7,566 matches
-
înfipt pe pămînt: scurt și bondoc, cu surâsul jovial, care marchează o eternă bună dispoziție. Îți închipui că nu puteam să iubesc un astfel de om, căci în dragoste fizicul joacă un rol important. Îl persecutau tot felul de probleme fantastice și le povestea oricând cu un mare lux de amănunte. Avea o memorie admirabilă și nu uita nimic. Deseori îmi vorbea despre nemurirea sufletului, de viața viitoare, de păcat și ispășire; în direcția aceasta ne înțelegeam perfect, și orice îmi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vom fi "fericiți", nu ne facem nici o iluzie că ar fi altceva decât o poveste irealizabilă de a adormi copiii și că putem adauga, în cazul acesta, planurile cele mai neverosimile. Dar ele nu par ridicole, căci se potrivesc cu fantastica noastră existență, cu atâtea întîmplări și suferințe pe care le desăvârșim, fără ca altcineva să poată pricepe logica lor. Dacă aș fi pictor, aș picta - și aș fi ocupat pentru toată viața - întregul port Cavarna, casă cu casă, fiecare ungher. Aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă refac, să lupt contra acelei stări, și chiar mă complac astfel, îmi găsesc un motiv de orgoliu și sunt mulțumit că îngrijorez pe toată lumea dimprejur, care se înspăimîntă de atâta singurătate funebră. Despărțirea de Ioana a cauzat cea mai fantastică existență, în care conturul dintre realitate și vis dispăruse cu desăvârșire, mintea crea fantome și credeam în ele, cu toate că țineam minte că eu le-am născocit, și după trei ani de zile nu se ameliorase nimic, căci numai întîlnirea mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi despărțit de el cu un timp înainte de întîlnirea noastră, dacă este exact că-i cunoșteai toate cusururile! Dar ai trecut de la unul la celălalt". Ioana, iubita mea, m-a refăcut singură și, la urmă, imaginea mea a căpătat proporții fantastice, din pricina tuturor dorurilor, a prezenței mele veșnice în sufletul ei și, totuși, a absenței mele, care îmi dădea un chip de ființă supranaturală. - Am venit la Cavarna numai cu Viky anul trecut de vacanță. Tot timpul am citit numai din
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nu e făcută decât ca să ne sugereze noi scuze sau învinovățiri), tot felul de afirmații dubioase. Pornită astfel, trebuia să întregească, printre o mulțime de detalii, calitățile lui și calitățile mele, și teoriile ei deveneau și mai complicate și mai fantastice. Încercare de a se calma, am zis. Un instinct de conservare, dar la un rezultat binecuvântat nu ajungea niciodată, astfel că situația ei îmi mărea încă mila. Semăna cu un animal sălbatic, închis într-o cușcă și căutând fără obosire
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lipsă de orice pătrundere psihologică, închipuindu-ți căoamenii se pot prinde într-o formulă și vor rămâne identici tot cursul vieții. - Pentru tine, Ioana, ei evoluează zilnic. - De ce nu? Părerea mea e bună numai pentru clipa în care mi-oformulez! - Ce fantastice afirmații! Îți pot scuza astfel toate erorile. - La urma urmei, ce importanță are dacă mă inșel? - La fel te-ai înșelat și asupra mea și m-ai găsit, pe rând, bun șirău, prost și deștept. - Pentru că ai fost, pe rând
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Pieri-vor în țărână Ca, dincolo, sub zăvorât N-ajungă, să rămână. Cu lacrimi ce ascund surâs, Cu surâs sub marii stropi, Uita-va în homeric râs, Va călca în alte gropi. 15 iulie 2004 AH! CÂT AM GREȘIT Sub fantastice imagini După nori purtați de vînt, Tot mai scriu versuri pe pagini, Deși palide-n cuvânt. N-am ajuns să mă astâmpăr Și de vis, de versul slab; N-am cu ce să mai răscumpăr Ceea ce-a trecut pe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Lupta dintre cele patru fracțiuni guvernamentale a desăvârșit opera propagandei revoluționare. Politicienii stâlpi ai monarhiei colaborau astfel la succesul republicanilor. Guvernele care se succedau fără ca nimic să se schimbe, opoziția viguroasă care se îmblînzea de îndată ce era chemată la putere, sumele fantastice cheltuite de Don Carlos și familia regală, încă mai exagerate de zvonul străzii, toate acestea făceau ca opinia publică să privească cu tot mai multă fervoare către cealaltă parte a baricadei, către revoluționari. *** Republicanismul și revoluția deveneau mai mult sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încheie: - Desigur, înțelegi că ești complet nebun. Deci acesta urma să fie punctul lor de vedere. CAPITOLUL 4 Nu avea nici un plan. Era singur. Desișul care creștea lângă gardul înalt îl făcu să se gândească: Să presupunem că acest prizonierat fantastic ar continua tot așa? Să presupunem că voi vrea cu adevărat într-o zi să scap de aici!" Craig începu să se cațăre pe gard, sprijininindu-se de copăcei. Partea superioară a copăcelului tânăr nu l-ar fi putut susține. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cartea lui Andrei Oișteanu este că a fost scrisă numai pentru ca la colecția de obiecte stranii din cele 12 casete să se mai adauge unul, cel mai ciudat: cartea însăși. Straniu este tocmai universul ei, învecinat cu realismul, învecinat cu fantasticul, dar menținându-se permanent în propria-i incertitudine. Povestea Comisionarului e stranie și se încheie straniu, lucrurile colecționate de Arhivar sunt stranii, oamenii pe care-i întâlnește sunt stranii, istoriile lor bizare. Toți și toate încap într-o replică ionesciană
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nici o felicitate. Când te gândești că cele mai sublime strigăte ale poeziei sunt exprimarea ritmată a chinurilor provocate de o celulă, e râvna ei nesatisfăcută de a se întîlni cu o anumită altă celulă, nu poți să nu admiri fantastica feerie clădită de sufletul omenesc pe instinctul cel "atît de van". În deosebire de geniile artistice, care sunt niște explozii ale naturii exuberante, geniile pur intelectuale nu simt, de obicei, nimic pentru femei, pentru că geniile intelectuale, suprema debrutalizare a vieții
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În materie de pictură, am revăzut cu plăcerea de totdeauna tablourile de pe pereții părintelui Palamon, dintre care se impun atenției mai cu seamă două: un Infern, care vrea să fie o gură de balaur, în realitate o gură de cal fantastic, deschisă larg, ca să poată aspira și înghiți pe cei osândiți pentru păcatele lor. (E interesant mai ales că-i poți vedea cum trec unul după altul prin gâtul, transparent pentru ocazie, al balaurului-cal); și un Atos compus din treizeci de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
tainic, ca fâșâitul trist al unor beldii 1. Câteva clipe se amestecă și toaca măruntă a unei căruțe nevăzute de pe șoseaua din vale. Știam un mijloc, descoperit altă dată în chiar acest loc, de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi obrazul de pământ, și ceea ce adinioarea era vertical deveni orizontal (și invers), departe-n infinit, și cu toate culorile alterate. Adela își făcu și un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să spui de unde l-ai cumpărat?” „Carla, credemă, devii inposibilă...! Sunt curios - după ce golim farfuriace ai să mai zici...?” „Îmi pare rău... Eu nu mă ating de acestă otrăvită mâncare, decretă Carla...!!” „Nici nu te rog...! - o Înfruntă el Înțepat. „Fantastic...! - reluă el mai mult pentru sine. „Uneori, femeile merg atât de departe cu fantezia lor Încât din nimic crează o tragedie...!” Destul de nervos, apropie farfuria alegând două bucăți din cele mai Îmbietor rumenite, le tăvăli prin usturoi, ca În câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să vină, În timp ce Atena se minuna. „Fantastic...!! Cum a putut slăbănogul acela să mănânce atât de mult...?” „Desigur, se satură numai când se ivește ocazia...!” Coborâră În centrul orașului. De braț amândoi, mergeau la pas mărunt și Atena Înțelese: Încă nu vor merge acasă.Curioasă din fire
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avantajoasă. Dacă contractul pe doi ani va fi perfectat - era vorba de construirea unui complex industrial În orașul Sydney - În afară de salariul care se dubla, compania Îi oferea gratis biletul de avion pentru Europa ori de câte ori dorea să călătorească. Atena se entuziasmă. „Fantastic...! Australia e o țară În care bănuiesc, vom avea ce vedea. Ce te Împiedecă dragul meu? Dacă vrei, merg cu tine...!” „Ei bine, zâmbi Tony Pavone - la asta nu m-am gândit! Atena Îi sări de gât sărutăndu-l. „Minunat! O
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Unul dintre ele, din câte Înțeleg, a preluat toate saloanele funerare din New York. Aud rapoarte că cei de la Campbell, Riverside au fost preluați de aceeași companie care publică revista Mad. — Curios. — Tinerețea e afacere mare. Copiii de școală cheltuiesc sume fantastice. Dacă destui copii devin radicali, asta e o piață de masă nouă, apoi devine o mare operațiune. — Am prins ideea generală. — Foarte puține lucruri stau pe loc. Întâi să faci banii, apoi să-i ții să nu ți-i scadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de lână, cumva peruvieni. Nativi de pe undeva. Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore de plută. Și cât de asemănători cu Eloii din romanul fantastic al lui H.G. Wells, Mașina timpului. Încântătoare junci umane păstorite de Morlocii canibali care trăiau o viață subterană și se temeau de lumină și foc. Da, Wells, bătrânelul acela dur, cutezător, avusese, până la urmă, viziuni profetice. Shula nu greșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să vă aduc Viitorul Lunii. L-am citit cu fascinație, deși pe partea științifică a lucrurilor calificările mele sunt nule. Cu mai bine de treizeci de ani În urmă, m-am bucurat de prietenia lui H.G. Wells, ale cărui scrieri fantastice despre lună le știți, de bună seamă - seleniții, oceanele lunare subterane și toate acele lucruri. În calitate de corespondent pentru periodice est-europene, am locuit În Anglia vreme de mulți ani. Woburn Square. A, a fost minunat. Dar Îmi cer iertare pentru fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mulți milionari vor să fie artiști, sau copii, sau femei și necromanți. Despre ce vorbeam? A, Horricker. Ziceam că În ciuda exercițiilor fizice și a greutăților pe care le tot ridică, nu era poponar. Ci că Într-adevăr proiecta o imagine fantastică de putere masculină. Un individ care făcea un efort hotărât pentru sine. Treaba Angelei se pare că a fost să Îi mai taie din nas. Smiorcăie acum după el, dar e o scroafă și mâine o să uite de el. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de avocatură la care lucra Mary. În calitate de asistent de avocat, Mary era singură membră a clubului sushi care părea capabilă să-și păstreze un serviciu stabil. Jina o văzuse prima dată stând la biroul ei și dactilografiind cu o viteză fantastică. Asta până când i s-a cerut să se ducă și să cumpere pentru toată lumea câte-o caffe latte. În după-amiaza respectivă, Jina a invitat-o la o cană de caffe latte, invitație care a surprins-o atât de tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am mai luat salariul de trei ani. Iar voi ați ales un moment excelent ca să veniți. Acum e perioada migrației de primăvară, când iese puietul. Un spectacol inimaginabil. Somonul înoată contra curentului, dacă puteți să credeți. Somonul are o capacitate fantastică de a-și regăsi „casa”, înoată mii de kilometri, uneori ani întregi, traversează oceanul ca să se întoarcă în râul în care s-au născut. Somonii nu sunt niște simpli pești. Sunt niște creaturi spirituale. Irene și-a dat ochii peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să aibă puteri magice, și-a dorit ca timpul să curgă mai încet sau chiar s-o ia înapoi. Și-a dorit imposibilul. Drew s-a întors către ea. Am văzut ce-ai făcut, i-a spus el. Ai fost fantastică. Bărbatul i-a atins brațul, iar degetele lui reci ca gheața i-au dat o senzație delicioasă. Mary tocmai recalibrase o barcă, dar acum i se părea mult mai periculos să-și pună și ea mâna peste cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cei mai puțin înțelepți o numesc moarte vă zic mâine o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu urechile ciulite la camera de alături... Oare ce mi se părea suspect?... Eram eu Însumi puțin cam dezamăgit... Era sau nu acolo? Un bărbat care se prefăcea dispărut, dar, de fapt, se ascundea În propria-i casă... Ideea era fantastică și nu pe de-a-ntregul imposibilă. Cine-și putea permite să mă Întîmpine la ora aceasta tîrzie cu un „sînteți băut” În loc de salut. De! Ea era stăpîna... dar normal ar fi fost s-o intereseze raportul meu, nu ?... Așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]