4,667 matches
-
în acele nopți, chiar dacă își astupă urechile și își trage plapuma peste cap. Tremură ușor, de fiecare dată când povestește, doar la gândul nopților nedormite. Își pune întrebări a căror substanță a descoperit-o prin cine știe ce carte de parapsihologie: imginea fantomei, pe care n-o vede, dar pe care o simte, simbolizează, fără doar și poate, teama de ființele ce trăiesc în cealaltă lume, existentă, din moment ce își trimite mesageri. S-ar putea însă la fel de bine să fie numai izbucnirea neașteptată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de iarbă, ca un ronțăit de fierăstrău, se întorcea pe o parte spre el, izbucnea, fără vreo legătură cu tot ce spusese înainte: „Dar până și Montherlant ăsta al tău zice că prietenia, stima, simpatia intelectuală fără iubire sunt doar fantome!“, fără să aștepte un răspuns, știa că n-o să obțină nici un răspuns, nici nu mai voia vreunul, din moment ce importanță avea, în acea clipă, ca și în altele, că se simte bine totuși, că îl iubește, oricâte ar fi în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ales în nopțile trecute în care, dormind pe patul pliant desfăcut în dormitorul mamei sale, alături de patul ei și lângă măsuța rotundă și oglinda înaltă, cu argintul ușor mâncat de vreme, în care umbrele nopții se mișcau neclar, ca niște fantome, îi auzea gemetele în somnul agitat, izbucnite din dureri probabil nu atât de mari sau nu atât de sfâșietoare, încât s-o trezească din somn, dar tocmai de aceea sugerând că sunt perene și devenite descurajante, încât culcușul ei, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
valurile succesive de case străluceau într-o lumină cețoasă, un abur tremurător plutea peste acoperișuri, până departe, unde se strângea în nori indeciși, înghițind centura blocurilor din zare, ivite numai când și când printre vălătucii albicioși, ca niște ciosvârte de fantome. Frunzișul ruginise în mare parte aproape peste noapte. Zgomotele păreau mai diluate. Lumina pâlpâia o vreme, izbucnea treptat într-o explozie caldă ce risipea ceața și alunga umbrele. Dar ceva ca o pâclă invizibilă rămânea agățată peste tot, ușor apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cele știute. Apusurile păreau mai înfierbântate și cerul ardea în nuanțe succesive incredibile de roșu aprins, auriu și violet, în timp ce pâcla invizibilă urca de la pământ, dintre arbori și case, îmbrăcându-le, căpătând consistență, redevenind aburul tremurător în care se stingeau fantomele blocurilor albe din zare, mai întâi, ce închideau orizontul, apropiindu-l. În balconul-terasă, Andrei Vlădescu se minuna de strălucirea crepusculară a toamnei ivite pe neașteptate, cu bogăție de culori, dar care își trimisese semnele cu mult înainte. Cine să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
era ușor de bănuit. A căutat într-o mapă mai veche și a prins în ținte, pe pereții goi și murdari, reproduceri după mai multe peisaje nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome, toate numai pete de culoare. Dar pereții continuau să fie întunecați și triști. Și-a scos din cămăruța lui, unde lăsase numai biblioteca acoperind de sus până jos un perete, covorașul uzat, care, întins în camera mare, arăta incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul la același lucru: după atâția ani... în vreme ce mușchii obrazului îi palpitau într-un ritm nesigur. Atunci Ioana Sandi izbucnind: „Nu mai ajungi odată să înțelegi lumea?! Pleacă odată în Portugalia la festivalul ăla și te liniștește! Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Întrebîndu-l. Doamne Sfinte, Îs doar tablouri! Se poate, un băiat mare ca tine! Kay bănuia că nu-l speriau Îngerii edwardieni, bolnăvicioși ai domnului Leonard, ci gîndul c-o s-o-ntîlnească pe ea. Probabil presupunea că ea bîntuie mansarda ca o fantomă sau o nebună. Într-un fel, nu greșea. Pentru că, uneori, se plimba agitată, așa cum se zice despre nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uneori, se plimba agitată, așa cum se zice despre nebuni. Alteori stătea ore În șir nemișcată, mai nemișcată ca o umbră, urmărind cum umbrele se tîrăsc pe carpetă. Apoi i se părea că s-ar putea să fie, Într-adevăr, o fantomă, că ar putea deveni parte a texturii ofilite a casei, dizolvîndu-se În Întunericul care se strîngea asemeni prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apa izbucnind prin conductă, Împroșcînd În clipa În care izbi țeava de scurgere de desubt. Lumea Îi apăru plină de lucruri noi și extraordinare. Nimeni nu-l provoca. Nimeni nu părea că-i dă atenție. Mergea pe străzi ca o fantomă. Îi luă o oră să traverseze În modul acesta ireal și fascinant Shapherd’s Bush și Hammersmith, apoi Își Încetini pașii și deveni mai precaut, cînd găsi capătul străzii lui Fraser. Casele de aici erau mai impozante decît cele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Întoarse capul, Încruntîndu-se, căutînd sursa sunetului. Privi spațiul liber dintre draperii - și lui Duncan i se păru că se uită direct În ochii lui, dar nu-l putea vedea. Senzația era descurajantă. Din nou, Duncan se simți ca o fantomă, dar sentimentul era mai puțin plăcut. Își ridică mîna și bătu mai tare - și asta Îl făcu pe Fraser să traverseze camera, să pună mîna pe draperie și s-o tragă. CÎnd Îl zări pe Duncan, rămase uluit. — Pearce! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În permanență frig. Hughes era Îmbrăcat Într-o haină neagră din astrahan peste uniformă și-și ridicase gulerul. MÎinile și Încheieturile, acolo unde ieșeau din mînecile lungi și voluminoase, erau palide, ca de ceară. Avea o fața subțire ca de fantomă, iar dinții Îi erau pătați de tutun. Purta o pereche de ochelari cu rame din carapace de broască țestoasă. Kay Împărți un rînd, și-l urmări cum Își filează cărțile delicat. Clătină din cap. De parcă te-ai prinde În joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își Împrăștie scrumul peste buricele degetelor. Începuse să tremure. I se Întîmpla uneori. Curînd tremura atît de puternic, că nici țigara În gură n-o putea ține și nici să-și soarbă whisky-ul. Ca și cum prin ea trecea un rapid fantomă; nu putea face nimic, o știa, decît să lase trenul să zgîlțîie toate cușetele și vagoanele... Whisky-ul o ajuta. În cele din urmă se liniști și-și termină țigara, așezîndu-se mai confortabil. După ce o să se liniștească deplin și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
au absolut nimic. Julia bătu cu degetele În perete. — Casa nu-i solidă. O altă lovitură prin apropiere ar face-o să se prăbușească. Probabil că așa se va și Întîmpla. De aceea sîntem noi aici, eu și tata. Înregistrăm fantome, pe bune. Helen traversa Încet camera, privind cu disperare de la un obiect frumos distrus la altul. Se duse la niște uși duble și le Întredeschise. Camera din spatele lor era la fel de ruinată ca asta - cu fereastra țăndări, cu draperiile de catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă de ele și singură. Le ascultă vocile clare și Încrezătoare și se gîndi, Asta se Întîmplă oamenilor ca mine. SÎnt ca Duncan, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
care aș vrea să te duc. Dacă ne ținem de drum, cred că vom fi În siguranță. Așa că lăsară catedrala În urmă și o porniră pe linia de piatră și macadam, cîndva Cannon Street, acum doar o idee sau o fantomă de drum, Într-un peisaj care s-ar fi putut găsi, foarte bine, În cîmpie. Într-un minut sau două, cerul părea că deja se lățise deasupra capetelor lor, dîndu-le iluzia de lumină, dar, la fel ca Înainte, nu vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi Întîlni buzele și păru să se aprinde ca o flacără pe limbă. Înghiți și se simți dintr-odată relaxată. — S-ar putea, șopti ea În timp ce-i dădea sticla Înapoi, să fim singurele ființe vii din oraș. Crezi că sînt fantome pe-aici, Julia? Julia bău. Își șterse gura. — Ar putea fi fantoma lui Samuel Pepys. El venea la biserica asta. Odată s-au năpustit asupra lui doi hoți. Mi-ar plăcea să aflu despre asta, spuse Helen, dar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
limbă. Înghiți și se simți dintr-odată relaxată. — S-ar putea, șopti ea În timp ce-i dădea sticla Înapoi, să fim singurele ființe vii din oraș. Crezi că sînt fantome pe-aici, Julia? Julia bău. Își șterse gura. — Ar putea fi fantoma lui Samuel Pepys. El venea la biserica asta. Odată s-au năpustit asupra lui doi hoți. Mi-ar plăcea să aflu despre asta, spuse Helen, dar să nu fiu amețită. — Te amețești repede. — Eram și Înainte amețită, dar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întrebă Helen. — Nu sînt sigură. Apoi amîndouă săriră Înspăimîntate. Apăruse o mașină, dînd colțul În goană și croindu-și drum; trecu pe lîngă ele ca fulgerul și dispăru În noapte. Continuară să meargă, apoi auziră voci, voci bărbătești, ca vocile fantomelor ieșind din bombardament, plutind, răsunînd ciudat. Erau doi pompieri de serviciu suiți pe acoperișuri, strigîndu-și unul altuia peste drum; unul comenta ce vedea - bombe incendiare, credea el, la Woolwich și Bow. Înc-o Încărcătură! Îl auziră strigînd Se opriseră acolo, ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fără să facă nici un zgomot, pentru că o fată, care venea cu o farfurie În mînă pe scări, dădu nas În nas cu ea la Întoarcerea rampei și aproape că leșină de spaimă. — Viv! șuieră ea. Dumnezeule! Am crezut că ești Fantoma Fostelor Dactilografe. — Scuză-mă, Millie. — Unde te duci? La subsol? Mai bine tu decît mine. O să prinzi runda a doua de la Băieți, Fete, Flori, Animale... Sau ai pus ochii pe biscuiții cu smîntînă care stăteau uitați În sala de mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întîi de dinții lui. CÎnd Încerca să se gîndească la soția lui, la fiul și bebelușul lui, la casa lui spre care trenul se grăbea să ajungă, nu putea s-o facă. Poate că existau În visele ei, sau era fantome; era prea tînără. Cioc-cioc-cioc se auzi la fereastra dormitorului lui Duncan. Cioc-cioc-cioc. Și partea ciudată era că se obișnuise cu sirenele, cu focurile de mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fiice care au Încercat să fie fiii pe care tații lor nu i-au avut, fiice cu rezultate excelente la școală ca să capteze atenția unui bărbat care se uita veșnic În altă parte, fiice precum biata nebună Antigona În urmărirea fantomei lunecoase a iubirii paterne. Cum se face atunci că toate fetițele tatei ajung să lucreze În medii atât de ostile femeilor? Pentru că singurul tip de consolare autentică care ne e accesibil este aprobarea masculină. Ce trist! Al dracului de trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
După aceea au Început să dispară alte chestii: un casetofon portabil, o ramă din argint pentru poze, aparatul acela digital ușchit pe care l-a adus Jim din Singapore. Toată familia, ei bine, toți au Început să facă glume despre fantoma care fură lucruri, iar Deb a schimbat Încuietorile de la uși cu unele mai bune. Pentru că nu poți să știi niciodată. Și-apoi, chiar Înainte de Crăciun, și-a rătăcit jacheta de piele, aia frumoasă, de culoarea untului, de la Nicole Farhi, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
una dintre ceștile care dansează ale Pălărierului Nebun, când remarc un bărbat de la coadă care Încearcă să-și dea seama cine sunt. E Martin, un vechi iubit. Cunoașteți senzația pe care ți-o induce vederea unui fost? O simt acum. Fantoma unei pasiuni, o batistă de mătase extrasă din inimă. Mă Întorc repede cu spatele și verific curelele de la căruciorul lui Ben, deja strânse. Primele gânduri: Motive pentru care nu pot fi recunoscută de fost a/ Port un poncho de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mica lui flotă, ca un copil de ciclop, și m-a strigat cu o voce plină de speranță: — Domnule Prentice... o fi fost vorba de combustie spontană? Curcubee călăreau stropitorile rotitoare, alunecînd În interiorul și În afara coroanei de picături ca niște fantome care săreau coarda. M-am plimbat În jurul piscinei, a cărei apă murdară plescăia sub trambulină, tulburată de o tînără cu picioare lungi care Înota pe spate cu mișcări ferme. M-am așezat la o masă de lîngă bazin și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]