4,704 matches
-
orală și cealaltă scrisă. Într-o situație orală, modul compozițional dialogal-conversațional își întinde hegemonia asupra tuturor celorlalte moduri de compoziție. El este cel care asigură insertarea secvențelor narative monologale (povestirea orală necesită o întrerupere a dialogului și stabilirea unor zone discursive de tranziție. Cf. schema 18). Insertarea secvențelor descriptive este supusă unor reguli comparabile și aceasta duce, cel mai adesea, la o dialogizare a procedurii descriptive (T67). Insertarea secvenței explicative și argumentative pare mai suplă, comportamentele argumentative și explicative fiind integrate
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
explicative fiind integrate mai ușor în co-construirea unui text dialogal. Pluri-gestionarea conversației are totuși consecințe asupra întinderii în general limitată a secvențelor-replici monologale. În discursurile scrise, în schimb, cele cinci tipuri de bază se află la egalitate chiar dacă, desigur, genurile discursive pot fixa tipul dominant, așa cum vom vedea în capitolul următor (§ 2.2). Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM: "L'argumentation dans le dialogue", Langue française 112, Paris, Larousse, 1996: 31-49. - Charles BALLY: Traité de stylistique française, Genève-Paris, Georg-Klincksieck, vol. 1
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care formează corpul scrisorii, pe de altă parte. Vom distinge deci, foarte simplu, următorul plan de text de bază al formei epistolare: Facultative și mai mult sau mai puțin dezvoltate, părțile unui plan de text <2> și <4> sînt zone discursive de tranziție (introducere-pregătire și concluzie-încheiere) între momentele ințial <1> și final <5> cu dominantă fatică, și corpul scrisorii propriu-zis <3>. Ele comportă toate caracteristicile pe care retorica le acordă tradițional exordiului <2> și perorației <4>: pregătirea <2> receptării schimbului, menajînd
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
un plan de text și în general poate fi caracterizată în termeni de dominantă secvențială. Structurarea secvențială organizează mai ales părțile sau sub-părțile. A. Planuri de texte (baza de compoziție) Guvernate (mai mult sau mai puțin) sau nu de genurile discursive A1. Planuri fixe (proprii unui gen dat) A2. Planuri ocazionale (proprii unui text unic) B. Structurare secvențială (complementară) B1. Tipuri de secvențe la baza ordonării • Ordonare unisecvențială (cea mai simplă și cea mai rară) • Ordonare plurisecvențială: - Omogenă (un singur tip
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a lui Zola către Președintele Félix Faure: "J'accuse!", alegerea lui s-a sprijinit pur și simplu pe macro-actul dominant care a devenit titlul-rezumat al articolului. În fragmentul 128 de La Bruyère, putem rezuma textul spunînd că moralizatorul săvîrșește o acțiune discursivă: denunțarea condiției poporului de la țară, la un sfîrșit de secol marcat de perioade de foamete. Macro-actul săvîrșit poate servi și la desemnarea genurilor discursului. Faptul este adevărat pentru genul batjocurii sau al insultei rituale în "Ta mère..." (" ...[pe]Mă-ta
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de distanțări și natura particulară a PR de definiție (cele din T82, de exemplu), și a PR gnomice (primul vers din T84 și primul paragraf din T16) ne incită să considerăm un al patrulea sub-sistem, apropiat, totodată de "discurs" (reprezentare discursivă prezentificată sau prezentificabilă) și de "istorie" (atitudine enunțiativă la fel de distanțată în ambele cazuri). Dacă vom compara primul paragraf din textul lui Kafka (T16, cap. 3) cu restul textului, vom observa că acest paragraf la PR se opune cu certitudine urmării
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
polilor <1> și <4> reprezintă cei doi poli extremi identificați de Benveniste și Weinrich. Polii <2> și <3> sînt poziții de tranziție. Schema 27 Configurații preferențiale ale sertarelor verbale Poli de bază sau moduri/lumi enunțiative Poziția subiectului enunțării Reprezentare discursivă (Rd) Asumarea enunțurilor Enunțare implicată Non-asumare a enunțurilor Enunțare distanțată Rd conjunctă parametrilor situației de enunțare Lume actualizată PREZENT enunțiativ IMPERATIV și PERFORMATIV PERFECT COMPUS 1 VIITORURI <1> PREZENT de DEFINIȚIE și PREZENT GNOMIC <3> Rd disjunctă situației de enunțare
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
celălalt într-un mod sau altul. [...] Pe scurt, toate genurile în care cineva se adresează cuiva, se enunță ca locutor și organizează ceea ce spune în categoria persoanei" (2000: 230). Benveniste insistă asupra unei alte caracteristici a enunțării directe: "Accentuarea relației discursive cu partenerul, fie el real sau imaginar, individual sau colectiv" (2000, vol. 2: 72). În definirea acestui mod enunțiativ, Weinrich scrie: "Orice comentariu este un fragment de acțiune; el modifică, fie cît de puțin, situația a doi parteneri și-i
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ca prototip al enunțării distanțate. Maximele la imperativ (Iubiți mai degrabă sfatul decît lauda) constituie sub-genul de precepte sau reguli de acțiune și se situează la intersecția polilor <1> și <3> care au în comun faptul că propun o reprezentare discursivă conjunctă situației. Imperativul tinde să aducă în prezent ceea ce este disponibil (potențial) în adagiu. Este însuși principiul Carpe diem al Odelor de Horațiu. 6. Variațiuni enunțiative și tranziții Cele patru căsuțe din schema 27 ne semnalează numai relațiile preferențiale de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de caracteristică genului faptului divers clasic (T2). Acest tip de variațiune este specific oricărei enunțări textuale în act21. În alternanțele sau tranzițiile preferențiale, un singur parametru este variabil. O alternață verticală face să varieze caracterul conjunct sau disjunct al reprezentării discursive. Între polii <1> și <2>, poziția subiectului enunțării nu variază, ci rămîne implicată. Între <3> și <4>, distanțarea enunțiativă domină. O alternanță orizontală între polii <1> și <2> face să varieze gradul de implicare a subiectului enunțării. Între <2> și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
6 și 8) și/sau în peri-textul său (prefață, postfață, avertisment etc.). Statutul relației de hipertextualitate dintre un text și sursa lui atinge atît traducerea, cît și rescrierea (2001a și Adam și Heidmannn 2003). Raporturile dintre intertextualitate, context și memorie discursivă au fost abordate în Lingvistica textuală (1999), împreună cu problema capitală a genurilor. La studiile de caz propuse în această carte, am adăugat de atunci lucrări asupra genurilor din presa scrisă (Adam et alii 2000a și 2006b), asupra genurilor incitării la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Frédéric Charles 1932: Remembering, Cambridge University Press. BATTEUX abbé Charles 1824: Principes de littérature, t. 6, Paris, Bellavoine. BEAUGRANDE Robert DE, DRESSLER Wolfgang U. 1981: Introduction to Text Linguistics, London-New York, Longman. BÉGUELIN (REICHLER) Marie-José 1988: "Anaphore, cataphore et mémoire discursive", Pratiques 57, Metz, 5-43. - 1998: "L'usage des SN démonstratifs dans les Fables de La Fontaine", Langue française 120, Paris, Larousse, 95-109. BELLERT Irina 1970: "On a Condition of the Cohérence of Texts", Semiotica 2-IV, La Haye, Mouton, 335-363. BERRENDONNER Alain
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
2 2 3 Dezvoltarea care urmează se sprijină pe capitolul 4 din Linguistique textuelle (Adam 1999: 101-118) care reia conceptul fundamental de schematizare al lui J.-B. Grize: "Conceptul cheie al logicii naturale [...] este cel de schematizare, deci de reprezentare discursivă" (Grize 1996: 79). În paginile care urmează reprezentarea discursivă (Rd) este întotdeauna echivalentă cu schematizarea. 3 4 Pentru definițiile acestor figuri, vezi Marc Bonhomme: Les figures clés du discours, Seuil, coll. Mémo nr. 98, 1998. 4 5 5 6 6
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
capitolul 4 din Linguistique textuelle (Adam 1999: 101-118) care reia conceptul fundamental de schematizare al lui J.-B. Grize: "Conceptul cheie al logicii naturale [...] este cel de schematizare, deci de reprezentare discursivă" (Grize 1996: 79). În paginile care urmează reprezentarea discursivă (Rd) este întotdeauna echivalentă cu schematizarea. 3 4 Pentru definițiile acestor figuri, vezi Marc Bonhomme: Les figures clés du discours, Seuil, coll. Mémo nr. 98, 1998. 4 5 5 6 6 7 Această traducere, care poate părea stranie, este justificată
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
application / 379 Index / 357 Studiu introductiv Disciplină deschisă filosofiei (prin interesul arătat față de problemele subiectivității, intersubiectivității și alte-rității), sociologiei, antropologiei și istoriei culturii (preocupată fiind de context), retoricii și stilisticii (deoarece urmărește și efectele discursului), pragmatica "abordează limbajul ca fenomen discursiv, comunicativ și social" (Fr. Jacques). Considerată a fi "ultima născută" dintre cele trei discipline semiotice, după sintaxă (ce studiază relațiile semnelor între ele) și semantică (al cărei obiect este relația semnelor cu realitatea), pragmatica se preocupă conform unuia dintre întemeietorii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
limbajul în context"2. Françoise Armengaud 3 propunea discutarea a patru tipuri de contexte: 1) Contextul circumstanțial, factual, existențial, referențial, preocupat de identitatea interlocutorilor, de locul și de timpul comunicării; 2) Contextul situațional sau paradigmatic, ce are în vedere practici discursive comportând o anume finalitate și rutină, specifice unei anumite culturi, ca de pildă: o liturghie, o discuție de afaceri, o discuție între parlamentari în ședință publică, un flirt, un interogatoriu sau o pledoarie la tribunal, o discuție între medic și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul de judecăți subiective și orice producție discursivă presupune un anume decupaj, evident subiectiv, al realității) există totuși două maniere de a formula un discurs: la modul obiectiv și la modul subiectiv (în care enunțătorul se manifestă explicit sau implicit). Formulările subiective sunt "lipsite de orice valoare informativă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al cărții este consacrat tocmai acestui aspect. În lingvistica textuală 40, coeziunea studiază (ascendent) ansamblul mijloacelor lingvistice ce asigură legăturile intrași inter-fraze într-un text și anume unitățile care se interpretează datorită altor constituanți, plasați anterior sau prezenți în "memoria discursivă" (anafora) și cei care apar ulterior în cotext (catafora); repetiția constituanților (cazul numelor proprii), ștergerea unor constituanți prin elipsă, ceea ce implică evidențierea unor presupoziții, modul în care progresează informațiile în text de la elementul cunoscut (temă) la un aport de informație
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
implicite ce se deduc din alte propoziții prezentate ca adevărate și care presupun prezența activă a coenunțătorului. Dacă coeziunea este un aspect direct legat de gramatică, coerența este construită de coenunțător, în funcție de competența sa, de cunoștințele sale în domeniul tipologiilor discursive. Factorii de coeziune sunt doar indici pentru coerența argumentată de o lectură avizată, receptivă la ceea ce analiza discursului numește "scena enunțării". Mihaela MÎRȚU CUVÂNT ÎNAINTE În momentul apariției primei ediții a acestei cărți, în 1986, relațiile dintre lingvistică și literatură
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
întrebarea deschisă de pronumele interogativ ("să înțeleagă ce")166. 4.6. Ghilimelele În scris, modalizarea autonimică prin ghilimele este cea mai discretă și cea mai frecventă. În timp ce majoritatea modalizatorilor ("într-un fel", "mă scuzați de expresie"...) se inserează în firul discursiv, plasându-se pe un plan diferit de cel al frazei, fără să indice clar despre ce vorbesc, ghilimelele încadrează tipografic elementele la care se referă, fără a rupe firul sintaxei. Expresiile puse între ghilimele sau în italice (a se vedea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
câteva procedee lingvistice au devenit caracteristice pentru monologul interior. Chiar ele țin de două mari moduri de reprezentare ale discursului interior: "modelul "fluxului", potrivit căruia discursul interior este un fel de frază lungă fără limite clare între propoziții; modelul "fărâmițării" discursive care prezintă scurte entități frastice embrionare"224. Un exemplu al acestui model am văzut mai sus în fragmentele din Édouard Dujardin și din Emmanuel Berl. Celălalt este ilustrat în celebrul monolog al lui Molly Bloom din Ulise, scris de James
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de discurs 244. (a) tipurile de discurs: această separare elementară permite, de exemplu, distingerea între texte care țin de discursul jurnalistic, publicitar, literar etc. Ea definește, pentru o epocă și o societate date, un anumit număr de sectoare de activitate discursivă care prescriu tipul de comportament pe care auditorul sau cititorul trebuie să îl aibă față de text. În termeni de scenă de enunțare, tipul de discurs corespunde "scenei înglobante"; (b) genurile de discurs denumesc "tipurile de discurs". Noțiunea de gen este
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
contextele lor socio-istorice. Apartenența generică a textelor joacă un rol fundamental în modul lor de organizare și în așteptările publicului, deci și în evaluarea coerenței pe care ele o au. În calitate de dispozitiv de comunicare, genul constrânge diversele dimensiuni ale activității discursive: temele evocate, rolurile partenerilor din comunicare, suportul material al textului, circumstanțele (momentul, locul) cerute pentru legitimarea activității, organizarea și întinderea textului, registrul sau registrele de limbă folosit(e) ... Una dintre dificultățile acestei noțiuni este că raportul față de genericitate variază în funcție de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Datorită ambiguității noțiunii de "temă", unii preferă să vorbească despre focus pentru a desemna ceea ce Școala de la Praga numește "remă" și despre presupus local pentru ceea ce ea numește "temă". Rema nu poate fi găsită dacă nu luăm în calcul contextul discursiv. Pentru identificarea ei, se recurge, de obicei, la teste precum negația sau interogația, care sunt operațiuni cu "valoare" variabilă, adică pot trimite la diferite elemente din frază. De exemplu, pentru o frază ca "Pământul este albastru ca o portocală", dacă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
s-au întrebat pe ce principii se poate baza ocurența dintre cele două forme. S-a observat adesea dificultatea cu care se folosește articolul hotărât la substantiv, dacă grupul nominal este plasat chiar după introducerea unui nou referent în universul discursiv: (1) Un călător își făcu apariția. Acest călător (*ul) îi atrase atenția eroului nostru. La începutul Scufiței Roșii de C. Perrault, "această femeie bună" reia "bunica ei", plasată chiar înainte; folosirea sintagmei "această femeie bună" ar fi putut produce ezitări
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]