18,606 matches
-
sfîrșitul libertății, fie și din cauza unui soi de epuizare a energiilor culturale și spirituale, de care dădeau dovadă popoarele grecești. În realitate, cosmopolitismul, care se opunea naționalismului tradițional grec, cel mai bun tratament aplicat sclavului față de timpurile anterioare, tendința de detașare de tot ceea ce era lume a fenomenelor prin ceea ce va deveni ataraxie stoică sau apatheia epicuriană, erau atitudini etice ce presupuneau o viziune negativă asupra vieții sensurilor și care erau în contrast clar cu viziunea comun optimistă și cu implicarea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
vătămarea respectivă pe deasupra se răsfrînge direct asupra ultimei Realități, de natură divină? Înțeleptul face, de asemenea, făgăduiala degajării totale de orice dorință privitoare la viața materială, așa cum am văzut: "Sărăcia desăvîrșită este bogăția înțeleptului" (331, 12). Și nu este o detașare mai ales exterioară, ci una intimă, profundă, care s-ar putea compara cu detașarea de orice posesiune implicată în acel votum de sărăcie, observat de diversele ordine religioase catolice. Unica siguranță pentru înțelept rămîne, cum s-a arătat mai sus
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de asemenea, făgăduiala degajării totale de orice dorință privitoare la viața materială, așa cum am văzut: "Sărăcia desăvîrșită este bogăția înțeleptului" (331, 12). Și nu este o detașare mai ales exterioară, ci una intimă, profundă, care s-ar putea compara cu detașarea de orice posesiune implicată în acel votum de sărăcie, observat de diversele ordine religioase catolice. Unica siguranță pentru înțelept rămîne, cum s-a arătat mai sus, legea morală și divină (dharma), singura care-l însoțește după moarte, pe cînd ceilalți
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de dominare a impulsurilor din partea indianului, cu scopul, cum s-a subliniat, de a se încadra în sensurile energiei cosmice. Non-acțiunea, deci, e un perpetuu efort sufletesc și nu poate fi interpretat ca atitudine pasivă în fața vieții, ci ca o detașare de "setea rodului acțiunii" (phălatrītna vairăgyă), așa cum va preciza așa-zisa "Evanghelie a Indiei", Bhagavad-gītă. Gînditorul indian, prin urmare, contrar celor ce se afirmă îndeobște, luptă, cu toate mijloacele ce-i stau la dispoziție, împotriva sorții, pe care caută
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
acest tip de analiză în: Nopți la Serampore, Nouăsprezece mii de capete de vite, O fotografie veche de 14 ani... Beatitudine - (cf. lat. beatitudo „fericire“; și fr. béat „calm, fără grijă“) „Beatitudinea este o stare absolută de euforic, care include detașarea, pasivitatea față de obiectivismul realității din jur, realizând (fără a scăpa de sub controlul rațiunii) un echilibru spiritual superior“. P. Janet accentua că această stare de bucurie este condiționată de uitare sau, mai bine zis, de ignorare a realității. Se întâlnește, cel
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
la o instituție și la o spiritualitate ortodoxe. Premisele relației care opune catolicismul și ortodoxia sînt impuse chiar la apariția statelor Moldova și Țara Românească. În 1359-1364, țările române se desprind din aria controlată de regele Ungariei, Ludovic de Anjou. Detașarea se manifestă în primul rînd prin voința domnitorului Țării Românești de a obține, din partea patriarhului de Constantinopol, un mitropolit pentru Țara Românească. "Departe de a se limita la domeniul organizării ecleziastice, opțiunea domnului Țării Românești, realizată în 1359, a însemnat
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la extrem va necesita un efort considerabil mai mare și o pierdere importantă de timp și energie pentru a-l remedia, asta dacă procesul poate fi reversibil. O ținută morală ne ajută în a fi oameni deosebiți prin calmul interior, detașarea în situații tensionate și gândirea limpede și clară. O vorbă bună deschide întodeauna ușa dialogului și a soluționării pașnice a conflictelor. Nu ne putem considera persoane morale dacă începem să sfidăm, viața ne poate da oricând o palmă pentru a
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2979]
-
Dacă e să numim o schimbare radicală, o fractură, s-o facem în raportarea, oricum precaută, la ce se întîmplă acum în curentul globalizant al... formelor fără fond. Imposibil de categorisit, sintetizat, omologat. O va face (poate), cu mai aplicată detașare și exactitate, mintea care își va aroga nebănuita încă modificare somatică. Schimbarea! Schimbarea!, strigau amărîții din '96. Preluaseră și ei, bieții veșnic nehaliți, lozinca venită de undeva, de-acolo de unde forțele autentic democrate gîndeau la o cu totul altă schimbare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după moartea originalului monarh, fiul său, încă foarte tînărul Rege Mihai, ar fi urgentat cu firescul și decentul procedeu al unei țări normale aducerea rămășițelor părintești și așezarea lor lîngă celelalte auguste morminte de la Curtea de Argeș. Cu o minimă/ maximă condiție: detașarea îndrituită a memoriei aventurosului tată de numele nu mai puțin aventuroasei sale companioane întru pasiune. Și asta, nu din ingerință în intimitatea vieții regelui tată, ci din motivul mult mai moral-plauzibil al cinstirii memoriei Reginei mamă Elena, atît de dureros
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dau seama ce îl determină pe Adrian Cioroianu să-i trateze, în emisiunile sale, pe cei cîțiva foști dinozauri ai comunismului românesc încă în viață cu genul de solicitudine acordat mai degrabă lorzilor, decît tombaterelor dejism-ceaușismului. Desigur, e de înțeles detașarea (aproape) totală a istoricului chiar și față de relatările atarilor... martori, mai mult, politețea desăvîrșită a unui om care s-a format într-o lume, alta decît cea în care au trăit părinții săi. Apropo: cît de neplăcută rămîne amintirii noastre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la subsuoară), izbînda celui plecat pe jos de la Hobița este una, chiar dacă enigmatică, oricum fascinantă. Așadar: 1. Singura șansă în materie de artă de spus ritos abreviat este individualitatea. Doar ea dispune de acea unică energie în stare a produce detașarea de ceilalți, singularizarea. Nici măcar grupările modernismului european de început de secol XX avînd nevoie de suportul gregar, pentru a putea provoca eficient dinamitarea artelor tradiționale nu au rezistat timpului, individualitățile (puține) despărțindu-se la un moment dat de comilitoni și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celui fugit. Deși tezistă în eșafodajul ei ultim, Cronica de familie prin colosala ei combustie narativă îl salvează întrucîtva definitiv pe un Petru Dumitriu, care de-acolo, dintr-o societate în care-și găsise mediu multiplu prosper, privea cu seniorială detașare drama unei literaturi pe care o părăsise/ o complicase, dar căreia știa prea bine îi aparține definitiv. Cu toate puseele revizioniste și-o fi zicînd el din drumul lui fără întoarcere cu care îl pișcau vigilenții săi urmăritori. Mult necesar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
originalitatea. Pare firească "anularea" unui Grigorescu de către un Andreescu,al doilea, deși emul al primului, "depășindu-l" în voință de stil, în "desprindere". Cum, tot așa, succesorul lui Luchian, un mult mai tîrziu Tonitza, îl "anulează" pe primul prin radicalizarea/ detașarea imaginii compuse. Dacă așa par a sta lucrurile într-o devenire organică, nu mai sînt defel asemenea în cazul altor două figuri proeminente, de data asta ale sculpturii: Paciurea și Brâncuși. Binom paradigmatic în ocolirea "anulărilor". Dacă lumea ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de lege. Mult mai încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă curiozitate manevrele frapante ale nou-veniților. Justificate în chiar infatuata lor provocare, nu însă și mai puțin supuse circumstanțelor, nu neapărat meschine. De luat în calcul sumar și comod calcul doar și sarabanda expozițiilor de la Cupola ieșeană
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
literar oricum, de un Bruckner. De ce paradigmaticul Pavel Șușară nu comentează sistematic ieșirile în arenă ale complexatului băiețică vizual? Atît de insolent la modă acum, dar și atît de trist anonim, în cazna de a-și propune vidul. Doar înțeleaptă detașare?... Cineva ar trebui să-i onoreze pe acești insurgenți ai nimicului cu imediate întîmpinări, fie ele și galante. Să le frăgezească retina, arătîndu-le că rasatele tendoane ale frumoaselor lor partenere de trotuar sau de terasă există. Și că merită măcar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noastre clase muncitoare, care își îndeplinește minunat rolul de forță conducătoare a societății noastre, a muncii pline de abnegație a întregului popor condus de partid. Caracterul de activitate specială pe care o are munca de securitate nu poate duce la detașarea ei de restul activităților sociale pe care le desfășoară pe multiple planuri oamenii muncii din țara noastră. Munca de securitate este o componentă a activității generale ce se înfăptuiește în societate. De aici concluzia firească: activitatea Securității statului, la fel
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
1978. Vezi și MIMESIS, REPREZENTARE. narațiune non-focalizată [nonfocalized narrative]. O narațiune care are FOCALIZARE ZERO (Bîlciul deșertăciunilor, Adam Bede). ¶Bal 1977, 1981a; Genette 1980, 1983; Rimmon-Kenan 1983; Vitoux 1982. narațiune obiectivă [objective narrative]. 1. O narațiune caracterizată de atitudinea de detașare a naratorului față de situațiile și evenimentele povestite. 2. O NARAȚIUNE COMPORTAMENTISTĂ. ¶Brooks, Warren 1959; Hough 1970; Magny 1972; Romberg 1962; van Rossum-Guyon 1970. Vezi și MOD DRAMATIC, NARAȚIUNE SUBIECTIVĂ. narațiune polifonică [polyphonic narrative]. Vezi NARAȚIUNE DIALOGICĂ. ¶Bakhtin 1981 [1982], 1984
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ajuns nici ei la o concluzie comună concludentă. A. D. Xenopol susținea că cererile erau de inspirație rusească și că, în timp ce moldovenii ținteau la menținerea autonomiei, muntenii înclinau către o încorporare totală la imperiu. N. Iorga afirma că acele cereri prevedeau detașarea completă de Poartă, protecția sau dominația Rusiei și că supunerea și jurămintele de credință față de țarină nu aveau un caracter național, ci creștinesc. Zinkeisen vorbea despre protecție și omagiu, iar E. I. Drujinina de adăugirea (prisovokuplenie) teritoriului Principatelor la acel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de la Neisse (august 1769) și Neustadt (septembrie 1770). La cea dintâi întâlnire, Iosif al II-lea se arătase dispus să nu reînnoiască alianța cu Rusia, atât timp cât regele Prusiei nu va reînnoi alianța sa cu Franța. Mai mult, afișa o falsă detașare de evenimente, afirmând că nu dorea ca Rusia să-și mărească forța, dar că i se părea prematur să dea dovadă de gelozie deoarece Rusia, pentru a deveni vecină și redutabilă, avea nevoie încă de multe progrese și, înainte de toate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
primul rând pentru „ideile scăpărătoare” prin care-și onorează sau, dimpotrivă, profesiunea; în al doilea rând, pentru descifrarea și zugrăvirea animată, inspirată, a locului comun, a existenței zilnice și a mentalității unei comunități spre care istoricul plonjează și zăbovește cu detașare spre a palpa pulsul vremii, al opiniei publice. Jurnalistica europeană, aplecată către clarificarea cauzei române, și-a prefigurat un loc și un rol bine statornicite, rămânând însă cantonată în categoria de a doua mână între sursele documentare. Doi corespondenți de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se pare și faptul că nu l-am auzit, fie și o singură dată, vorbind despre îndelungata recluziune, cu suferințele ce i le-a pricinuit, nici măcar acum când acea dureroasă injustiție este un merit ce se cuvine știut și prețuit. Detașarea lui Al. Zub pare să ne prevină că el evaluează sacrificiul său drept modest și firesc, în raport cu măreția cauzei naționale. Putem, ori nu, fi de acord cu opiniile lui Al. Zub într-o chestiune sau alta, dar principiile care l-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
analiza (selectarea informațiilor relevante pentru problema studiată), colectarea informațiilor (documentarea sisematică) și căutarea soluției (finalizarea fiind determinată de toleranța la ambiguitate și rezistența la tendința de a adopta premature o soluție); * incubația - etapă de așteptare care necesită suspendarea criticii și detașarea temporară de problemă; * iluminarea - momentul central al creației; * verificarea - structurarea variantei finale a creației. Punctul de vedere, exprimat la nivelul anilor 80, a fost îmbunătățit recent într-un excelent tratat de creatologie realizat de Traian Stănciulescu, Vitalie Belous și Ion
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
asocierea unor idei aparent fără legătură între ele. Ca exercițiu prin excelență de grup, sinectica urmărește: * Să maleabilizeze gândirea eliberând-o de șabloane, să o facă aptă pentru a genera idei viabile și originale; * Să inducă stări psihologice ca implicarea, detașarea, empatia, jocul cu ideile, folosirea nerelevanței; * Să creeze abilitatea de a rezolva problemele prin înțelegerea mecanismelor emoționale ale procesului creator; * Exprimarea liberă a impulsurilor imaginative; * Menținerea tensiunii emoționale prim amânarea găsirii soluției; * Reducerea tensiunii emoționale în momentul verificării soluției finale
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
a conceptului kantian al finalității, în legătură cu care va fi interpretat personalismul energetic. Trebuie făcută încă o observație înainte de a trece la prezentarea problemelor antropologice ale filosofiei critice. Discuția despre modelele de reconstrucție a umanului a avut ca scop nu doar detașarea (dezvăluirea) proiectului antropologic, acesta fiind propriu reconstrucției kantiene ce cuprinde structura formală a finalității în legătură cu care va fi regândit personalismul energetic, ci și recunoașterea, în acesta din urmă, a tipului de reconstrucție a umanului pe care o propune. Observăm însă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omului". De aici o responsabilitate de sine care depășește răspunderile personale ale omului modern. Actele lui sunt autoexperimente aflate sub autoritatea siguranței evaluărilor. Solitudinea legată de acest tip uman nu este asceză, îndepărtare de lume și de problemele ei, ci detașare nobilă, respingere a valorilor gloatei, asprime față de sine, "cruzime chibzuită" față de Altul, detașare de prezentul caracterizat ca décadence. Toate aceste însușiri aparțin deopotrivă omului nobil și tipului-îmbunătățit-de-om (omul superior). Este evidentă, desigur, din unghiul rolului lor social, și deosebirea dintre
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]