3,378 matches
-
se datorește faptului că este un mușchi multiarticular. Este și adductor al degetelor și mâinii. Inervația este asigurată de nervul antebrahial interosos anterior ("Nervus interosseus antebrachii anterior") ce provine din nervul median și de ramuri din nervul ulnar. Primul inervează fasciculele sale laterale, iar ramurile din nervul ulnar inervează fasciculele sale mediale. Aceste ramuri aparțin neuromerelor (C—C și Th). Vascularizația este asigurată de artera ulnară ("Arteria ulnaris"), artera colaterală ulnară inferioară ("Arteria collateralis ulnaris inferior"), artera recurentă ulnară ("Arteria recurrens
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
și adductor al degetelor și mâinii. Inervația este asigurată de nervul antebrahial interosos anterior ("Nervus interosseus antebrachii anterior") ce provine din nervul median și de ramuri din nervul ulnar. Primul inervează fasciculele sale laterale, iar ramurile din nervul ulnar inervează fasciculele sale mediale. Aceste ramuri aparțin neuromerelor (C—C și Th). Vascularizația este asigurată de artera ulnară ("Arteria ulnaris"), artera colaterală ulnară inferioară ("Arteria collateralis ulnaris inferior"), artera recurentă ulnară ("Arteria recurrens ulnaris"), artera interosoasă comună ("Arteria interossea communis"), artera interosoasă
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
un corp muscular lat, care este format dintr-un strat superficial destinat degetelor III și IV și dintr-un strat profund, ce conține fibre pentru degetele II și V. În partea distală a antebrațului, corpul muscular se împarte în patru fascicule musculare, care se termină fiecare prin câte un tendon cilindric lung. Aceste patru tendoane trec separat pe sub retinaculul flexorilor prin canalul carpian (ocupând planul cel mai superficial) și ajung la palmă și apoi la degetele respective. La mijlocul falangelor proximale fiecare
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
coboară oblic și lateral înconjurând posterior treimea superioară a radiusului. Se insera în treimea superioară a feței laterale și anterioare a radiusului, între ligamentul inelar și inserția mușchiului pronator rotund ("Musculus pronator teres"). În ansamblu mușchiul este format din două fascicule suprapuse printre care trece ramura profundă a nervului radial ("Ramus profundus nervi radialis"). Mușchiul este situat profund și este acoperit de cei doi extensori radiali ai carpului (mușchiul lung extensor radial al carpului și mușchiul scurt extensor radial al carpului
Mușchiul supinator () [Corola-website/Science/331814_a_333143]
-
îngustă s-a montat antena în plan orizontal. Trei emițătoare lucrau pe instalația de antenă orizontală, pentru descoperirea avioanelor și determinarea azimutului și distanței. Două emițătoare (din care unul în gama decimetrică) lucrau pe antena înclinată, care în combinație cu fasciculul vertical al antenei montate orizontal determina înălțimea de zbor a țintei. Pe indicatorul de înălțime ținta apărea de două ori, de la fasciculul vertical și de la cel înclinat, distanța dintre cele două semnale permitea determinarea altitudinii aproximative de către operator. Stația a
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
și distanței. Două emițătoare (din care unul în gama decimetrică) lucrau pe antena înclinată, care în combinație cu fasciculul vertical al antenei montate orizontal determina înălțimea de zbor a țintei. Pe indicatorul de înălțime ținta apărea de două ori, de la fasciculul vertical și de la cel înclinat, distanța dintre cele două semnale permitea determinarea altitudinii aproximative de către operator. Stația a avut patru indicatori: doi de observare circulară (unul pentru șeful de tură și unul pentru operator), unul de înălțime și un indicator
P-20 „Periscop” () [Corola-website/Science/335590_a_336919]
-
a avut o poziție de cercetător științific. Din anul 1970 Constantinescu a deținut pozițiile de asistent la Universitatea din București și curator al Ierbarului Micologic de la Institutul de Biologie al capitalei, unde a lucrat împreună cu Gavril Negrean, publicând 24 de fascicule din "Herbarium Mycologicum Romanicum", una dintre cele mai importante serii recente de ierbare din Europa. El a reorganizat ierbarul micologic și a crescut colecțiile sale de la aproximativ 36.000 de exemplare (cea mai mare parte rămase de la Traian Săvulescu) până la
Ovidiu Constantinescu (micolog) () [Corola-website/Science/335602_a_336931]
-
neutrinul respectiv, detectat și el experimental în anul 2000.) Pontecorvo a explorat consecințele acestei descoperiri și a reafirmat că: „Dacă sarcina leptonică nu e un număr cuantic conservat exact și masa neutrinului e diferită de zero, [...] oscilații devin posibile în fasciculele de neutrini.” Concluzia cu privire la neutrinii solari era totodată o predicție: „Din punct de vedere observațional obiectul ideal este Soarele [...] Singurul efect la suprafața Pământului ar fi că fluxul observabil de neutrini solari trebuie să fie de două ori mai mic
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
la nevoie în urma intervenției chirurgicale. Efectul contracției durează 3-4 ore, după care pupila își reia dimensiunea normală. Pregătirea pacientului și intervenția: Pacientul primește o picătură de anestezic local, apoi o lentilă de contact este plasat pe ochi; putem direcționa apoi fasciculul laser pe iris. Atunci cand focalizarea este optimă, se "trage" pe iris prin intermediul mai multor impulsuri laser foarte scurte, în scopul de a foră o mică deschidere. În timpul acestui tratament foarte scurt (mai puțin de 5 minute), pacientul aude un sunet
Iridotomie () [Corola-website/Science/335789_a_337118]
-
să fie relativ mic și să aibă o formă cît mai circulară și marginea cît mai netedă. Nu este nevoie ca obiectul să fie plat; efectul se poate obține și cu un obiect sferic, de exemplu o bilă de rulment. Fasciculul divergent produs de sursa punctiformă trebuie să fie suficient de larg pentru ca atunci cînd ajunge la obiect să-l acopere în întregime. Punînd ochiul sau alt dispozitiv de preluare a imaginii în centrul umbrei, se constată că la marginea obiectului
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
pe proglotele prea tinere și nu se pot vedea bine decât pe proglotele mature. În interiorul proglotelor se află fibre musculare, cordoane nervoase, vase colectoare longitudinale ale sistemului excretor și organele de reproducere mascul și femel. Proglotele sunt străbătute de numeroase fascicule de fibre musculare dorsoventrale de la o față la alta. Datorită acestei musculaturi, la multe specii, ca de exemplu la "Taenia saginata", proglotele mature, rupte de strobil, se pot mișca singure și pot ieși chiar prin orificiul anal, târându-se pe
Proglotă () [Corola-website/Science/333632_a_334961]
-
prezentă. Regiune occipitală a craniului mult mărită în dimensiuni și vizibil înclinată înainte. Arcadele zigomatice sunt slab dezvoltate, subțiri, larg separate și orientate aproape orizontal. Bulele timpanice osoase de dimensiuni mici, aplatizate. Canalul infraorbital este larg și traversat de un fascicul al maseterului. Foramenele incisivilor sunt mici. Oasele lacrimale sunt absente și deci osul zigomatic nu este în contact cu osul lacrimal. Mandibula cu o apofiză angulară mică. Apofiza coronoidă a mandibulei lată, alungită, iar apofiza condiliană foarte mult scurtată. Neurocraniul
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
sau negru pătate. Flori cu corola de obicei galbenă, dialipetală, pentameră, în inflorescențe terminale cimoase. Sepale 5. Petale 5, de obicei contorte sau convolute în mugure. Stamine numeroase, poliadelfe, de obicei mai mult sau mai puțin reunite în 3-5 grupe (fascicule), câteodată cu glande hipoginice intercalate. Gineceu superior 3-5 carpelar, 1-5 locular; ovule multe. Stile 3-6. Fruct capsule multisperme cu 1-5 loje. Semințe fără endosperm. " abilianum" - "Hypericum aciculare" - "Hypericum aciferum" - "Hypericum acmosepalum" - "Hypericum acostanum" - "Hypericum addingtonii" - "Hypericum adenotrichum" - "Hypericum adpressum" - "Hypericum
Hypericum () [Corola-website/Science/334694_a_336023]
-
ligament separă articulația subtalară de cea talocalcaneonaviculară și este cel mai important dintre ligamentele articulații subtalare, atât prin rezistența sa, cât și prin rolul său funcțional. face parte din grupul ligamentelor interosoase ale tarsului și este format din două planuri (fascicule sau lame fibroase): unul posterior și altul anterior. Planul anterior gros este alăturat la fața posterioară a articulații talocalcaneonaviculare. Planul posterior subțire întărește capsula articulații subtalare. Aceste două planuri sunt separate de un țesut adipos și uneori de o bursă
Ligamentul talocalcanean interosos () [Corola-website/Science/334777_a_336106]
-
la fața posterioară a articulații talocalcaneonaviculare. Planul posterior subțire întărește capsula articulații subtalare. Aceste două planuri sunt separate de un țesut adipos și uneori de o bursă seroasă. Cele două planuri ale acestui ligament sunt net separate, lateral, printr-un fascicul fibros, provenit din retinaculul extensorilor, mai precis din canalul fibros, prin care trec mușchiul extensor lung comun al degetelor ("Musculus extensor digitorum longus") și peronierul al treilea ("Musculus peroneus tertius"). Axul mișcărilor de inversiune (supinație) și eversiune (pronație) a piciorului
Ligamentul talocalcanean interosos () [Corola-website/Science/334777_a_336106]
-
variabilă, fiind mai mic și mai puțin proeminent față de tuberculul lateral. Rareori, tuberculul medial poate fi foarte mare și se poate extinde în jos peste calcaneu, contribuind la coaliția talocalcaneană. Pe tuberculul medial se inseră fibrele superficiale și profunde ale fasciculului tibiotalar posterior al ligamentului colateral medial (deltoid), ligamentul talocalcanean medial și ligamentul transvers al talusului. Fasciculul tibiotalar posterior sau partea tibiotalară posterioară a ligamentului colateral medial al articulației talocrurale ("Pars tibiotalaris posterior ligamenti collateralis medialis") se inseră pe porțiunea superioară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
foarte mare și se poate extinde în jos peste calcaneu, contribuind la coaliția talocalcaneană. Pe tuberculul medial se inseră fibrele superficiale și profunde ale fasciculului tibiotalar posterior al ligamentului colateral medial (deltoid), ligamentul talocalcanean medial și ligamentul transvers al talusului. Fasciculul tibiotalar posterior sau partea tibiotalară posterioară a ligamentului colateral medial al articulației talocrurale ("Pars tibiotalaris posterior ligamenti collateralis medialis") se inseră pe porțiunea superioară a tuberculului medial, această inserție se continuă pe parte inferioară rugoasă a feței mediale a corpului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
de scheletul piciorului. Articulația subtalară unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare. Articulația talocalcaneonaviculară unește talusul de calcaneu și navicular. Pe talus nu se inseră nici un mușchi, ci numai 11 ligamente sau fascicule ligamentare ale articulațiilor talocrurală, subtalară și talocalcaneonaviculară; tendoanele mușchilor trec pe lângă el, spre a se insera pe diferitele oase ale piciorului. Ligamentul calcaneonavicular plantar nu se inseră pe talus, însă are pe fața lui superioară (dorsală) un fibrocartilaj triunghiular denumit
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
se deosebesc 3 tipuri de fracturi: "fractura tuberculului lateral", "fractură tuberculului medial" și "fractura bituberculară" (a ambilor tuberculi). Fractura tuberculului lateral (fractura Shepherd), în general extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a piciorului sau, probabil mai frecvent, printr-o mișcare de hiperflexiune plantară forțată contra plafonului tibial, care strivește tuberculul lateral între marginea posterioară a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
mediale a mușchiului trec nervul ulnar și artera colaterală ulnară superioară, ramură din artera brahială. Capul lung al mușchiului triceps brahial acoperit de mușchiul deltoid trece dedesubtul articulației scapulohumerale și participă la delimitarea patrulaterului humerotricipital și al triunghiului omotricipital. Între fasciculele tendonului comun a tricepsului brahial se găsește uneori o bursă, numită bursa intratendinoasă olecraniană Monro ("Bursa intratendinea olecrani"). Înaintea tendonului comun a tricepsului, între el și olecran se află o bursa mică, numită bursa subtendinoasă olecraniană sau bursa subtendinoasă a
Mușchiul triceps brahial () [Corola-website/Science/332120_a_333449]
-
este scurt și întins de la tuberculul lateral al procesului posterior al talusului la fața superioară a calcaneului; el trece ca o punte peste tendonul mușchiului flexor lung al degetului mare ("Musculus flexor hallucis longus"). Acesta poate fi scindat în două fascicule cu originea pe tuberculii medial și lateral ai procesului posterior al talusului. Dacă osul trigon există, acest ligament se inseră pe el și se numește în cazul acesta ligamentul calcaneotrigonal. Ligamentul talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") este o lamă fibroasă
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
talocalcaneonaviculară. Este cel mai important dintre ligamentele articulației subtalare, atât prin rezistența sa, cât și prin rolul său funcțional. Se inserează sus în șanțul talusului și jos în șanțul calcaneului. Ligamentul talocalcanean interosos este format din două planuri (lame sau fascicule): unul posterior și altul anterior, separate prin țesut adipos, uneori, printr-o bursa sinovială. Planul posterior aparține articulației subtalare, pe când cel anterior articulației talocalcaneonaviculare. Ligamentul talocalcanean interosos este remarcabil din punct de vedere funcțional: în caz de torsiune a piciorului
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
ci în corelație cu instalația care-i poate da răspunsul. Pentru determinarea apatenenței de stat a mijloacelor aeriene adică mijloc ”amic” sau ”inamic” funcționează următoarele instalații: Emițătorul interogatorului lucrează în impulsuri cu aceeași frecvență de repetiție cu a radarului. Când fasciculul radarului (prin observarea circulară a spațiului aerian) se apropie de mijlocul aerian de zbor care trebuie ”intrebat” se comandă manual emisia interogatorului până ce fasciculul radar a depășit mijlocul aerian. Receptorul instalației de răspuns de la bord primește semnalul și comandă emiterea
NRZ radar () [Corola-website/Science/336299_a_337628]
-
următoarele instalații: Emițătorul interogatorului lucrează în impulsuri cu aceeași frecvență de repetiție cu a radarului. Când fasciculul radarului (prin observarea circulară a spațiului aerian) se apropie de mijlocul aerian de zbor care trebuie ”intrebat” se comandă manual emisia interogatorului până ce fasciculul radar a depășit mijlocul aerian. Receptorul instalației de răspuns de la bord primește semnalul și comandă emiterea semnalului de răspuns (după o anumită întârziere). De obicei, în semnalul de răspuns se transmite, într-un fel sau altul, informație suplimentară. Semnalul emis
NRZ radar () [Corola-website/Science/336299_a_337628]
-
adică" punctul focal care dă raze de lumină incidente paralele). Dacă oglinda rotativă R ar fi exact în focarul principal, imaginea în mișcare a fantei ar rămâne pe oglinda plană îndepărtată M (egală în diametru cu lentila L) atâta timp cât axa fasciculului de lumină rămâne pe obiectiv, acest lucru rămânând valabil indiferent de distanța RM. Michelson a reușit astfel să crească distanța RM la aproape 600 de metri. Pentru a atinge o valoare rezonabilă pentru distanța RS, Michelson a folosit o lentilă
Aparatul Fizeau–Foucault () [Corola-website/Science/336647_a_337976]