3,560 matches
-
de vedere al logicii interne a ideilor acestuia. În prima parte a vorbirii Demiurgului, observă C., sunt juxtapuse două teze: „cea a diferenței și incompatibilității dintre ordinea eternului și cea a efemerului și cea a eternității formelor sau a tiparelor efemerului. Iar aceasta din urmă e dezvoltată cu variații infinite, ca o formă de poetică iubire pentru veșnica înnoire din universul pieirii. Or, aceste două teze nu pot figura în cadrul aceluiași discurs demiurgic decât cu condiția ca ele să fie explicit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
avatarică a corpului reconfigurabil în sens deopotrivă tehnologic și postmodern la cyborgizarea individului și la mutația transgenică. Prin medierea interfeței computaționale, subiectivitatea și corporalitatea se imagine/ază, ajungând până la performările postobiect care mizează pe mișcarea imaginii trupului în contexte virtuale efemere și interactive. De la arta automutilării corporale (vezi Stiles, 1991, pentru această subdirecțieă, asociind noțiunile rezistenței și ale supraviețuirii, precum acționismul vienez al anilor 1960-1970, la arta feministă sau postcolonială, chestionând probleme de gender, rasă și sex, exemplele de body art
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de ideologie tehnoreligioasă, născută din imaginația scriitorilor cyberpunk și extinsă propagandistic în legătură cu cyberspațiul prin intermediul Internetului, constituie un hibrid teoretic ciudat și monstruos, posibil de încadrat sub emblema cybervizionarismului. Având în vedere problematica eliberării sau a transcenderii condiției umane limitate și efemere, realitatea virtuală a cyberspațiului a devenit toposul tehnoideologic prin care se propulsează perspectiva utopică a paradisului religios (vezi Wertheim, 1999, pentru o analiză critică a perspectivelor cvasireligioase asupra cyberspațiuluiă. Dacă pentru Bukatman, cyberspațiul este un tărâm al spiritului eliberat de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
germinației și al putrezirii corespunde procesului complementar de materializare a participantului, în termeni corporal-fizici și de imaterializare a imaginii, respectiv a reprezentărilor tehnoiconice. Această instalație virtuală vrea să sublinieze limitările trupului uman, mortalitatea și trecerea, să aprofundeze intensitatea simțurilor umane efemere și să adâncească perspectiva întrupării și a existenței prin percepții și sentimente. Înregistrând fenomenul de cufundare trupească a privitorului în spațiul virtual, prin calitatea învăluitoare a imaginii tridimensionale și prin imposibilitatea de diferențiere clară între solid și lichid sau lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
transgenici, agenți cognitivi și vietăți artificiale, toate acestea sunt ipostazieri ale unei ontologii virtuale într-un univers, discursiv și practic, postuman. Forme ideale și simultan apariții concrete, metafore, imagini sau limbaje logico-matematice și concomitent întruchipări materiale, fluxuri haotice și ordonări efemere, entitățile virtuale întrerup șirul liniar al condiției umane și îl reconectează în noduri ontologice metise. Postumanul este o relaționare a umanului, a viului și a emoționalului la elemente și sisteme nonumane, dincolo de dualismele împământenite. Astfel, virtualul postuman se poate identifica
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintr-o stare de beatitudine care nu mai e a vieții, de stingere a impulsului vital, de enigmatică stagnare. „Nu cunoșteam o altă bucurie Decât a unui gând ce s-a deschis Și juvenila, rea preocupare, Schimbam pe vin un efemer plictis.” (Omul modern) Viața e privită în Momente biografice ca un motiv de recapitulări ale semnelor care fac din ea un destin. Apare motivul trecutului care începe să crească și care devine apăsător, amintind prezentul. Vitalitatea inițială purta în sine
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
moartea, în lupta pentru viață. În același timp, suntem obligați de cerințele progresului în teoria și practica medicinei să ne oprim pe fiecare etapă și să desprindem cu ce s-a îmbogățit patrimoniul național, ce este peren în medicină și efemerul care a rămas istorie. Se cristalizează astăzi, la început de secol XXI, o nouă dimensiune tehnico-științifică, deontologic umană și social economică a actului chirurgical. Evidențiem de asemenea (alături de alți chirurgi și medico-istorici contemporani) funcția inseparabilă, obligatorie și permanentă a urgenței
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
loc în toată istoria gândirii. Mai întâi, crearea geometriei neeuclidiene a clarificat distincția, care a fost întotdeauna implicită, dar niciodată recunoscută, dintre un spațiu matematic și un spațiu fizic. Identificarea inițială a celor două s-a datorat unei neînțelegeri. Vizitatori efemeri în mintea noastră, senzațiile vizuale și tactile au sugerat că axiomele geometriei euclidiene erau adevărate pentru spațiul fizic. Teoremele deduse din aceste axiome erau verificate prin senzații vizuale și tactile și, iată, se potriveau perfect, cel puțin atât timp cât puteau dezvălui
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
preced și de cele care le urmează, trec fără să lase nicio urmă în creierul lor; sunt imediat uitate; luminate pentru o clipă, recad imediat în noaptea veșnică. Când vor fi mai avansați, ei nu vor vedea nici măcar această lumină efemeră, deoarece teoremele se sprijină una pe alta, iar cele de care ar avea nevoie au fost uitate; și, astfel, ei devin incapabili să înțeleagă matematica. Nu întotdeauna este vina profesorului; adeseori inteligența lor care are nevoie să zărească firul călăuzitor
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
mitului, deoarece propune o fabula exemplara și o povestire a originilor (cel al dragostei urbane care se naște din întâmplare și rămâne fără urmare, un mit al dorinței rămasă dorința); scenariul baudelarian permite rezolvarea simbolică a unui conflict (între absolut/efemer, dragoste/moarte, întâlnire capitala / pierdere ireparabila; iar modernitatea că teorie și că figură ține rolul unei alegorii conciliatoare). 70 În 1798, membrii Athenaeum-ului constată că "présenter et développer de manière intéressante un personnage entièrement neuf est un mérite suffisant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cazul omologului său masculin dandy-ul -, impresionează "felul în care creeaza o vestimentație, un interior, un machiaj, o cină festivă sau un dejun frugal, o conversatie, un joc, o plimbare, un bal, are ceva din grația și inefabilul lucrurilor gratuit efemere, făcute din pură plăcere" [v.Babeți, p.191]. 112 "M. Toutin-Laroche (...) compară leș femmes à des roses" [Zola, La Curée, p.47]; doamna Dambreuse se aseamănă cu "une fleur de haute culture" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.261]; "l'on
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ordine de idei, long-sellers. Însuși sistemul de producție și de distribuire a cărții ca (orice altă) marfă, ajuns în Statele Unite la ultimele sale consecințe, cere continuu produse noi care le alungă pe cele mai vechi din campania publicitară, din „imperiul efemerului” (elocventa definiție dată modei de Gilles Lipovetsky) și, în cele din urmă, din raftul librăriei. Chiar când produc fenomene de societate (ca, mai recent, seria cărților cu Harry Potter, pătrunsă rapid în România) și generează mărfuri noi, adesea mai lucrative
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în societate, în general, și în viața politică, în particular, antrenează o serie de transformări, dintre care amintim: guvernanții caută tot mai mult să-și valorizeze acțiunile și urmările lor în sensul popularității; viteza mare a informației și caracterul ei efemer încurajează, mai degrabă, rezolvarea problemelor pe termen scurt; descurajează gestionarea problemelor mai puțin spectaculoase prin definiție; sporește dificultatea guvernanților în luarea unor măsuri impopulare. Marketingul politic și sondajul de opinie sînt utilizate atît de organizațiile politice, cît și de puterile
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și de transmiterea ei circulară prin supravegherea mutuală efectuată de mijloacele media; în sfîrșit, simbolizarea informației prin dramatizare și spectacol. Combinarea acestor constrîngeri prezintă trei riscuri principale pentru acțiunea politică. Mai întîi, viteza de circulație a informației și caracterul ei efemer încurajează mai degrabă, în cazul factorului de decizie, grija pe termen scurt. Apoi, exigențele comunicării pentru evidențierea și legitimarea acțiunii guvernanților subminează imperativele de gestionare, mai puțin spectaculoase prin definiție. În sfîrșit, sporește dificultatea politicului în luarea unor măsuri impopulare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și curățat de fum.” Bucuria extatică a poetului care „bea din cer ca după / Simposionul greu, filosofal” consemnează gestul suprem de oprire a devenirii-degradare și de cucerire a existenței esențiale, adevărate. Universul însuși suferă o sedimentare a materiei ponderabile și efemere, lucrurile se smulg gravitației și pornesc în levitație, lumina a devenit principiul lumii: „Azi soarele-i alt soare... / Și ca destinul, se întâmplă-n toate. / [...] Materiile scad pulverizate / [...] Poți trece, ca prin spirit, prin copaci / și ziduri, spirit însuți...” Dematerializarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
, „revistă științifică și literară” apărută la Iași între 1 iulie 1881 și mai 1891, la început bilunar, iar din iunie 1886 lunar. Prefigurată de câteva periodice efemere, C. este cea dintâi publicație legată de ideologia socialistă din România cu o apariție mai îndelungată și cu ecou în epocă. Importanța ei a fost supradimensionată după 1950. Ioan Nădejde, Sofia Nădejde, Gheorghe Nădejde, Theodor D. Speranția, C. Mille, redactori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
a resurselor limitate (bogăție, putere, prestigiu) etc.; (2) se manifestă într-un timp mai îndelungat prin raportarea la o situație inițială, dar și pe termen scurt sau mediu; (3) este durabilă, are caracter de permanență, adică transformările sunt consistente nu efemere sau trecătoare și, (4) este colectivă, se produce la nivelul unei colectivități sau al unui sector semnificativ al acesteia, modificând condițiile de viață și mentalitatea indivizilor. În general, schimbarea poate include modificări ale valorilor culturale, normelor, statusurilor și rolurilor, precum și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
repurtat în 1863, când Dieta de la Sibiu, dominată pentru prima dată de români, a votat egalitatea națiunii române și a Bisericilor sale (Ortodoxă și Unită), punând capăt astfel sistemului unio trium nationum care data din 1437, a fost cu totul efemer. Și aceasta pentru că în 1865, noua Dietă, aleasă după vechiul sistem din 1791, în care maghiarii au redevenit elementul majoritar, a votat, încă o dată, unirea Transilvaniei cu Ungaria. Apoi, instituirea Monarhiei duale, austro-ungare, în 1867, a încorporat Transilvania în Regatul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Moldovei de intenții unificatoare în sensul reîntregirii națiunii române, este o constantă care traversează de la un cap la altul istoriografia autohtonă postpașoptistă (cu excepția perioadei interbelice în care, după cum vom vedea, s-a maturat o paradigmă critică). Privită în retrospect, efemera perioadă de unitate politică a celor trei principate a constituit o resursă simbolică extrem de pretabilă pentru a fi statuată ca precedent istoric legitimator al unirii din 1918. Ca atare, nimic surprinzător în investirea unui asemenea volum de energii simbolice în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu menirea de a cuprinde pe toți Românii și de aceea Basarab se intitula: "Domn a toată Țara Românească"" (Constantinescu, 1928, p. 61). Planul de unificare statală a românimii, urmărit încă de la ctitoria Țării Românești de către Barasab, s-a împlinit, efemer, trei secole mai târziu, prin Mihai Viteazul: "Unitatea țărilor române, așa cum o înțelegea Basarab întemeitorul, când s-a intitulat "Domn a toată Țara Românească", era înfăptuită" (Constantinescu, 1928, p. 168). Literatura didactică interbelică evoluează, ca și întreaga cultură a epocii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
evenimentele politice succesive nu au făcut decât să îl aducă la suprafață. Tema unității naționale și statale este dezvoltată în cuplaj cu laitmotivul vitregiei istoriei și al complotului străin: în pofida strădaniilor dușmanilor de a-i ține separați, românii au biruit efemer (în 1600), apoi parțial (1859), și definitiv (1918), întrucât "gîndul lor cel mai înalt a fost să fie toți împreună, să trăiască uniți, în același stat" (Almaș și Fotescu, 1979, p. 31). Existența istorică a românilor este caracterizată de această
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
revoluționare de la 1848. O succintă retrospectivă: manualele interbelice discutau acest capitol al istoriei românilor sub titlul "Revoluțiile dela 1848", urmărindu-se desfășurarea lor în mod defalcat, arătându-se apoi eșecul survenit precoce încă din momentul lansării mișcării în Moldova, succesul efemer al revoluționarilor în Muntenia, respectiv natura și miza diferite ale luptei revoluționare din Ardeal (Giurescu, 1942, pp. 354-360). Versiunea socialistă interpreta evenimentele din 1848 ca "revoluție burgheză", urmărind traseele lor distincte în Moldova, Țara Românească și Ardeal. Istoriografia național-comunistă realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nu cunosc remușcarea, nici îndoiala, căci dragostea este privită ca un drept firesc al omului, simt pentru prima dată trecerea timpului ca fiind ceva ireversibil: „Nu se mai trăiește într-un ritm lent, închistat. Viața nu mai e niciun moment efemer al 1041 Ibidem. 1042 Ibidem. 1043 Charles A. Owen, art. cit., p. 310. (trad. n.) 1044 Ibidem, p. 311. (trad. n.) 1045 Mihai Rădulescu, Dubla personalitate în Renaștere. Studiu monografic de antropologie stilistică, Editura Ramida, București, 1996, p. 18. 279
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rămîne darul cîntecului; dar dacă-l lipsești pe un păun de penele din coadă, oare ce-i mai rămîne?” (Luigi Pirandello) Într-adevăr, ce i-ar mai rămîne, de exemplu, celui care nu-și poate Întemeia „succesul” decît pe strălucirea efemeră a vestimentației? * „Duminica este utopia săptămînii.” (Lucian Blaga) Ne place să Începem noua săptămînă de lucru cu iluziile zămislite În ziua de duminică. * „Prejudecățile sînt rațiunea proștilor.” (Voltaire) Pentru că „proștii” sînt alergici față de orice Încercare venită din exterior de a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În realizarea lui, a unor mijloace degradante, și invers: un scop josnic să nu-l acoperim prin folosirea unor mijloace demne. * „Dacă Îmi voi păstra un bun renume, voi fi destul de bogat.” (Plaut) Bogățiile materiale, comparativ cu cele spirituale, sînt efemere. Este revelatoare, În acest sens, cugetarea lui M Eminescu: „Am Înțeles că un om poate avea totul neavînd nimic, și nimic avînd totul”. * „Un om nu are dreptul să-l privească pe altul de sus, decît atunci cînd trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]