3,447 matches
-
lui Ureche, ca Simion Dascălul („om cu multă neștiință și minte puțină”) și Misail Călugărul, care afirmaseră că moldovenii sunt urmașii tîlharilor de la Roma exilați în Dacia; d) refacerea istoriei Moldovei de la primul descălecat, completînd astfel cronica lui Ureche; e) elogiul scriiturii și al lecturii: „... căci nu este alta și mai frumoasă și mai cu folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”. Opera propriu-zisă este alcătuită din șapte capitole: I. Prezentarea geografică și etnografică à Italiei; II. Formarea Imperiului
Miron Costin () [Corola-website/Science/299037_a_300366]
-
trebuit să renunțe în fața puterii acestora. La 27 august, Garibaldi a trecut granița în Elveția, apoi în Franța pentru a reveni apoi la Nisa. , comandantul Corpului al II-lea al armatei austriece, format din , a rămas impresionat, făcându-i un elogiu în cursul unei întâlniri cu un magistrat italian: În septembrie, Garibaldi a fost ales deputat în în colegiul Cicagna, de lângă Chiavari, și a revenit la Genova în ziua de 26 după ce trecuse prin diferite localități, de fiecare dată fiind primit
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
King admite că în acea perioadă a fost beat aproape tot timpul și că a fost un alcoolic timp de mai bine de un deceniu. El admite chiar că a fost beat la înmormântarea mamei sale, în timp ce i-a făcut elogiul. Mai târziu a declarat că personajul Jack Torrance (tatăl alcoolic) din românul „The Shining” ("Strălucirea") a fost bazat pe el însuși, chiar dacă nu a recunoscut asta timp de mai mulți ani. La scurt timp după publicarea românului „The Tommyknockers”, familia
Stephen King () [Corola-website/Science/303635_a_304964]
-
eroina din "Erotica Pathemata" nu va accepta moartea soțului, ci va rătăci deznădăjduită în zona Kios-ului, chemându-l în zadar. Chiar și Vergiliu ar fi dorit să facă o trimitere, în "Georgicele" sale, la motivul creat de Partenios, în cadrul unui elogiu adresat prietenului său Cornelius Gallus, căruia îi fuseseră dedicate "Narrationes amatoriae", dar având în vedere surghiunul și sinuciderea acestuia renunță la intenția sa și strecură doar aluzii discrete la Partenios în episodul cu Orfeu și Euridice. Partenios: "Erotica Pathemata" (în
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. La momentul apariției filmul a fost primit cu elogii. Dramaturgul Aurel Baranga scria următoarele: "„«Moartea lui Ipu» este una dintre cele mai reușite nuvele din întreaga literatură română și nu greșesc dacă o așez în stima mea lângă «O făclie de Paști». Înțelegem de aici ce sarcini uriașe și-
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
i-am condamnat pe toți la moarte" este în opinia sa cel mai valoros film al lui Sergiu Nicolaescu. Principalul argument îl constituie faptul că cineastul se autodepășește prin acest film după ce realizase anterior două superproducții istorice, primite cu mari elogii de către public și critici. „Piesele de rezistență” ale filmului sunt interpretarea lui Amza Pellea, dezinvoltura micului erou, interpretările remarcabile ale celorlalți actori: Ioana Bulcă (în rolul unei femei violent-isterice), Maria Clara Sebők („o frumusețe insolentă și agresivă), Octavian Cotescu și
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Discursul ținut la primirea sa , la 4 februarie 1743, de către confratele Languet de Gergy nu este pentru Marivaux cu totul măgulitor, deși e comparat de acesta cu Teofrast. În schimb, cuvântarea ținută de el însuși cu acest prilej este un elogiu fără precedent adus aportului limbii și spiritului francez la cultura și progresul Europei. A mai scris și în ultimii ani câteva comedii într-un act ,ca „Felicie” și „Actorii de bună credință”. În 1745 fiica sa se călugărește. În ciuda renumelui
Pierre de Marivaux () [Corola-website/Science/311521_a_312850]
-
că laboratorul urmează să lucreze. E o febră puternică, care durează zece zile”. Romanul a fost publicat în noiembrie 1930 de către Editura Cartea Românească din București, cu prilejul aniversării celor 50 de ani de viață ai scriitorului, fiind primit cu elogii de critica literară a vremii. Au existat totuși și manifestări de ură la adresa romanului datorate orientării democratice a scriitorului, manifestate mai ales după preluarea de către Sadoveanu în 1936 a conducerii ziarelor "Adevărul" și "Dimineața". Poziția antirăzboinică și antifascistă a scriitorului
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
fost cea mai bună operă a lui von Kotzebue și ea corespundea întru-totul caracteristicilor ideale pe care Lecca le-a promovat. Activitatea în domeniul publicisticii a lui Lecca a fost apreciată de către Gheorghe Asachi, George Bariț și de Ion Heliade-Rădulescu. Elogii au fost aduse pictorului de către Gazeta Transilvaniei și revista Albina românească, ultima publicație fiind cea care a considerat revista "Mozaicul" ca „"noua foaie de literatură ce a răsărit peste orizontul României"”. În paginile Revistei "Mozaicul" s-au tipărit cărțile: "Neghina
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a publicat un articol în revista "Biblioteca populară". Tot Roșca a publicat în anul 1890 un alt articol intitulat "Scrisori și artiști, amintiri personale", în care aduce câteva informații noi despre Lecca. Nicolae Țîncu a creionat un portret plin de elogii și date despre Constantin Lecca, în anul 1894 în cadrul revistei "Revista nouă" a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Informațiile pe care Țîncu le-a adus au însă fost pline de erori. Cu toate acestea, deși eronate, datele respective au pătruns foarte
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
a avut ca elev pe Theodor Aman, care a fost superior din toate punctele de vedere profesorului său. Până la apariția lui Aman în viața artistică bucureșteană, Lecca s-a ocupat de pictura cu tematică istorică, fapt care i-a adus elogii din partea tuturora. Pictura românească în acele vremuri, era ca mod de manifestare similară literaturii tradiționale existente până la începutul secolului al XIX-lea. Ea era preponderent de esență religioasă și tributară scopului împodobirii edificiilor bisericești și uneori a caselor boierești sau
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
traducerea capodoperei goetheene ca într-o "faustiadă", care nu poate fi decât fausta, aducătoare de noroc pentru cultura română: Blaga, Doinaș, Nemeș - cei trei arhangheli care se întrec fratern în preamărirea creatorului Goethe, așa cum Rafail, Gavril și Mihail concurează în elogiul neînțelesei creații divine. Era prin urmare, nevoie de acest al treilea "arhanghel" tălmaci, care să completeze lista. Traducerea din "Faust" de Goethe (pentru a cărei publicare Editura Paralela 45 merită felicitări) s-a bucurat de o excelentă primire în rândul
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
mai degrabă național decât individual. Ceea ce i-a reușit lui Sergiu Nicolaescu este să insufle filmului o amprentă personală suficientă pentru a anula efectele negative inerente oricărei producții grandioase”". La momentul apariției, criticii de film români s-au întrecut în elogii aduse acestei superproducții cinematografice. Ștefan Oprea îl considera o "„încoronare a ciclului de filme istorice din ultimii cinci ani, o operă de înaltă ținută cinematografică și de emoționantă tonalitate patriotică (...) și totodată treapta cea mai înaltă a filmului istoric românesc
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
numărul 6 din 1 iunie 1940 (Anul VII), "Revista Fundațiilor Regale", prin articolele semnate de scriitorii Tudor Arghezi, George Călinescu, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Ionel Teodoreanu, filosofii Lucian Blaga și Constantin Rădulescu-Motru, Patriarhul Miron Cristea s.a. i-a închinat un elogiu Regelui Carol al II-lea, cu doar trei luni înaintea abdicării lui. Tudor Arghezi a publicat pe prima pagină a acestui număr următoarea poezie versuri ditirambică, intitulată „Carol II Rege”: Camil Petrescu scria că: George Călinescu adăuga: Biblioteca Centrală Universitară
Revista Fundațiilor Regale () [Corola-website/Science/310759_a_312088]
-
tendința pictorului pentru depășirea tematicii religioase sau istorice și evitarea abordării subiectelor sociale poate fi amendată de un public educat în spiritul academismului sau al lirismului artificial reprezentat. Pictorul nu s-a lăsat impresionat de critica fantezistă și nici de elogiile de natură superficială care i s-au adus, ci el a căutat cu înfocare apropierea de natură și aprofundarea compoziției monumentale. Datorită acestor preocupări a realizat o mulțime de peisaje din Herța sau din Bălțile Brăilei. Tot în această perioadă
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
Henția a reușit să se susțină financiar până la sfârșitul anului 1873 în capitala Franței. Mai mult, pictorul a mai realizat o pictură intitulată "Aurora" care împreună cu "Psyche" a participat în anul 1874 la o expoziție la București, unde a primit elogiile publicului și "o medalie pentru compoziția mitologică". "Psyche părăsită de Amor" fiind achiziționată de stat, a fost pentru început expusă public în Loja Domnitorului de la Teatru Național din București. și reprezintă împreună cu "Aurora" două nuduri care sunt documente certe de
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
de studii și apoi rector al Academiei, s-a dovedit și un admirabil organizator și înnoitor al vechilor așezăminte, dându-le un nou suflu, un nou ritm. Încă și acum douăzeci de ani, foștii lui studenți îi pomeneau cu respect, elogii și venerație numele. Personalitate polivalentă, mereu preocupată de promovarea cât mai eficientă a binelui Bisericii, a organizat și condus asociația preoțească „Sfântul Nichita de Remesiana”, pentru ca, reuniți în cadrul ei, preoții celibi să nu se simtă marginalizați, singuratici și uitați în
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
literară "Das Tagebuch" romanul anului. Volumul al doilea apare în 1933, an în care, după venirea lui Hitler la putere, Musil părăsește Germania și se stabilește la Viena. Diferendul cu Editura Rowohlt îl face să caute un alt editor. În ciuda elogiilor de care romanul s-a bucurat în Franța, din partea lui Jean Paulhan și Bernard Groethuysen, "La Nouvelle Revue Française" refuză publicarea sa în integralitate (Musil a refuzat cenzurarea anumitor pasaje). Doar două capitole sunt publicate în revista franceză "Mesures", alături de
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
stomac, fiind ulterior diagnosticată cu un un cancer ovarian, care se pare că este ereditar. Anca Parghel a decedat la 5 decembrie 2008 la Spitalul Județean din Timișoara și a fost înmormântată pe aleea Artiștilor din cimitirul Bellu din București. Elogii și aprecieri aduse mării artiste: Interviuri
Anca Parghel () [Corola-website/Science/309857_a_311186]
-
că în varianta A-2276: "Înrădăcinat în pieptu-i tot mai mare și mai mare A lui ramuri lungi întinde peste țări și pește mare..." Tot în perioada petrecută la Florești-Filiași / Oltenia, sunt concepute și poeziile: "Iambul" (un sonet, „ars poetica“, elogiu iambului, măsurii în plinătatea de fagure de-albine, toamna: «De mult mă lupt cătând în vers măsură, / Ce plină e că toamnă mierea-n faguri, / Ca s-o aștern frumos în lungi șiraguri, / Ce fără piedici trec sunând cezura.»), "Vre
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
25.000 de persoane. În aprilie același an, convoiul funerar al veneratului mitropolit român al Bucovinei, Vladimir de Repta, a trecut și s-a oprit și în fața Templului din Cernăuți, iar șef-rabinul Mark a rostit în această împrejurare cuvinte de elogiu în memoria celui dispărut. (Despre mitropolitul Vladimir de Repta se știe că, între altele, în vremea de restriște a ocupației ruse în cursul primului război mondial, a luat sub protecția sa 63 suluri ale cărții sfinte a evreilor, Tora și
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
fost distins cu Ordinul "Coroana României". Marele Rabin Dr. Meyr Beck a trecut la cele veșnice în anul 1923. La înmormântarea acestui erudit dascăl a vorbit, printre alții, și Gala Galaction, care l-a comparat cu Hillel. I-au adus elogii Șef Rabinul dr. Iakob Itzhak Niemirower, dr. Wilhelm Filderman ș.a. În anul 1925, apărea de sub teascurile tipografiei "Curierul judiciar" de pe lângă Palatul de Justiție o carte broșată, "Cuvânt de omagiu", adus celui ce a fost dr. M. Beck. "Un mormânt îngust
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
ce a fost pronunțată, i-a zis: ,Cel mai dureros pentru mine este, Socrate, când știu că ai fost condamnat la moarte pe nedrept.” Xenofon, un împătimit de agricultură, îl face pe Socrate să rostească unui dintre cele mai înălțătoare elogii aduse muncii câmpului: „maica și educatoarea artelor". Pasajul a fost reprodus de Cicero în latinește în "Cato Major" sau "Despre bătrânețe", prelucrat de Vergilius în "Georgice", reluat de Columella, de Pliniu cel Bătrîn ș.a. Concordanța dintre vorbe și fapte este
Xenofon () [Corola-website/Science/305757_a_307086]
-
asemănat cu un personaj caragialian. Cu toate acestea, Bucureștiul lui Mircea Eliade este unul imaginar, având toponime fictive și simbolice precum strada Preoteselor, unde locuia și locotenentul de roșiori din „Podul” (1963). Nuvela a fost primită de critica literară cu elogii. Ea a fost considerată „un giuvaer al literaturii lui Mircea Eliade” (Dumitru Micu, în Introducere la vol. "Maitreyi * Nuntă în cer", E.P.L., 1969), „indiscutabil o capodoperă a fantasticului românesc” (Eugen Simion) sau „capodopera prozei scurte a lui Eliade” (Nicolae Manolescu
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
a fost reprezentată prin 9 concurenți, iar Cehoslovacia prin 25 concurenți din care două femei. Din aceștia au fost scoși din cursă doi iugoslavi și un cehoslovac. De notat că România a avut cei mai mulți „singuri la bord”, din care merită elogii speciale, d-na Nadejda Russo, autoarea unei curse excepțional de merituoase. A doua aviatoare concurentă care s-a comportat de asemenea în mod strălucit este cehoslovaca Zeleznikova Anna care a pilotat un avion Zlin XII împreună cu Bejsovec Josef. Determinarea câștigătorului
Concursul aerian al Micii Înțelegeri () [Corola-website/Science/314527_a_315856]