3,363 matches
-
lucru știut de la cazul Slánský și alte procese din anii ’50, dar o premieră În Polonia comunistă. La apogeul excitației antisemite, ziarele Îi identificau pe evrei după criterii extrase direct din Legile de la Nürnberg - deloc surprinzător, dacă ne gândim la fasciștii polonezi reciclați din aripa stalinistă a partidului aflat la putere. Evreii erau acum poftiți să părăsească țara. Mulți s-au conformat, În condiții umilitoare și cu mari sacrificii personale. Din cei 30.000 de evrei rămași În Polonia, circa 20
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din epocă, bombardarea gării din Bologna În august 1980, soldată cu 85 de morți și 200 de răniți), iar În Mezzogiorno, Mafia și-a accentuat strategia de teroare În războiul cu poliția, magistrații și politicienii locali. Dar, În măsura În care reapariția terorii fasciste și resurgența violenței mafiote ilustrau și exacerbau vulnerabilitatea instituțiilor democratice, manifestările lor erau interpretate - probabil corect - de teroriștii de stânga drept o confirmare a propriului succes. Ambele extreme Încercau să destabilizeze statul făcând viața de zi cu zi insuportabil de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu vehemență - răzbunarea Împotriva tiraniei comuniste aveau ei Înșiși simpatii dubioase: În atmosfera confuză de la Înceutul anilor ’90, anticomunismul se confunda adesea cu o anumită nostalgie pentru regimurile dărâmate de comuniști. Condamnarea comunismului era greu de separat de reabilitarea predecesorilor fasciști. Mulți oameni rezonabili au admis că linia trebuia trasă după epoca stalinistă: era prea târziu pentru a-i pedepsi pe cei implicați În comploturile, procesele-spectacol și persecuțiile din anii ’50 și, oricum, multe dintre victimele lor muriseră. Astfel de probleme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În tinerețe Îi sprijinise pe poujadiști, aderase la organizațiile subversive de extremă dreaptă În timpul războiului algerian și susținuse cu prudență pentru Vichy și cauza pétainistă), mișcarea sa nu poate fi catalogată drept o simplă regurgitare atavică și nostalgică a trecutului fascist al Europei. Fortuyn sau Kjærsgaard În nici un caz nu puteau fi categorisiți ca atare. Amândoi menționau scrupulos că luptă pentru conservarea tradiționalei toleranțe din țările lor - amenințată, susțineau ei, de fanatismul religios și obiceiurile retrograde ale noilor comunități musulmane. Partidul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pragmatică la dilemele economice și sociale, cât și ca o inovație conceptuală după decenii de stagnare teoretică. Admiratorii ei de pe continent s-au raliat În grabă, indiferenți la rateurile unor tentative similare din propriul trecut național (Îndeosebi „a treia cale” fascistă, atât de populară În anii ’30). Sub președinția lui Jacques Delors (1985-1995), Comisia Europeană păruse că exagerează cu normele și regulile, făcând din „Europa” un substitut pentru moștenirea dispărută a socialismului birocratic de tip fabian. și Bruxelles-ul părea să
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
provoca o aversiune profundă. Holocaustul era doar unul dintre numeroasele lucruri pe care oamenii voiau să le uite: „În anii grași de după război... europenii și-au găsit un refugiu În amnezia colectivă” (Hans-Magnus Enzensberger). Când rememorau compromisurile făcute cu administratorii fasciști și forțele de ocupație, colaborarea cu agențiile și regimurile din timpul războiului, umilințele personale, greutățile materiale și tragediile proprii, milioane de europeni aveau motive Întemeiate să Întoarcă spatele trecutului recent ori să și-l reamintească Într-o variantă cosmetizată. „Sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anilor ’60 În Anglia, literatura de specialitate despre Franța În al doilea război mondial (atâta câtă era) ignora cu desăvârșire problema „evreiască”. „Studiile despre Vichy” scrise În Franța și În alte părți analizau mai ales dacă regimul petainist a fost „fascist” sau „reacționar” și dacă el ilustra continuitatea sau ruptura cu trecutul republican al țării. Exista Încă, la acea vreme, o respectată școală de istorici francezi care susțineau că „scutul” pétainist apărase Franța de „polonizare” - de parcă Hitler intenționase vreodată să Își
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de a combate amintirea comunismului inversând-o. Fostul adevăr oficial a fost discreditat de-a fir a păr - devenind, ca să spunem așa, oficial fals. Încălcarea tabuurilor comportă Însă riscuri proprii. Înainte de 1989, orice anticomunist primise În mod automat eticheta de „fascist”. Dar, dacă „antifascismul” fusese doar o minciună comunistă, devenea acum foarte tentant să Îi privești cu simpatie și chiar cu admirație retrospectivă pe toți anticomuniștii discreditați până atunci, inclusiv pe fasciști. Scriitorii naționaliști din anii ’30 au revenit la modă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lui Hitler a adus o satisfacție și o ușurare autentice pentru majoritatea cetățenilor sovietici și pentru alte popoare. După 1989, mulți ruși au fost surprinși de ingratitudinea declarată a fostelor națiuni surori care În 1945 au fost eliberate de sub jugul fascist prin sacrificiile trupelor sovietice. Cu toate acestea, În Rusia amintirile erau polarizate. Mai mult, această divizare a fost instituționalizată prin intermediul a două organizații civile care promovau perspective critice diametral opuse asupra trecutului comunist al țării. Memorial, fondată În 1987 de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rezistenței inaugurat la Sighet În 1997 (finanțat În parte de Consiliul Europei) nu reușește să facă Întotdeauna distincția Între victimele comemorate. De Înțeles, poate: la urma urmei, o trăsătură specifică a experienței est-europene este și aceea că autori ai atrocităților fasciste au putut să devină, și chiar au devenit, frecvent și cu o mare ușurință, victime ale comunismului. Comentatorii est-europeni care susțin „echivalența” invocă În argumentații cultul „victimei” din cultura politică occidentală de astăzi. Am trecut de la istoria Învingătorilor la istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În masă 31-32 F Fabius, Laurent 507 Facțiunea Armata Roșie (RAF) 432-434 falangiști 475, 482 fascism; beneficiile Î În Vest 189; italian 45; pedeapsa Împotriva Î 56-60; protecția guvernului militar aliat 69; renunțarea la Î 188-189; rezistența la Î 71-72 fasciști; epurarea italiană a Î 57; protecția guvernului militar aliat 69 Fassbinder, Rainer 33, 256, 384, 434 FEA - vezi Forța Europeană de Apărare (FEA) FEDR - vezi Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) Fejtö François 199, 205, 393 Fellini, Federico 355 femei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de muncă de la compania Pirelli 381-383; corupție 241; creștin-democrați 240-241, 336, 436-437, 680; Curtea Extraordinară cu Juri 56; Decretul nr. 159 56; democrație 238-242; dezmembrarea 641-642; disparități economice regionale 688; emigrare 309; epurarea colaboraționiștilor În perioada postbelică 52, 56; epurarea fascistă 57; fascinația pentru maoism 383; fascismul 45; greve 381-383; industria cinematografică 354-355; Institutul pentru Reconstrucție Industrială (IRI) 240, 510; intelectuali 196-199; intermediari economici și agenții 239-240; legea avortului 450; Liga Lombardă 642; Liga Nordului 642, 667, 678; Mafia 438, 680
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ajung autorii în privința responsabililor pentru organizarea și derularea pogromului este de asemenea extrem de relevantă și nu necesită comentarii suplimentare: "din cele relatate reiese că organizatorii și executorii acestui odios masacru au fost trupele hitleriste, sprijinite de legionari și de elementele fasciste din armata română"7. Referitor la numărul victimelor autorii menționați afirmă că în urma evenimentelor sângeroase din Iași și-au pierdut viața un număr de 3233 evrei, dintre care 550 au fost asasinați în Iași iar restul au sucombat în "trenurile
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
ulițele. Soldații îndrăciți goneau după femeile tinere și le violau în grup, deseori sub ochii împietriți de groază ai membrilor familiei". Cf.. Sergiu Nazaria, Holocaust: File din istorie pe teritoriul Moldovei și în regiunile limitrofe ale Ucrainei în anii ocupației fasciste, (1941-1944), Chișinău, 2005, pp. 158-159. 58 AMR, fond 2273-Divizia 10 Infanterie, dosar nr. 830, f. 444. Ordinul nr. 14.420 din 18.10.1941, semnat C. Trestioreanu; Vezi documentul nr. 120. 59 AMR, fond 2273-Divizia 10 Infanterie, dosar nr. 830
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
întâi, pp. 182-183; Vezi și mărturia lui Rubin Udler, la acea dată în vârstă de 15 ani și martor ocular al evenimentelor. Sergiu Nazaria, Holocaust: File din istorie: (pe teritoriul Moldovei și în regiunile limitrofe ale Ucrainei în anii ocupației fasciste, 1941-1944), pp. 161-162. 68 ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri-Cabinetul Militar, dosar nr. 104/1941, f. 5-6. Ordinul Nr. 562 al Cabinetului Militar al Conducătorului Statului către Armata a 4-a, semnată Radu Davidescu; Vezi documentul nr. 131. 69 Jean
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Rumänien/ v. 108. Abwehrstelle Rumänien Nr. 11035/41 g. Leiter. Bericht vom 04.11.1941 über Wahrnehmungen in Odessa, gez. Rodler. 71 Sergiu Nazaria, Holocaust: File din istorie: (pe teritoriul Moldovei și în regiunile limitrofe ale Ucrainei în anii ocupației fasciste, 1941-1944), p. 162. 72 Jean Ancel (ed.), Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry During the Holocaust. Volume VI War Crimes Trials, New York, 1986, documentul nr. 26, pp. 281-282. (În continuare se va cita Ancel, DCFRJH, volumul VI.) 73 Cf.
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
2 (01.04-20.05.1945); trecut în rezervă la 09.08.1947. Arestat de autoritățile comuniste la 08.04.1948, a fost condamnat în același an la 7 ani închisoare, sub învinuirea de "crimă de participare la organizații de tip fascist, politice și militare". Moare în detenție, în penitenciarul Aiud, la 09.02.1954. Locotenent-colonel (din 15.04.1933); colonel (din 24.01.1938); general de brigadă (din 20.03.1943). 1008 Nu a fost identificat printre documentele cercetate. 1009 Nu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
au menținut prin: activitatea românilor americani din SUA și încercarea lui Carol Davila de a forma un Comitet Național 100, negocierile de pace separată angajate de emisarii guvernului antonescian și de "opoziția națională" din anii 1943-1944101, în vederea desprinderii de Axa fascistă. Numeroase informații au fost adunate de rețeaua europeană a serviciilor de informații americane, ele relevînd importanța pe care SUA o acordau "detașării" României din alianța Axei102. În iunie 1944, președintele Roosevelt a aprobat politica Angliei și Uniunii Sovietice de împărțire
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Înaltul Comandament (Sovietic) al Aliaților; satisfacerea tuturor drepturilor și intereselor legale ale SUA și ale cetățenilor acestora în forma de dinainte de război, inclusiv restituirea proprietăților acestora în bună stare; sprijin în ceea ce privește arestarea și judecarea criminalilor de război; desființarea tuturor organizațiilor fasciste; și reluarea controlului civil de către România în cele mai multe zone, în vederea respectării indicațiilor Înaltului Comandament (Sovietic) al Aliaților. Mai mult decît atît, prevederile ce urmau a fi confirmate într-o conferință de pace ulterioară anulau Dictatul de la Viena, prin care Transilvania
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Control i-au prezentat generalului Vinogradov protestele lor cu privire la această situație amenințătoare. Demersul britanic era însă mai mult unul de formă decît de fond. Procentele stabilite cu Moscova în octombrie subminau mare parte din valoarea acestor proteste. Vinogradov învinuia guvernul "fascist" Rădescu de toate necazurile României 207. Criza finală a survenit pe 24 februarie. FND, condus de comuniști, organiză o mare demonstrație în București. Cîțiva demonstranți fură uciși de gloanțe. În aceeași seară, Rădescu lansă un atac împotriva Anei Pauker și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
precum și alți lideri din perioada războiului. Pe 17 mai, Tribunalul Poporului i-a condamnat la moarte pe 13 dintre aceștia. Guvernul Groza se folosea de acest proces ca de o armă prin care să arate că național-țărăniștii și liberalii sînt fasciști sau sînt de partea naziștilor 326. La cîteva zile după aceea, Statele Unite s-au plîns oficial guvernului Groza de întîrzierea alegerilor, de cenzura presei și de hărțuirea partidelor de opoziție prin angajarea de către guvern a unor "bande de huligani". Washingtonul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
încredere, că Moscova este în spatele acestor arestări. Sovieticii considerau că Groza permisese prea multă libertate prin faptul că lăsase partidele de opoziție să se consolideze. Această consolidare era compensată prin arestări și acuzîndu-i pe cei arestați de aderare la organizațiile fasciste, întemnițările se justificau prin Art. 5, din Tratatul de Pace375. Pînă în mai, numai conducerea de la Washington protestase împotriva încălcării drepturilor omului. Britanicii se săturaseră de proteste inutile și nici nu credeau să existe suficiente dovezi care să-i incrimineze
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
îl aresta pe Maniu. Arestarea și procesul lui Maniu Arestarea sa a culminat printr-o lungă serie de măsuri menite să înlăture Partidul Național-Țărănesc. Încă din mai 1946, de la procesul lui Antonescu, regimul Groza insinuase că Maniu ar fi fost fascist. La procesele intentate așa-ziselor organizații "teroriste", din noiembrie 1946, acuzarea a încercat să se lege de anumiți membri ai Partidului Național-Țărănesc382. În primăvara anului 1947, Maniu și-a făcut singur rău, căci se gîndea în mod serios să înlăture
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Deși era naționalist, Gheorghiu-Dej știa că nu poate avea succes decît dacă păstrează relații strînse cu Moscova. Pe 30 august, "Agerpres" a publicat un articol dedicat aniversării a 8 ani de la eliberarea României de sub fascism, în care meritul răsturnării dictatorilor fasciști era atribuit Armatei Sovietice 719. Și în noua Constituție, adoptată pe 24 septembrie, se recunoștea rolul jucat de Moscova în instituirea noului stat democratic. Menirea acestui document era să călăuzească România, prin perioada de tranziție, către socialism, cînd avea să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
României. El a declarat că fasciștii au fost învinși de către "forțele patriotice conduse de Partidul Comunist Român". Rolul Moscovei s-a limitat la atacul sovietic împotriva Iașilor, care i-a dat Partidului Comunist Român ocazia să-i înfrîngă pe germanii fasciști 813. La trei săptămîni după aceea, Gheorghiu-Dej a încheiat un al doilea contract cu Moscova, care confirma faptul că până la sfîrșitul anului aveau să fie închise toate sovromurile, cu excepția a două814. Apostol, noul prim-secretar al partidului, arăta, în noiembrie
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]