil prețuită în societățile de tip patriarhal)? Oricum ar fi, grecii au transformat-o radical pe zeița din Argos. Dar se mai pot încă descifra câteva din trăsăturile ei originare. Ca majoritatea zeițelor egeene și asiatice, Hera era o divinitate a fecundității universale și nu numai a căsătoriei. Deși ipoteza unei Hera-Mama Pământ a fost respinsă de unii savanți, este greu să explici altfel faptul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
când și în ce regiune a început ea să fie cunoscută ca Artemis. La Efes, funcția 27 Iliada, I, 567, 587; XV, 18 sq. Cf. Plaut, Asinaria, 303-304; H. J. Rose, op. Cit., p. 106 și n. 15. În măsura în care se poate descifra în atari scene amintirea unor realități istorice e vorba desigur de o epocă destul de veche de dinainte de sosirea aheilor în peninsulă. Ceea ce e semnificativ e faptul că Homer și auditoriul său se puteau amuza de asemenea încăierări. 28 Pausanias, II
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
grotesc încât cercetătorii ezită să recunoască acolo o divinitate grecească. Artemis era venerată de către femei ca Locheia, zeița nașterilor. Ea era, de asemenea, kuroârophos, "dădacă" și instructoare a tinerilor, în unele din ritualurile sale atestate în epoca istorică se poate descifra moștenirea ceremoniilor inițiatice feminine a societăților egcene din mileniul al II-lea. Dansurile în cinstea lui Artemis de la Alpheea, ca de altfel dansurile zeiței din tot Peloponesul, aveau un caracter orgiastic. Un proverb rostea: Unde n-a dansat Artemis?" Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că mitul originar vorbea despre dispariția vegetației, nu însă a grâului, deoarece înainte de răpirea Persephonei grâul nu era cunoscut încă. Numeroase texte, precum și monumente figurative, atestă și faptul că grâul a fost procurat de către Demeter după drama Persephonei. Se poate descifra aici mitul arhaic ce explica crearea semințelor prin "moartea" unei divinități (§ 11). Dar, întrucât poseda condiția nemuritorilor olympieni, De la epoca de piatră la Misterele din Eleusis Persephone nu putea să "moară", precum divinitățile de tip dema sau precum zeii vegetației
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
între secolele al ID-lea și al IX-lea, se caracterizează prin uscăciunea, monotonia dezolantă și platitudinea lor. Lectorii Vedelor și Upanișadelor, chiar cititorii Brahmanelor, nu vor putea sa nu fie decepționați. Și totuși, ideile pe care ajungem să le descifrăm uneori în găthă, și pe care le regăsim, elaborate și sistematizate, în scrierile ulterioare, sunt pasionante. Dar ele sunt amestecate într-un talmeș-balmeș de texte și comentarii rituale. Cu excepția textelor găthă - a căror lectură, în ciuda obscurităților, răsplătește întotdeauna efortul depus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]