9,274 matches
-
că nu știu cine a fost Cicero?, și i-a tras o palmă zdravănă, ca să-l țină minte. Fata l-a dat in judecată și, la proces, judecătorul îi zise: Domnule Tomescu, am înțeles că v-ați revoltat că v-a spus domnișoara că nu știți cine este Cicero. Vă rog să ne spuneți ce știți dumneavoastră despre Cicero. Atât i-a trebuit! Nichita Tomescu a vorbit mai mult de o oră despre marele filosof. Judecătorul a fost impresionat: O astfel de pledoarie
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
mă dau jos în halta Docăneasa, să merg la Rădești. Instinctiv, bag mâna stângă în buzunar, nu știu după ce. Dau de o hârtie. Îmi tremură degetele. Citesc: “Sunt din Rădești. Numele meu este Maria. Am fost colega de bancă a domnișoarei T.B. În urmă cu cincizeci de ani, iată ce versuri mi-a dăruit: <<în păsări subțiri, din nou ai tras cu săgeți,/ gloanțele de nectar s-au risipit aiurea,/ nu mai încerca să omori dimineți/ și să tai, în zadar
Trenul de Bârlad şi o scară la cer () [Corola-blog/BlogPost/340010_a_341339]
-
și să i-l dea preotului, dar nu mai apucă, fiindcă șeful bisericii și-l ia singur. Îl ia și începe să-l folosească: “Dragi săteni și dragi enoriași, dragi femei și bărbați, dragi copii și părinți, dragi flăcăi și domnișoare, dragii mei toți și dragele mele toate...iată, cu voia Domnului, azi, în Ziua Crucii, suflarea noastră-i aici și acum, să rezolvăm ce nu s-a putut rezolva niciodată! Să căutăm cea mai bună metodă, cea mai bună soluție
Situaţie de urgenţă pe maidanul cu trei fântâni (I-IV) () [Corola-blog/BlogPost/339998_a_341327]
-
A. Cosma, Justin Iliesu, Nicolae Iliescu și Alexandru Hodoș. Vinerea neagră În data de 1 iunie 1945, într-o „vinere neagră“, cei enumerați mai sus erau aduși în fața completului de judecată, unde soția lui Silviu Brucan, pe numele ei de domnișoară Alexandra Sidorovici, avea să măture pe jos cu acești „criminali de război“. „Eri dimineață a început în fața Tribunalului Poporului procesul celui de al doilea lot de acuzați: ziariști. Numai șapte din ei sunt prezenți, restul urmează a fi judecați în
Nichifor Crainic, Pamfil Şeicaru, Radu Gyr, condamnaţi la moarte şi închisoare de soţia lui Brucan, acuzatorul public Sidorovici. DOCUMENTE () [Corola-blog/BlogPost/340017_a_341346]
-
cam rușine de Memoria cestor împătimiți întru Arta Cuvântului, întru îngenunchere la picioarele Metaphorei fără de care nicicând nu se poate și nu se întâmplă Poezia. Pe aleea ducătoare spre capelă, îmbrăcată elegant, într-o rochie fără sfârșit, o văd pe domnișoara Tengri, balerină la Teatrul Muzical. Stă pe o bancă și zice că merge și ea cu mine. Zice că-i admiră foarte mult pe Poeți și chiar baletează după linii melodice coborâtoare/urcătoare din versurile lor. Și eu admir baletul
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
în vechime. O cheamă Tengri. Doar atât știu muritorii despre ea. Pe stradă, fiecare o râvnește cu ambrozie și nectar. Ea surâde și refuză, alunecă în des/crederea sa. Acasă, fiecare se culcă repede și o visează murdar. Ea, Tengri, domnișoara balerină de la Teatrul Muzical, nu se oprește nici ziua, nici noaptea. Și nici nu cere preasfințiților și preafericiților vreo răscumpărare. Și nici nu are loc în tablouri. Și nu are loc nici în alte și alte puncte de re/vedere
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
Și nici nu are loc în tablouri. Și nu are loc nici în alte și alte puncte de re/vedere. Dar e atât de frumoasă și delicată-n ceastă alunecare, încât poți s-o dai la o floare. Până acum, domnișoara nu (mi)-a vorbit niciodată. Dar cine poate răbda o viață întreagă doar s-o vadă cum scrie infinituri și cum desenează pe pământ și pe apă ce abia a mai rămâne din ce a fost sfânt?!”... Sigur că da
Frumoasă…de poţi s-o dai la o floare () [Corola-blog/BlogPost/340045_a_341374]
-
se poate închide corect înregistrarea. Face apoi un mic tabel, completează cu date din materialele din dosar și ajunge la finalul corect, evident doar pentru un caz, demonstrând eficiența soluției ei. Șeful de la financiar rămâne tablou. Intervine însă contabilul-șef. - Domnișoară, eu sunt contabilul-șef. Nu înțeleg cum, însă sunt convins că că ați făcut sigur și facultatea de contabilitate. Nu vreți să lucrați la noi? Iar cu conturile, recunosc, aveți dreptate. E și vina mea, că trebuia să verific. Acum
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
contabilitate, ci pe cea de chimie industrială. Dar mă pricep la unele lucruri. Deocamdată vă mulțumesc pentru aceste două scaune. Contabilul-șef i-a făcut semn celui cu mânecuțe s-o ajute pe fată. Pe drum, acesta i-a zis: - Domnișoară, ne-ați făcut praf! Mă bucur, mai ales că eu îi atrăsesem atenția că procedează greșit cu acele conturi, dar el a dat ordin să facem așa și așa am făcut. Ehe, cred că va zbura de aici. Știți ce
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
Bună și școala medie tehnică de contabilitate... Bineînțeles că problema a devenit cunoscută în toată uzina! Ca și Magnolia. O salutau toți oamenii, zâmbind. O dată, pe o alee, în drum spre o secție, Magnolia a fost oprită de un tip. - Domnișoară, pe la noi, pe la Forjă, nu veniți? - Forja nu prea are probleme de chimie. - Are, n-are, asta nu e important! Important e că avem un șef..., nu l-am mai avea! Și s-a aflat că aveți mână bună în
Fragment din romanul A dispărut o lume, de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339291_a_340620]
-
un Garrick, Ziua tologit în soare, pândind cozile de șoaric, Noaptea-n pod, cerdac și streșini heinizând duios la lună. Filosof de-aș fi - simțirea-mi ar fi vecinic la aman! În prelegeri populare idealele le apăr Și junimei generoase, domnișoarele ce scapăr, Le arăt că lumea vis e - un vis sarbăd - de motan. Sau ca popă colo-n templul, închinat ființei, care După chip ș-asemănare a creat mâțescul neam, Aș striga: o, motănime! motănime! Vai... Haram De-al tău
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
mereu propuneri de texte, iar de această dată comedia lui Spiró György i-a fost trimisă de o prietenă scenografă. De îndată ce l-au văzut pe Liviu Cheloiu pe scena Teatrului de Artă, proiectul a căpătat contur. Alexandru Maftei: Tocmai terminasem „Domnișoara Cristina” și propunerea mi-a prins foarte bine. Ada-Maria Ichim: Ai mai lucrat în teatru? AM: Foarte demult, o piesă de teatru de stradă, când făcea Mircea Diaconu Zilele Bucureștiului, pe texte din Caragiale. Aceasta este, practic, prima piesă pe
LUNI o comedie în premieră la TVR 6 din 49 () [Corola-blog/BlogPost/339391_a_340720]
-
Proaspăt absolvent de liceu, Octavian Goga în anul 1900 trăiește prima iubire adolescentină. Participând la o nuntă în comuna Tohanu Vechi o va cunoaște pe Aurelia Roșu, o tânără în devenire învățătoare, timidă și plină de delicatețe, care era și domnișoară de onoare la nunta fratelui ei. Idila lor de dragoste a început la 18 și respectiv 19 ani, ea încă elevă la Seminarul Pedagogic din Blaj. În acele zile am hotărât să ne căsătorim. Hotărâsem să facem facultatea împreună și
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
cântăreț pribeag, Biet precupeț de lacrimi Ce ți-a zâmbit în prag.” Aurelia Rusu a muril la 93 de ani, plânsă de întregul sat, având pe mormânt gravate versurile lui Octavian Goga: Iar vântul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară...” Octavia Goga s-a căsătorit cu Hortensia Cosma la 14 octombrie 1906. Femeia era o ființă senină, plină de delicatețe și sensibilitate, de o nespusă frumusețe fizică și morală. Se alintau și se desmierdau cu diminutivele Vișca și Vișcu sau
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
2014, Oscarul european pentru cea mai bună actriță). Elise și Didier se îndrăgostesc la prima vedere, deși sunt foarte diferiți. Însă, atunci când fiica lor se îmbolnăvește grav, iubirea lor este pusă la grea încercare. Joi, 10.07, ora 21:30, DOMNIȘOARA POPULARĂ/ POPULAIRE, r. Regis Roinsard, cu Romain Duris, Deborah Francois 1958. Roșe este o secretară ingrozitoate, dar o dactilografa pasionată. Chipeșul ei șef își propune să o transforme în cea mai rapidă dactilografa din lume, în această comedie savuroasa. Vineri
Cinema in aer liber se instaleaza in centrul Craiovei. Sase nopti de filme de arta premiate la Cannes sau la Berlin () [Corola-blog/BlogPost/339470_a_340799]
-
construcție narativă” și “reiterare mitologică” (p. 11). Pentru a etala prin exemple teza, cartea se structurează în cinci capitole. Primul acoperă poetica romanescă a lui M. Eliade. Al doilea are în centru romanul universal “Maitreyi”. Al treilea se ocupă de “Domnișoara Chistina”. Al patrulea investighează “Nuntă în cer”. În sfârșit, în capitolul al cincilea se radiografiază filonul feminin din celelalte scrieri epice. Poetica, în calitatea ei de proiect-proiecție de elaborare, are două aspecte. Când autorul dezvăluie ideea, credința, procedura, metoda, tehnicile
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
Cambridge, în drinking trip la București Mă holbez cu uimire. Nici vorbă de vreo musulmănie aici, omul e creștin. Avusesem emoții cu alegerea doamnei Firea la cârma orașului, dar se pare că turistul ăsta va fi și anul ăsta mulțumit. - Domnișoara de la recepție, foarte frumoasă, îmi face calculul. Zice: 700 de lire. O săptămână. Zic bine și urc în cameră. Nu apuc să intru la duș că aud bătăi la ușă. Când deschid, fata de la recepție. Îmi cere permisiunea să intre
Un turist britanic a primit de la recepționera unui hotel din București o ofertă-surpriză: „Nu apuc să intru la duş că aud bătăi la uşă. Când deschid, fata de la recepţie...” () [Corola-blog/BlogPost/339676_a_341005]
-
spuse. Noi nu suntem intelectuali ca cei din piață, dar avem și noi dreptul să ne spunem părerea. Când am fost în stradă, am fugit de gloanțe ca să îl dăm jos pe Ceaușescu. Acum de partea noastră nu e nimeni. Domnișoară, să scrii despre părerea noastră, te rog. Un domn cu care am discutat și care fusese ghid montan, mi-a povestit despre șocul pe care l-a simțit atunci când, revenind într-o zonă pe care nu o mai vizitase demult
O „manipulată” din Piața Victoriei s-a infiltrat printre „știrbii” de la Cotroceni. „Am fugit de acasă. Fiul meu a încercat să mă încuie în apartament să nu ies la protest” () [Corola-blog/BlogPost/339133_a_340462]
-
fericit că pot să scriu de altii parcă Povești de viață,fericite, chiar și povești haine!... Ieri am aflat, că mi s-a tăiat iar gazul și lumina Atunci mi-am amintit de banii care-i am în bancă O domnișoară, se ridică și îmi întinse mâna: Aoleu,câți bani aveți!... Dar, nu vă pasă parcă!... De ce să-mi pese? Banii nu pot s-aducă fericirea Nu pot să știe, cât m-am chinuit, cât am pierdut, Dac-am putut sau
DE PRISOS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 467 din 11 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340760_a_342089]
-
lin”. Am întredeschis ochii. Trenul electric alunecă pe șine spre Vlădeni. „Mai este puțin și Iașiul mă va primi cu zumzetul străzilor.” Diseară, la librăria din centrul orașului, îmi voi lansa antologia de povestiri „Cărticica de dat în leagăn gândul”. Domnișoara de alături îmi zâmbi, ca o adiere de aripă de înger. Că o străfulgerare, în gând, mi-au venit cuvintele lui Iisus: „... s-a nascut așa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.” Al.Florin Țene Referință Bibliografica: Până ce
PÂNĂ CE MINTEA ÎMI ADOARME, PÂNĂ CE GENILE-MI CLIPESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340765_a_342094]
-
se elibereze. El încerca să o sărute pe unde nimerea, lăsând peste tot o dâră subțire de salivă și, pe alocuri, urme de unghii grosolan înfipte în carnea fragedă ori mușcături pe pielea atât de fină și curată... - Sărut mâinile, domnișoară! Lacrimile provoacă riduri... Nu ați știut? S-a oprit speriată și l-a privit pe tânărul ce o salutase atât de respectos. Nu-l văzuse și nici nu-i venea să creadă că mai sunt și băieți manierați. După câteva
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
ușor peste față, încercând să șteargă imaginile neplăcute aduse de amintiri. Atunci a înțeles că încă plângea. S-a șters cu batista deja umedă și, rușinată, cu privirea pe lângă ochii lui, l-a întrebat: - Cine ești dumneata? Mă cunoști? - Da, domnișoară. Eu sunt Cristian. Lucrez la o societate de pază. Am fost de serviciu la atelierul de la firma la care lucrați dumneavoastră. De mai multe ori și... și vă știu de acolo - Nu-mi amintesc să te fi văzut, dar n-
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
hotărâtă să dea răspunsuri cât mai repede. Dorea să-și clarifice definitiv poziția la locul de muncă și încă era nedecisă. Nu era sigură că planul ei va reuși, că nu va avea probleme. Se temea, totuși, de atitudinea patronului. - Domnișoară, sunt cu mașina de serviciu și merg chiar acolo. Dacă acceptați, vă rog să urcați! Vă duc mintenaș și nu vă mai obosiți cu drumul. L-a privit surprinsă și i-a examinat din nou, mai atent, ținuta vestimentară, memorând
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
i-a examinat din nou, mai atent, ținuta vestimentară, memorând sigla societății de pază înscrisă pe bluzon. Încă nehotărâtă, a murmurat cu voce ștearsă: - Nu vreau să ai dumneata probleme cu șefii. Pot ajunge și pe jos... - În niciun caz, domnișoară, a întrerupt-o Cristian vesel și convingător. Fac un ocol de nebăgat în seamă... Vă rog să nu vă supărați pe mine, dar nu arătați prea bine. Cred că n-ar trebui să mergeți atât de mult. E cale lungă
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
de mult. E cale lungă... Sunteți cam dărâmată, cum se spune! - Chiar se observă? a întrebat Adriana, surprinsă și rușinată, simțind cum i se roșesc obrajii. Așa este, am niște probleme... - Dacă vreți, vă rog mult, le spuneți în mașină, domnișoară. Nu trebuie să vă citească oricine pe față. Unii oameni se bucură de răul altuia... - Da, ai dreptate și dumneata, ce să mai zic... Accept propunerea. E mai bine, cred. Au traversat strada pe spațiul destinat pietonilor. El s-a
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]