5,649 matches
-
mari boieri, cazurile litigioase le rezolvă domnul. Semnificativ în acest sens mi se pare documentul din 14 octombrie 1473. În fața domnului și a Sfatului său a venit Petrea stolnicul, fiul lui Andrică, deci un boier care făcea parte din Sfatul Domnesc, și s-a judecat cu Ilca, fiica lui Petru Ponici. Acesta din urmă a fost el însuși mare dregător, pârcălab de Suceava în 1457, septembrie 8 și până în 13 februarie 1458. A făcut apoi parte din Sfatul Domnesc din 12
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
din Sfatul Domnesc, și s-a judecat cu Ilca, fiica lui Petru Ponici. Acesta din urmă a fost el însuși mare dregător, pârcălab de Suceava în 1457, septembrie 8 și până în 13 februarie 1458. A făcut apoi parte din Sfatul Domnesc din 12 aprilie 1458 până la 12 august 1468. Petru Ponici l-a ucis pe Andrică, tatăl lui Petre stolnicul, în împrejurări pe care nu le cunoaștem. Pentru moartea lui Andrică, Petre stolnicul “a pârât pe fiica panului Petru Ponici, Ilca
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
anume Brătiești, iar pan Petre i-a dat Ilcăi, pentru acel sat, încă 40 de zloți tătărești și au rămas în pace veșnică.” Așadar, indiferent de litigiu și indiferent de cine este implicat în el, rezolvarea are loc în fața tronului domnesc. Florin Constantiniu considera că, după 1436, domniile asociate din Moldova ar reprezenta un stadiu al fărâmițării. Datorită marelui lor domeniu, Constantiniu i-a comparat pe boierii Craiovești cu marii duci din Franța, de exemplu cu Carol Temerarul. Și Crasnaș, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și centralizarea statului în Evul Mediu românesc, este necesară studierea unor instituții feudale, care au generat asemenea procese. În societatea feudală sunt două instituții care se condiționează reciproc: posesia pământului (domeniul feudal) și obligațiile militare ce decurg din acesta. Domeniul domnesc Barbu T. Câmpina a afirmat în studiile sale că domeniul domnesc din Moldova și Țara Românească a fost aidoma domeniului pe care îl stăpâneau regii Franței, el fiind administrat direct de domn. Domnul avea un domeniu format din sate, pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Românească a fost aidoma domeniului pe care îl stăpâneau regii Franței, el fiind administrat direct de domn. Domnul avea un domeniu format din sate, pe care le stăpânea încă de la întemeierea Țării, numărul lor crescând pe măsură ce s-a consolidat autoritatea domnească. Abia de curând a apărut o lucrare specială despre domeniul domnesc din Țara Românească (secolele XIV-XVI) . Ion Donat, autorul acestui studiu monografic, a demonstrat pe bază de documente că există o mare deosebire între domeniul domnesc și domeniul regal din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
el fiind administrat direct de domn. Domnul avea un domeniu format din sate, pe care le stăpânea încă de la întemeierea Țării, numărul lor crescând pe măsură ce s-a consolidat autoritatea domnească. Abia de curând a apărut o lucrare specială despre domeniul domnesc din Țara Românească (secolele XIV-XVI) . Ion Donat, autorul acestui studiu monografic, a demonstrat pe bază de documente că există o mare deosebire între domeniul domnesc și domeniul regal din Franța. Cum instituțiile feudale din Țările Române sunt identice, se poate
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a consolidat autoritatea domnească. Abia de curând a apărut o lucrare specială despre domeniul domnesc din Țara Românească (secolele XIV-XVI) . Ion Donat, autorul acestui studiu monografic, a demonstrat pe bază de documente că există o mare deosebire între domeniul domnesc și domeniul regal din Franța. Cum instituțiile feudale din Țările Române sunt identice, se poate spune că în Țara Românească și în Moldova, domeniul domnesc nu constituia un domeniu unitar ca domeniul regal din Franța. Puterea regelui era proporțională cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
studiu monografic, a demonstrat pe bază de documente că există o mare deosebire între domeniul domnesc și domeniul regal din Franța. Cum instituțiile feudale din Țările Române sunt identice, se poate spune că în Țara Românească și în Moldova, domeniul domnesc nu constituia un domeniu unitar ca domeniul regal din Franța. Puterea regelui era proporțională cu mărimea domeniului său, care, de obicei, nu era mai mare decât domeniile stăpânite de unii duci sau comiți. Timp de câteva secole, puterea regilor Franței
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înceapă lupta regalității pentru impunerea autorității sale asupra întregului teritoriu al Franței. În legătură cu formarea domeniului domnesc în Țările Române au fost formulate multe opinii, pe care le enumeră Ion Donat în cartea sa. Dimitrie Cantemir, care scrie primul despre domeniul domnesc din Moldova, considera că “toată Moldova de odinioară... a fost patrimoniul unui singur domn și letopisețele și actele vechilor domni arată destul și prea destul.” Dragoș vodă și urmașii săi i-au împroprietărit pe boierii care au strălucit prin faptele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
moșie din care domnul putea face danii unor boieri, care îl slujiseră cu credință. Același punct de vedere se întâlnește în răspunsul pe care boierii moldoveni îl dau guvernatorului austriac, în 1782: “tot locul țării Moldovei, dintr-un început loc domnesc au fost și mai pe urmă stăpânitorii domnii, au dat cui au vrut.” În anaforaua, pe care boierii moldoveni o alcătuiesc în 1817, se susține că Dragoș, când a venit în Moldova, pământul era locuit, iar moșiile au fost stăpânite
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
iar moșiile au fost stăpânite din moși strămoși. În anafora se preciza că “locurile care den veac au fost domnești” sunt: “1. Locurile de pustiu, adică ce nu s-au stăpânit de nimenea den nepomenit veac. Al 2-lea: braniștile domnești ce au fost den veac și al 3-lea: locurile târgurilor. Acestea au fost ale domniei, care și acum dacă s-ar găsi asemenea locuri deschisă de târguri și pustii, ar fi domnești.” Unii istorici au împărtășit punctul de vedere
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
den nepomenit veac. Al 2-lea: braniștile domnești ce au fost den veac și al 3-lea: locurile târgurilor. Acestea au fost ale domniei, care și acum dacă s-ar găsi asemenea locuri deschisă de târguri și pustii, ar fi domnești.” Unii istorici au împărtășit punctul de vedere formulat în anaforaua din 1817, uneori cu mici nuanțări: N. Bălcescu în Muntenia, Radu Rosetti (descălecarea nu s-a făcut prin violență, ci prin cucerire), Sebastian Radovici, Constantin Giurescu, I. C. Filitti, Dinu Arion
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uneori cu mici nuanțări: N. Bălcescu în Muntenia, Radu Rosetti (descălecarea nu s-a făcut prin violență, ci prin cucerire), Sebastian Radovici, Constantin Giurescu, I. C. Filitti, Dinu Arion și P. P. Panaitescu. Alți istorici au susținut teza existenței unui domeniu domnesc, care cuprindea întregul teritoriu al țării dominium eminens: A. D. Xenopol, Ion Bogdan, Gheorghe Panu, I. Neinea, I. T. Boga, Valeria Costăchel, Șerban Papacostea. Istoricii de dinainte de război nu au avut la îndemână toate documentele care ni s-au păstrat din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cazuri, așa cum remarca H. H. Stahl, terminologia documentelor este de multe ori imprecisă. Pentru Moldova, cercetarea documentelor din secolele XIV-XV a fost ușurată de faptul că Mihai Costăchescu și Ioan Bogdan au tradus și au tipărit documentele emise de cancelaria domnească în această vreme. Majoritatea documentelor reprezintă întărirea stăpânirii unei moșii de către boieri. Așa cum remarca Radu Rosetti, în legătură cu documentele de la Alexandru cel Bun, ele “au încă forma unor danii, dar dacă le citim atent, vedem că ele, în realitate, sunt niște
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în documentele de la Ștefan cel Mare, cu constatarea, potrivit căreia, conținutul lor ne dă posibilitatea să facem, cu mai mare ușurință, deosebirea dintre o danie sau întărirea unei moșii. Dacă pentru Țara Românească există studiul lui Ion Donat despre domeniul domnesc, nu avem o lucrare similară pentru Moldova. Rezultatul cercetării sale a fost obținut în urma unei îndelungi investigații, printre care se numără și fișarea satelor menționate în hărțile rusești și austriece, din prima jumătate al secolului al XIX-lea, în care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de domeniile feudale: domnesc, bisericesc, boieresc. Studiile sale au rămas în arhiva Institutului de Istorie “N. Iorga” din București. Mi-a permis să consult aceste studii, când am scris Ștefan cel Mare (1970) și Problema fărâmițării și centralizării. În legătură cu domeniul domnesc, Ion Donat constată că “satele domnești nu au reprezentat un domeniu permanent, care să fi trecut de la un domn la altul”, deși, până la 1600, s-au perindat pe scaunul Țării persoane care făceau parte din aceași familie domnitoare, ceea ce înseamnă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Studiile sale au rămas în arhiva Institutului de Istorie “N. Iorga” din București. Mi-a permis să consult aceste studii, când am scris Ștefan cel Mare (1970) și Problema fărâmițării și centralizării. În legătură cu domeniul domnesc, Ion Donat constată că “satele domnești nu au reprezentat un domeniu permanent, care să fi trecut de la un domn la altul”, deși, până la 1600, s-au perindat pe scaunul Țării persoane care făceau parte din aceași familie domnitoare, ceea ce înseamnă că “în Țara Românească nu au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o lucrare recentă, Șerban Papacostea scria că eforturile domnului de centralizare a statului “nu s-au limitat la reprimarea manifestărilor politice ale opoziției boierești. Tot atât de hotărât a acționat el în direcția consolidării bazei materiale și a instrumentului instituțional al puterii domnești. Răsturnând tendința de dezvoltare a marelui domeniu boieresc, puternic manifestată în anii de anarhie care i-au precedat domnia, Ștefan a desfășurat un efort perseverent de a restitui domniei și forțelor social-politice, pe care sprijinea principalul izvor de avuție și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan a desfășurat un efort perseverent de a restitui domniei și forțelor social-politice, pe care sprijinea principalul izvor de avuție și putere, care era pământul. Semnul cel mai evident al acestei politici noi a fost efortul de restaurare a domeniului domnesc, prin masive cumpărări de sate, cu bani din visteria domnească și prin confiscarea domeniilor boierilor trădători.” Este reluată, așadar, teza lui B. T. Câmpina, dar cu o redactare mai elegantă. Domnul a dăruit din domeniul domnesc, astfel reconstituit, “principalilor susținători
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și forțelor social-politice, pe care sprijinea principalul izvor de avuție și putere, care era pământul. Semnul cel mai evident al acestei politici noi a fost efortul de restaurare a domeniului domnesc, prin masive cumpărări de sate, cu bani din visteria domnească și prin confiscarea domeniilor boierilor trădători.” Este reluată, așadar, teza lui B. T. Câmpina, dar cu o redactare mai elegantă. Domnul a dăruit din domeniul domnesc, astfel reconstituit, “principalilor susținători ai puterii domnești: biserica și mica boierime.” Dominium eminens este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de restaurare a domeniului domnesc, prin masive cumpărări de sate, cu bani din visteria domnească și prin confiscarea domeniilor boierilor trădători.” Este reluată, așadar, teza lui B. T. Câmpina, dar cu o redactare mai elegantă. Domnul a dăruit din domeniul domnesc, astfel reconstituit, “principalilor susținători ai puterii domnești: biserica și mica boierime.” Dominium eminens este o categorie juridică specifică instituțiilor feudale apusene, semnificând dreptul de stăpânire superioară, asupra întregului pământ al țării. Valeria Costăchel considera că domnii români au avut și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cumpărări de sate, cu bani din visteria domnească și prin confiscarea domeniilor boierilor trădători.” Este reluată, așadar, teza lui B. T. Câmpina, dar cu o redactare mai elegantă. Domnul a dăruit din domeniul domnesc, astfel reconstituit, “principalilor susținători ai puterii domnești: biserica și mica boierime.” Dominium eminens este o categorie juridică specifică instituțiilor feudale apusene, semnificând dreptul de stăpânire superioară, asupra întregului pământ al țării. Valeria Costăchel considera că domnii români au avut și ei acest drept. H. H. Stahl a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să nu fie”. În opinia lui H. H. Stahl, darea calului era o modalitate de cumpărare-vânzare a pământului. S-a ajuns la această concluzie și pentru că nu s-a ținut seama de faptul că domeniul eminent este altceva decât domeniul domnesc, format din bunuri funciare, asupra cărora domnul își exercita direct dreptul de proprietate. Sunt documente în care darea calului reprezintă un mijloc de cumpărare, dar mai sunt altele, în care este exclus ca darea să intre în actul de vânzare-cumpărare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
acest caz, moștenitorii unui boier nu mai erau datori să dea o sumă de bani - prădalica- pentru a li se confirma de către domn moștenirea averii înaintașului, ci rămânea celor hărăziți de el ca moștenitori, fii, fiice sau rude apropiate. Domeniul domnesc era format din patru categorii de bunuri, asupra cărora domnul își exercita dreptul de proprietate: 1. hotarele târgurilor, 2. satele ascultătoare de hotarele târgurilor, 3. braniștile și 4. locurile pustii. Faptul că domnului i se recunoștea un drept de stăpânire
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
noastră Moldova” sau ‘i-am dat lui, în pământul nostru, al Moldovei”; iar, într-un document din 1436, se precizează că i-a întărit “ocina lui și drept credincioasa lui vislujenie și i-am dat în țara noastră satele...”. Domeniul domnesc, proprietatea personală. A existat și un domeniu proprietate particulară a lui Ștefan cel Mare, format din mai multe sate, așa cum reiese din mai multe documente. La 20 septembrie 1479, domnul dăruia Mitropoliei Sucevei “satele noastre adevărate, anume Vereșcecanii, pe Siret
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]