3,846 matches
-
urmează a fi proiectată. 2. FAZA DE ELABORARE A PROIECTULUI Faza de proiectare PTH+DE cuprinde: piesele scrise (foaia de capăt, borderoul documentației, programul de control, memoriul tehnic, caietul de sarcini, breviarul de calcul, antemăsurătoarea, jurnalul de cabluri etc), piesele desenate (planul de trasee instalații electrice de forță, planul de trasee instalații electrice de iluminat interior normal și de siguranță și prize, planul de trasee ale instalațiilor electrice de iluminat exterior, schema monofilară pentru instalația de forță - tabloul electric general, schema
Reţele de canaliza re orăşeneşti şi industriale : exemple de calcul by Tobolcea Viorel, Tobolcea Cosmin, Creţu Valentin () [Corola-publishinghouse/Administrative/91652_a_92377]
-
le schimbaseră în siameze, fetele intrară pe strada morții. Nicicând nu văzuseră atâta carnagiu. Sângele forma bălți în care ardea soarele. Mâini, maxilare și oase țăndărite ieșeau din moloz și din crăpăturile clădirilor. Un creier uman, intact, umed, cu circumvoluțiile desenate minuțios și cu vinișoarele albăstrui zvâcnind sub pieliță înflorea pe caldarâm, lângă o țeastă deschisă larg. Nici o casă nu mai era întreagă. Rămăseseră-n picioare uși, cu cadru cu tot, pe când zidurile erau grămezi de cărămidă. Rămăsese casa liftului, de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în abanos, Cecilia o aștepta răbdător pe mătușa ei, care nu mai ieșea pe ușa de sticlă. În cele din urmă, monstruoasa negresă apăru, pășind important și cărând în brațe un fel de sacoșă uriașă de hârtie cu emblema magazinului desenată pe ea cu cerneală stacojie, un cap de dragon sub care - acum observă și fata - se desena, caligrafiat cu volute fastidioase, același M de pe toate firmele lui Monsieur Monsu. Din pungă, deasupra colțișorilor hârtiei cafenii, ieșeau tije ciudate, ca niște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și, ciudat, oricât de departe ar fi fost vreo față, de bătrân, de copil, de cerșetor, de împărat sau de cardinal, chiar dacă se topea cu mii de alte fețe într-o dungă de ocru la marginea vederii, ea era perfect desenată și-o puteai recunoaște chiar înainte s-o percepi cu adevărat. Toți se vedeau ca și când ar fi fost cu toții în primul rând, la jumătate de metru de ochii care-i priveau. Cedric, bunăoară, își recunoscuse vecinii de cartier din The
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ogorul corpului nostru zeci de mii de boli groaznice, nefiind siguri nicicând de ziua de mâine și zbătîndu-ne să mai respirăm o clipă, totuși zâmbim, așa cum copilul de patruzeci de zile zâmbește până și unei foi albe pe care sânt desenați doi ochi... Creierul lui Fra Armando, șerpuind din codița spinală, aruncând raze ca o astronavă, migra și el peste miliardul de țeste ale mulțimii, îndreptîndu-se către marea sferă ce cuprinsese aproape tot spațiul din mijlocul discului pe care ne aflam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de marmură mozaicată pe care mă văd trecând, halucinat, atât în vise cât și într-un fel de erupții ale viziunii în rest, când mă aștept mai puțin, în troleibuz sau când privesc pe fl reastră? De unde cartierele complet necunoscute, desenate atât de limpede încît aș putea descrie fiecare clădire ce mărginește acele piațete triunghiulare, străbătute de cîte-o singuratică șină de tramvai? De unde statuile? Femeia de piatră din centrul pieței oale și vaste, plutind, culcată pe spate, la un metru deasupra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mama, goală și albă, cu marele fluture stacojiu pe șold, trântită pe burtă în pat. O răbufnire sonoră scurtă, ca probele pentru boxe înaintea unui concert: "Vine acum tăticu să-mi facă frecție." Dar e o secvență conceptuală, sânt sunete desenate, nici urmă de memoria unei voci sonore și vii... Mă văd între perne, pe un pat îngust ca o laviță. Stau "ca boierii". Lângă mine, așezată nu știu de ce pe pat, o oglindă mare, în care mă văd întreg. Un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
douăzeci de ani, și stătuse cu el două săptămâni, timp în care nu mai dăduse pe la școală. Și printre colegele lui, ziceau băieții, erau unele curve, se cunoșteau după chiloții pe care-i purtau. Dacă erau cu buline sau rățuște desenate era bine, dar dacă erau albi-albi și puțin lucioși, ca materialul de plapumă, în mod sigur erau curve. Racoviță sau Sindili se apropiau pe la spate de cîte-o fată și-i ridicau fusta până sus, să i se vadă chiloții. Fata
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sub cerurile albastre prăfuit, un mare panou de reclamă pentru noul spectacol de circ ce avea să vină în câteva zile, cam pe când terminau și ei școala. Panourile astea erau cam în fiecare an la fel: arătau multe animale sălbatice desenate astfel încît să pară cât mai fioroase: leii răgeau, urșii, chiar pe bicicletă, rânjeau înfiorător, maimuțele-și arătau și ele caninii puternici. În prim-plan era însă de obicei o acrobată aproape goală, ale cărei picioare în ciorapi de plasă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu vânători de balene. Dar toate pozele erau alb-negru și cenușii, abia se deslușeau. Și paginile cu ele se lipeau, fiindcă erau mai groase și lucioase. Mai era o carte de Pop Simion, Ore calde, cu niște muncitori pe schele, desenați ciudat, și o alta, Thomas Alva Edison. Ăsta fusese inventator, inventase becul. Prima poză avea scris dedesubt "Tickerul de bursă", și arăta un fel de aparat. Sub o alta scria "Atelierele din Menlo Park". Erau niște case și un gard
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Pe cele mai multe însă nu le mai zăreai deloc, atât de obișnuit erai cu ele. Când mergea la veceu, vedea mereu în mozaicul de pe jos tot felul de capete, cai, clădiri, atât de limpede, că nu te-ndoiai că fuseseră chiar desenate acolo din miile de pietricele. Dar altădată vedea alte figuri, mereu altele. Și înainte să adoarmă, când ținea ochii-nchiși, vedea mai întîi un mozaic verzui care încet-încet se prefăcea în fețe și trupuri, în oameni adevărați ce începeau să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
secțiuni prin această ființă. Partea ei deja trecută de pelicula lumii ne populează memoria, hernie dilatată a minții, iar cea care urmează să lunece, fața noastră ascunsă, imprevizibilă, e o proiecție oarbă, o iluzie optică, așa cum mintea completează obiectele incomplet desenate. Aici, pe pelicula noastră, sîntem mereu în mișcare și transformare, glisăm dinspre naștere către moarte, dar în realitatea cu patru dimensiuni sîntem o ființă eternă, imobilă, scanată doar, ca de-un tomograf metafizic, de membrana lumii pe care în aparență
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-o spuneau că simțeau cum li se scurgea sângele în jos și că aveau senzația că li se vor rupe picioarele. Încălcările regulamentului erau următoarele: încălcarea castității, relațiile sexuale cu femei; suspiciunea de a fi spion; posesia cărților de benzi desenate. Lucruri de genul ăsta. Încăperea în care lucram atunci era chiar sub dojo-ul Fuji și auzeam niște țipete îngrozitoare de sus: «Aaaaauuuuu! Omorâți-mă! Cruțați-mă!». Zbieretele unor oameni aflați în chinuri groaznice, insuportabile. Părea că și locul însuși se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
școală. Nu mă omoram cu învățatul, totuși mă străuduiam la materiile la care eram bună. De exemplu la limba japoneză. Îmi plăceau cărțile, în special cele science fiction și cele fanteziste. Frații mei mi-au recomandat cărțile acestea. Citeam benzi desenate și mă uitam adesea la desene. Cu matematica eram la pământ. Nici cu sportul nu le prea aveam. Mama îmi spunea mereu să învăț. Dacă învăț, mă duc la o școală bună, iar o școală bună înseamnă un loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
niciodată. Când mă gândeam la limitele societății, la limitele oamenilor, deveneam și mai deprimat. Voiam să împărtășesc cuiva sentimentele mele, dar toată lumea era prea ocupată cu studiatul, ori voia să discute despre mașini, baseball. Devenisem un mare fan al benzilor desenate ale lui Otomo Katsuhiro, când încă nu era atât de bine cunoscut. Erau atât de reale, de pline de viață pentru mine. Poveștile în sine erau întunecate, dar mă făceau să cred că lucrurile de genul acela, puteau deveni cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acela, puteau deveni cândva realitate. Deseori copiam operele sale: La revedere Japonia, Pace scurtă, Valsul Boogie Woogie și altele. Voiam să plec la Tokio. După ce am terminat lucrul, am intrat la Școala de Arte Industriale Chiyoda. Se axau pe benzi desenate - manga. Dar, după șase luni am renunțat. Tot timpul aveam impresia că un zid mă despărțea de restul lumii, iar venirea la Tokio a făcut ca zidul să devină mai mare. Oamenii se purtau bine cu mine, am cunoscut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mintea mea. În sfârșit aveam ocazia să cunosc o groază de oameni și eu ce făceam? Îi înlăturam. Nu mă puteam stăpâni. Am plecat de acolo și mă întrețineam din slujbe cu jumătate de normă. Am continuat să studiez benzile desenate. Părinții mei îmi trimiteau ceva bănuți, dar aveam optsprezece sau nouăsprezece ani, eram singur, studiam și nu-mi ajungeau. Ești într-un spațiu închis și te afectează din punct de vedere emoțional. Aveam un fel de fobie față de oameni. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
oamenii nu se descurcau dacă nu eram pe lângă mașini, dar, cu timpul, toți au învățat să le manevreze, așa că i-am rugat pe superiori să mă transfere. Nu aveam voie să cerem așa ceva. Pentru că lucrasem în secția cărților cu benzi desenate, am folosit niște hârtie rămasă pentru a crea o versiune comică de douăzeci de pagini a cărții Jakata sutra. Am făcut trei capitole din carte și i-am arătat-o superioului meu - Kibe Tetsuya. Am atașat o notă care suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și eram sigur că vor ignora cererea. Am fost surprins să primesc un telefon prin care mă anunțau că a doua zi trebuie să mă prezint la Departamentul de Design. Era și o secție în care se ocupau de benzi desenate, dar se afla acolo numai o persoană. După ceva timp aveau de gând să creeze o operetă Aum care să includă desene și căutau cu disperare membri care să-i poată ajuta. Se strânseseră cam douăzeci sau treizeci de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
văzusem înainte această scenă sau îmi fusese sugerată în somn? Nu știu. Știu doar că niciodată nu desenam altceva. Involuntar, mâna mea plăsmuia acest tablou. Mai ciudat era că se găseau amatori pentru desenele mele; chiar trimiteam astfel de piei desenate, în India, prin intermediul unchiului meu, care le vindea și îmi expedia banii. Această scenă îmi pare în același timp apropiată și îndepărtată, nu mai știu bine. Tocmai mi-am adus aminte de ceva. Am spus că trebuie să-mi scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
comunicare în Iran, după invazia arabă musulmană. Trusele de scris persane sunt cutii lunguiețe, în interiorul căroara se află mai multe compartimente pentru penițe și alte accesorii ale scribului. Suprafața exterioară e decorată cu motive florale, cu peisaje sau scene delicat desenate sau pictate. Se poartă, de obicei, de-a lungul centurii. Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor; se poartă și astăzi. Se află aici gestul clasic pentru exprimarea mirării, pe care îl găsim deseori figurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
poate măcar găsesc seiful, m-am cățărat Înăuntru, deși nu era neapărată nevoie să mă aflu acolo, de fapt. Voiam doar să-mi formez o imagine. Funcționez mai bine În felul ăsta: mintea mea e ca o carte de benzi desenate. Așa că nu am fost prea dezamăgit atunci când am descoperit că poliția deja luase seiful și că tot ce mai rămăsese era o gaură În perete. Îmi mai rămânea Illmann, mi-am spus. Când am ajuns Înapoi la poartă l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se cerea. Dar dacă li se cerea să mimeze că agață un tablou, băteau neajutorați în perete, fără ciocan sau cuie imaginare. Când fetița lui avea patru ani și se uita prin cărțile ei cu poze, fața ei împrumuta expresiile desenate acolo. Un zâmbet o făcea să zâmbească, inducându-i o bucurie de fetiță. O grimasă o făcea să sufere cu adevărat. Și pe Weber, din rolul lui de spectator: emoțiile puneau în mișcare mușchii, dar simplul fapt că mușchii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-a venit nu știu cine de la bagaje și că săptămâna viitoare va veni cu siguranță și până atunci să vă puneți la punct scenariile. Un fel de acțiune de sădit pomi, dar fără sape și fără puieți, doar cu geometria gropii desenată pe tablă. Din bani chinuiți, cumperi de la un armean, Îl cheamă Konis, niște peliculă ORWO color și filmezi un film dintr-un singur cadru, constând dintr-un singur prim-plan, o iubită de ocazie, când ai fost la Festivalul tineretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
învățat ce e bun în viață, cum ar fi: programul de după-amiază de la televizor, cidrul de pere Babycham cu cireșe confiate, telenovelele și prăjiturile Kunzle. Și pentru toate acele vacanțe în Berry Island, Peyton Place, dulciurile, cartofii prăjiți și benzile desenate Bunty. Ce vremuri! tc "" A trebuit să treacă mai bine de douăzeci de ani, din ziua în care ne-am cunoscut, pentru ca eu și Mark să ne hotărâm să ne căsătorim și mai puțin de zece luni ca să ne hotărâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]