10,920 matches
-
loveau violent cu ciomagul, ceea ce, alături de tensiunea acumulată în timpul zilei în urma bătăilor, făcea somnul imposibil pentru mulți dintre deținuți. Alții nu au fost lăsați să doarmă în mod intenționat timp de câteva zile, ajungându-se până la zece, cincisprezece în cazurile extreme, pentru a-i doborî fizic. La un moment dat, a fost introdusă o nouă metodă de tortură - statul în poziție fixă, care presupunea așezarea în fund, cu mâinile pe genunchi și privirea ațintită la vârful picioarelor timp de săptămâni. La
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o apuc ș...ț acum, când vă vorbesc, nu știu și nu sunt sigur că sunt eu, că mai exist! Pentru că nu mai cred în nimeni și nimic!1. Mutațiile sufletești care s-au produs în aceste momente au fost extreme, iar regizorii întregului sistem mizau pe aceasta. Așa cum se lamenta Cornel Popovici, victimele nu mai știau încotro să o apuce, fiind total golite de crezuri și înțeles. Singura variantă pentru cei care se prăbușeau sufletește era trecerea de partea agresorilor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
fiind revoltat de faptul că un coleg deținut își permite să dea ordine în cameră. Deși Sebeșan, Ciuceanu și Ion Soare au încercat să îi sară în ajutor, au intervenit ceilalți suceveni, scenele ce au urmat fiind de o duritate extremă. În afară de bătăile la tălpi, la fese ori pe spate (agresorii erau dotați cu bâte), victimele au fost așezate, după torturare, în stive, unele peste altele, după care au fost iarăși supuse schingiuirilor, pornind din vârful stivelor 1. Inutil de adăugat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
din închisoare, Gheorghe Sucegan. Nicu Ioniță face o interesantă radiografie a evenimentelor din Pitești într-un articol publicat în revista Memoria 1, definindu-le ca un laborator experimental de psihologie umană în care, printr-un climat de groază și violență extremă, conjugat cu o izolare perfectă și lipsă totală de informații, în absența completă a celor mai elementare condiții de trai și pe fondul unei degradări fiziologice accentuate, s-a acționat cu sălbăticie asupra studenților deținuți, prin torturi fizice și psihice
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
izolare perfectă și lipsă totală de informații, în absența completă a celor mai elementare condiții de trai și pe fondul unei degradări fiziologice accentuate, s-a acționat cu sălbăticie asupra studenților deținuți, prin torturi fizice și psihice de o duritate extremă. Ioniță consideră că scopul acțiunii a fost „transformarea omului în contrariul său”, întrucât moartea fizică a adversarilor devenise un fapt divers și banal pentru regim, astfel că s-a urmărit „moartea psihică, mutilarea sufletului, pervertirea conștiinței, lichidarea morală a individului
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
noi. Din nefericire, nu există nici un studiu empiric extins, structurat asupra tipurilor de violență împotriva femeii și a frecvenței acestora și nici asupra atitudinilor față de violență a membrilor comunității. Vizibilitatea socială a violenței împotriva femeii este relativ scăzută, cu excepția formelor extreme, care devin obiect al intervenției legii. Metodologia utilizată pentru acest studiu de caz s-a bazat pe: ● Literatura dedicată problematicii de gen cu analizele realizate în timp. ● Analiza datelor statistice prin inventarierea celor disponibile în domeniul problematicii de gen. ● Interviuri
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
203, Cod Penal; perversiuni sexuale: art. 201, Cod Penal; rele tratamente aplicate minorului: art. 306, Cod Penal. Legea nr. 61/1991, care sancționează tulburarea normelor vieții sociale, a ordinii publice și a liniștii, stipulează câteva situații concrete cu privire la violența domestică extremă și include unele sancțiuni. Art. 2 prevede sancționarea prin amendă sau închisoare (de la 15 zile la 3 luni) pentru evacuarea din casă a soției, copiilor sau a altei persoane aflate în ocrotire. Același articol incriminează cu aceleași sancțiuni jignirea în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Adesea, după ce plângerea a fost retrasă, soțul continuă să se comporte violent, fie pentru a se răzbuna, fie pentru că a realizat că nu poate fi pedepsit. Din acest motiv, în practica judiciară, cazurile de violență domestică ce nu îmbracă forme extreme sunt foarte rare. Studiul condus de Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității al Ministerului de Interne arată că femeile care depun o plângere sunt cele ce au suferit patru-cinci incidente de violență foarte gravă și recurg la această soluție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
larg privind „Educația în școală și familie împotriva violenței”. De asemenea, UNITER-ul își propune dezvoltarea unor prezentări dramatice ale violenței domestice. Mass-media De obicei, mass-media prezintă multe cazuri individuale de violență împotriva femeii. Aproape fără excepție, acestea sunt cazuri extreme, șocante: crime, violuri, cruzimi și exploatare sexuală. Cazurile mai „ușoare”, mult mai frecvente, sunt prezentate doar în mod excepțional. Cazurile de hărțuire sexuală la locul de muncă sunt încă excepții sau absente în mass-media, fiind foarte puține analizate profesionist. Ceea ce
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
necesitatea unor analize specializate pentru combaterea și prevenirea violenței domestice, având în vedere amploarea fenomenului. Concluzii 1. În societatea noastră, principala sursă a violenței împotriva femeii este procesul de dezorganizare socială, accentuat în anumite segmente ale colectivității caracterizate de sărăcie extremă, dizolvarea uniunii conjugale, delincvență și, în majoritatea cazurilor, alcoolism. Persistența modelelor tradiționale pare să fie un factor facilitator, și nu unul determinant. 2. Stresul social imens generat de perioada de tranziție reprezintă o importantă sursă a violenței, adesea îndreptată împotriva
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Aceasta constituie probabil o explicație a faptului că mișcarea feministă din clasa de mijloc nu a fost foarte activă în promovarea unor măsuri sociale de combatere a violenței. Ca o consecință a acestui fapt, luând în considerare mai ales cazurile extreme de violență, ea s-a preocupat doar de asemenea cazuri. Intervenția poliției și a sistemului juridic, ca și adăposturile pentru femei abuzate par să fie destinate în exclusivitate categoriilor de la marginea societății. 6. Soluția finală pentru prevenirea violenței împotriva femeii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
la educație. Aceasta se pare că este cea mai frecventă formă de abuz exercitat asupra copilului, precum și cea mai distructivă, deoarece poate duce chiar la moarte, răniri grave și probleme pe termen lung. Există situații de neglijare de o gravitate extremă, cum ar fi închiderea copiilor în încăperi, fără hrană, fără apă sau lăsați să degere. Alte situații de neglijare trec mai puțin observate, respectiv copiii care nu sunt hrăniți cum trebuie sau cu care părinții nu interacționează, nu se joacă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să lovești”, „să te superi”, „să nu-i mai dai desert” scade, iar elemente ca „nu mai ai voie să te uiți la televizor”, „nu ai voie să ieși afară” apar mai des. Alți factori care influențează pedepsirea. Compararea grupurilor extreme a permis extragerea mai multor factori care influențează pedeapsa corporală: - persoanele care se simt opresate psihic de situația lor psihosocială folosesc adesea pedeapsa corporală mai mult decât ceilalți; - familiile formate din mai mult de cinci membri folosesc mai des pedeapsa
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
în contactele cu adulții, lipsa încrederii, disconfort provocat de contactul fizic sau relații intime și resimțirea acestora ca amenințări; îngrijorare față de plânsul altor copii, grija exagerată față de frați; extreme comportamentale, ca agresivitate sau retragere; comportament exagerat condescendent, pasiv, apatic; agresivitate extremă, ură sau hiperactivitate; stimă de sine scăzută, subapreciere, lipsa încrederii și comportament autodistructiv; modificări ponderale masive; teama de a merge acasă, frica față de părinți; caracteristici distructive, antisociale sau nevrotice; relatări neconcludente în legătură cu o vătămare suferită; cerșește, fură sau depozitează alimente
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
foarte mari în cazul femeilor între 35 și 44 de ani. Rezultatele au indicat nivelul scăzut de educație al victimelor și agresorilor. Infidelitatea, izolarea și controlul, insultele sunt doar câteva dintre „expresiile violenței domestice” constatate (Liiceanu, 2003, p. 170). Violența extremă: „honor killings” sau „customary murders” În cultura musulmană, femeia este învățată și îndrumată către instituția căsătoriei încă de la o vârstă fragedă, bărbatul sau bărbații care reprezintă autoritatea supremă în familie având obligația să le găsească soți. Bărbații consideră, că odată
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
932). În mod normal, căsătoriile sunt aranjate între familii prin intermediul prietenilor sau cunoștințelor. Plecând de la originea cuvântului töre, care în limba turcă înseamnă obicei și face referire la „datină, regulă, lege, morală și etică”, vom considera un tip de violență extremă: „crimele săvârșite în numele onoarei” (honor killings) sau, cum mai sunt numite, „crime obișnuite” (customary murders) (Arin, 2001, p. 822). Acestea au la bază, potrivit lui Canan Arin (2001, pp. 822-823), „intenția de a controla viața femeii în cel mai larg sens
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
réalité sociale (1941). Bilbiografie Site-ul Academiei Române: www.acad.ro Rubrică realizată de Cristina Manuela Tudor Cunoaștere incomodă. Intervenții sociale în comunități defavorizate în România anilor 2000 Intervenția socială pentru asistarea persoanelor și a comunităților aflate în stare de deprivare extremă sau care se confruntă cu forme grave de excluziune socială este deficitară fie ca urmare a incapacității specialiștilor sau autorităților locale de a implica membrii comunității în procesul de asistență, fie din cauza perspectivelor diferite asupra problemelor și a modalităților de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ilustrează asimetria de informații dintre populație și administrația locală, ceea ce afectează participarea la decizii și modalitatea de adecvare a suportului oferit la nevoi. Lucrarea are la bază cercetări realizate de autoare în comunitățile locuite în mare majoritate de către rromi; deprivarea extremă și mecanismele de excluziune socială a populației de rromi face ca analiza să permită explorarea relației dintre obstacolelor ce pot apărea în procesele de intervenție. Autoarea trage atenția asupra situațiilor dificile care pot apărea pe parcursul intervenției sau în procesul de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
raze. O asemenea „celebritate” Își câștigase și canonicul Grama de la Blaj, cunoscutul detractor al lui Eminescu. Grigori N. Lazu scria În broșura amintită: Ei bine, ceea ce d-l Coșbuc ne oferă sub anonimul de idile [sunt], În realitate, unele din Extremul Orient, altele germane, iar absoluta lor majoritate au forma, stilul, ideile, spiritul și caracterul poeziilor populare slave și mai cu seamă rutenești, românizate, cu deosebit talent și o perfectă cunoștință a limbagiului poporului nostru (Scridon, 2003, p. 118). După ce Încearcă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm În normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă În formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu să-i Înlăturăm, ca pe niște paraziți. Acum, a devenit o modă să se fure cu ajutorul Internetului, unde pentru orice temă găsești paginile
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
descrise de Karen Horney (1937/1953), care au ca funcție evitarea angoasei interne pe care o generează în cultura noastră, riscul de eșec în relațiile afective. Apărarea transpersonală se exprimă sub forma a trei modalități de schimb cu celălalt: apropierea extremă de acesta, tentativa de a-i câștiga admirația sau ruperea relațiilor. Anxietatea care există în orice grup este subiacentă mecanismelor de apărare grupală. Acestea au făcut obiectul unor importante cercetări, întreprinse de Anzieu (1975) și Kaës (1976, 1980, 1993), care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fost și M-ați cercetat”. Dincolo de orice scop religios, grupurile de vizitatori ai spitalelor le aduc bolnavilor sprijinul lor, facilitându-le astfel afilierea, chiar dacă „prezența voluntarilor constituie o formă de înlocuire temporară, dar niciodată una totală, cu excepția cazurilor de izolare extremă” (Gauvin și Régnier, 1992). De asemenea, asistarea muribunzilor se realizează tot mai des de echipe formate special în acest sens, întrucât cei mai mulți dintre bolnavi decedează la spital. În schimb, în urmă doar cu câteva decenii, oamenii grav bolnavi rămâneau acasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
poate referi la „un eveniment, o emoție pulsională sau un traumatism” (Nunberg, 1935/1957). Anularea retroactivă se bazează pe ambivalență, noțiune ce deține unloc important în opera lui Freud și pe care o putem defini ca fiind coexistențaa două sentimente extreme și opuse, cel mai adesea iubire și ostilitate față de aceeași persoană. Freud a preluat acest termen de la Bleuler 44, care îl introdusese în 1910, considerându-l un simptom major al schizofreniei. Însă pentru Freud (1912-1913/1993), ambivalența există în afara schizofreniei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1915a/1968). La pacienții cu nevroză obsesională ambivalența este atât de intensă, încât ei trebuie să recurgă la anularea retroactivă pentru a se descărca de pulsiunile lor contradictorii. Acești pacienți, presupune Freud, dețin o „moștenire arhaică”: ei au moștenit ambivalența extremă a strămoșilor noștri îndepărtați, sursă a instituției tabuului 45 legat de cultul strămoșilor, de ritualurile de doliu. Grație anulării retroactive, se pot exprima succesiv două pulsiuni opuse: prin urmare, nu putem vorbi despre o anulare reală, ci doar despre exprimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
coloratură sexuală, care fug de tovărășia tinerilor de vârsta lor, refuză orice distracție și, asemenea puritanilor, nu vor să știe nimic despre teatru, muzică și dans”. Dar și mai îngrijorător este, adaugă autoarea, să vezi că atitudinea adolescenților ia proporții extreme: refuzul de a se proteja de frig, tendința de a-și pune sănătatea în pericol nu doar prin impunerea unor privațiuni în privința plăcerilor culinare, ci reducându-și la minim hrana zilnică, faptul de a-și impune o trezire foarte matinală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]