5,717 matches
-
dat de urma fratelui său , "l-a pălit cu hamgerul și l-a doborât", apoi i-a luat capul și l-a pus "pe năframă roșă, la picioarele lui Vodă". O dată misiunea îndeplinită, Gheorghie Leondari s-a retras din armata domnească, a construit o biserică în Iași, cu hramul Sfântului Haralambie. Acolo mergea să se închine călugărul Gherman, care aflase că haiducul fusese tatăl său. Balaurul este povestită de moș Leonte, care relatează o întâmplare petrecută pe vremea când era flăcău
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
călătorul alege să așeze hanul în serie sinonimică cu tractirul al cărui sens învechit e acela de casă de toleranță, spune destul despre opinia sa defavorabilă. Pentru locuitorii munteni exista o familiaritate de mai bine de un secol cu hanurile domnești, mănăstirești sau boierești așezate în importante noduri stradale ale orașelor sau târgurilor de provincie; la răscruci mari și mici de drumuri comerciale. Orășenii cu precădere văd hanul ca o fortăreață în care pot găsi cel mai bun adăpost în cazul
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au la bază dorința scriitorului de a-i înfățișa pe protoromâni ca pe o civilizație și cultură la nivelul celor din Imperiul bizantin. Exemplul cel mai grăitor îl oferă prezența la Târgoviște, în secolul al IX-lea, a unei curți domnești care prin stălucire și fast, vrea să o imite pe cea din Bizanț. Izbitoarele anacronisme sunt secondate însă de inspirate alegeri caracterologice și onomastice. În acest cadru supradimensionat este construit un personaj veridic, preotul "muntean" din Mănești care nu prezintă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
j. Argeș - 5.X.1830, București), memorialist. Vlăstar al unei vechi familii boierești, fiu al Zoiței, fiică a clucerului Constantin Florescu, și al banului Radu Golescu, G. a primit, împreună cu fratele său, Iordache, o educație îngrijită, acasă și la Academia Domnească din București. Destinat prin obârșie înaltelor demnități publice, a fost, pe rând, ispravnic, vel agă, hatman, iar din 1821, mare logofăt al Țării de Jos. Cei patru fii pe care i-a avut, Ștefan, Nicolae, Alexandru și Radu, vor deveni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
Împărat care avea un copac Înalt cu vârful până la cer. Împăratul făgăduiește celui care va avea curajul să urce În copac ca să-i aducă poame, Împărăția. Eroul urcă În copac, până când zărește numai trei crăci: spre răsărit Încărcată cu mere domnești, spre amiază cu prăsade și, la apus cu alune. Soarele Îl vede din cer cum ia prăsade, și-i propune să-i țină locul doar de trei zile, fiindcă el este logodit și vrea să facă nuntă. Flăcăul cere drept
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
filoane care țin de legendă și de mit. Punctul de plecare îl constituie un eres consemnat de Al. Vlahuță în România pitorească, derivat din motivul folcloric prezent în „Soarele și Luna”. Autorul plasează acțiunea basmului său dramatic la o Curte domnească, într-un timp indefinit. Asemenea Craiului de Rouă din eres, Alean, fiul Doamnei Luna, rod al unei iubiri neîngăduite, este condamnat să ispășească păcatul părinților săi printr-o existență nocturnă. Chemarea lui la tron, de cei care nu-i știau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici ori clerici, pregătiți în școli din țară (structurate însă după modele europene, cu programe didactice mobile, mereu cu disponibilități de adecvare, cum se întâmplă cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în Polonia), dispuși să filtreze informațiile prin grile filosofice tot mai puțin rigide (proprii unui raționalism ortodox în plină coagulare), înzestrați cu o acribie filologică pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la Hurez, „dunga cea mare și blagorodnă a rodului și neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc a reușit să definitiveze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
neamului”, unde Basarabeștii, înaintași pe linie paternă ai lui Constantin Brâncoveanu, sunt zugrăviți alături de Cantacuzinii din care cobora mama principelui și de rudele domnești ale soției aceluiași), în „mobilele” ce compun steme tot mai complicate, în textele ce etalează genealogii domnești, în versurile heraldice, în compuneri literare precum Poemul cronologic alcătuit de Dosoftei și completat în câteva rânduri. U. baroc a reușit să definitiveze o relație (ținând, de fapt, de acele programe renascentiste ce nu au putut penetra la timpul lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
face parte din cenaclurile „G. Călinescu”, pe care îl și conduce, și „Titu Maiorescu”. Este autorul unor studii de istorie a dreptului, câteva incluse în volume colective (Istoria dreptului românesc, 1980, ș.a.), altele fiind elaborate împreună cu Valentin Al. Georgescu (Judecata domnească, 1979, ș.a.). Dacă Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede în S. o reîntrupare, în timpul nostru, a poetului medieval, a trubadurului, din perspectiva istoriei lirismului autohton, poezia lui apare ca prelungire, în expresie modernizată, a „micului romantism” de la sfârșitul secolului al XIX-lea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
să aducă În țară osemintele voievodului, Înmormântându-le În una din ctitoriile soțului ei, biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București. De teamă să nu fie profanat de turci, mormântul a fost acoperit cu o lespede de marmură albă, fără Însemnele domnești. Doar inscripția discretă cu stema Țării Românești și candela de argint de deasupra mormântului au fost singurele indicii, pe care 200 de ani mai târziu le-a descifrat Nicolae Iorga, că acolo odihnea Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu. La 20 iunie
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Iuliana Oproiu; Magdalena Carmen Drăgușin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92321]
-
în documentele istorice pe la începutul sec. al XV-lea dar existența lor este mult mai veche și se pierde în negura vremurilor pentru că ele s-au format înainte de menționarea lor în acte. Primele documente de atestare a satelor sunt hrisoavele domnești legate de proprietate într-o epocă în care relațiile feudale erau deja stabilite, domnul având autoritate de a întări sau de a retrage dreptul de stăpânire asupra moșiilor și satelor. Orice cumpărare sau donație de pământ trebuie întărită prin hrisov
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
legate de proprietate într-o epocă în care relațiile feudale erau deja stabilite, domnul având autoritate de a întări sau de a retrage dreptul de stăpânire asupra moșiilor și satelor. Orice cumpărare sau donație de pământ trebuie întărită prin hrisov domnesc, deoarece domnul era considerat stăpânul întregii țări. Vechimea satelor din comună (Vatra, Hudești și Mlenăuți) este confirmată și de existența unor denumiri de locuri folosite din cele mai vechi timpuri până-n prezent cum sunt: Dealul Izvorului, Dealul Morii, Dealul Crucii
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
care Alexandru cel Bun dăruie „fostei sale soții Ringala Cneaghina unele cătune, sate, târguri, eleșteie și alte bunuri cât va trăi aceasta. în document este menționat prima dată numele panului Gudici (Hudici) vornic. Fiind unul dintre principalii boieri în divanul domnesc, numele lui Petru Hudici, fiul lui Druja Hudici este menționat în toate uricile date de către domnitorii urmași ai lui Alexandru cel Bun. într-un act domnesc din 14 aprilie 1435, Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, îi dăruia lui
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
prima dată numele panului Gudici (Hudici) vornic. Fiind unul dintre principalii boieri în divanul domnesc, numele lui Petru Hudici, fiul lui Druja Hudici este menționat în toate uricile date de către domnitorii urmași ai lui Alexandru cel Bun. într-un act domnesc din 14 aprilie 1435, Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, îi dăruia lui Petru Hudici pentru „dreaptă și credincioasă slujbă câteva sate și locuri în diferite regiuni din țara Moldovei. Un document din anul următor, datat la 19 septembrie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
prin care boierii din divanul lui Ilias Voievod întăresc cu pecețile lor jurământul de supunere făcut de către domn lui Vladislav, regele Poloniei, este pomenit din nou numele lui pan Hudici cu precizarea că este de la Hudineț. în calitate de consilier în divanul domnesc și sfetnic apropiat al domnului, Petru Hudici avea sigiliul său cu emblemă pe care erau imprimate săgeți cu arcuri încordate. în același document este menționat și Roman Hudici, fratele lui Petru Hudici care era tot din Hudineț. Ulterior numele lui
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
document este menționat și Roman Hudici, fratele lui Petru Hudici care era tot din Hudineț. Ulterior numele lui Petru Hudici apare în uricile și ispisoacele din anul 1438, până în luna mai 1449 când este menționat pentru ultima dată în divanul domnesc. Fratele său Roman Hudici apare și în divanul lui Petru voievod până în anul 1456. Istoricul Hurmuzache îl menționează însă „Pan Roman de la Hudinschi. Iațco Hudici (Ioachim), fiul lui Petru Hudici, a fost în sfatul domnesc între 2 noiembrie 1464 și
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
pentru ultima dată în divanul domnesc. Fratele său Roman Hudici apare și în divanul lui Petru voievod până în anul 1456. Istoricul Hurmuzache îl menționează însă „Pan Roman de la Hudinschi. Iațco Hudici (Ioachim), fiul lui Petru Hudici, a fost în sfatul domnesc între 2 noiembrie 1464 și 24 noiembrie 1492, având rol însemnat în divan în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Era singurul boier din divanul domnesc care a stat o perioadă atât de îndelungată fără dregătorie, probabil din cauza gradului înalt de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Pan Roman de la Hudinschi. Iațco Hudici (Ioachim), fiul lui Petru Hudici, a fost în sfatul domnesc între 2 noiembrie 1464 și 24 noiembrie 1492, având rol însemnat în divan în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Era singurul boier din divanul domnesc care a stat o perioadă atât de îndelungată fără dregătorie, probabil din cauza gradului înalt de rudenie cu domnul Moldovei. Astfel, numele familiei Hudici din prima jumătate a secolului al XV-lea se leagă de numele satului Hudinți după cum și numele
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
a pus însă întrebarea dacă Petru Hudici se numea după satul Hudinți ori satul a primit numele lui. Din studiul documentelor asupra denumirii localităților din Moldova în evul mediu rezultă că o parte din acestea au luat numele unor slujitori domnești sau a familiilor boierești care aveau în stăpânire, prin urice sau ispisoace date de domnitori, moșiile, satele, târgurile sau alte bunuri pentru a-i sluji cu credință. De exemplu, satul Comănești din comuna Suharău își trage numele de la Coman, fiul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cel al întemeietorului său: Pașcani de la Pașca, Bălănești de la Bălan, Milești de la Milea, Ostopcenii de la Ostopec, Onicenii de la Onica etc. Constantin C. Giurăscu, referindu-se la orașele, târgurile și cetățile moldovene, arăta: „E foarte posibil ca unii dintre martorii actelor domnești din secolele XIV-XV, desemnați prin numele lor și al localităților unde ședeau, să nu fie numaidecât dregători din aceste localități, ci boieri sau stăpâni de moșii avându-și reședința acolo. Dacă „Ștefan de Hotin, menționat la 3 februarie 1397 este
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
La 25 aprilie 1554, Alexandru Lăpușneanu a întărit lui Ioan Moghilă Logofăt dania asupra mai multor sate printre care „satul Hudinți pe Bașeu și poienele de fân ce se numesc Baranca și cu bălți de pește la Prut. Această confirmare domnească este motivată textual prin faptul că Ioan Moghilă Logofăt avea toate aceste stăpâniri ca „moșteniri drepte din partea lui Iațco Hudici. După 28 de ani Dumitru Moviliță, descendent din familia Movilă a vândut marelui vornic Iurăscu o parte din satul Hudești
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Moviliță, descendent din familia Movilă a vândut marelui vornic Iurăscu o parte din satul Hudești, „Jumătatea de jos și cu iazuri și cu mori pe Bașeu pentru 40 000 de aspri cu scopul de a-și plăti datoriile către visteria domnească. De la această dată, satul s-a numit Hudești așa cum este menționat în actul lui Iancu Vodă la 20 ianuarie 1582. în același an, Iancu Vodă a întărit marelui vornic Ieremia Movilă și paharnicului Simion Movilă câteva sate printre care „satul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de Dumitru Moviliță marelui vornic Iurăscu. în actul respectiv sunt menționate numele de Hudineț și Hudești. Peste 4 ani, în anul 1586, jumătatea de sat vândută a fost răscumpărată de către Dumitru Movilă (când l-a vândut era trecut în actul domnesc cu numele de Moviliță). De la această dată satul a rămas în întregime în stăpânirea Movileștilor. Ieremia Movilă (1595-1606) a fost adus domn în Moldova de către poloni. Se trăgea dintr-o familie boierească, din Movilești care prin Elena Rareș descindeau din
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]